Ioan Romeo Roșiianu ne propune un volum de poezii de excepție, ,,Litanii pentru inimă surdă”, apărut la editura Ecreator din Baia Mare. Cartea face parte din colecția Poesis și apare în anul 2024.
Volumul debutează cu o poezie ce se intitulează ,,Cântec pentru Mama”, ce e asemenea unei chemări către ființa dătătoare de viață, mama. Eul liric este îmbrățișat de un dor amar și puternic de mamă, alături de care și-ar mai dori să petreacă câteva clipe: ,,mama, îmi este dor de zisul tău/ de surâsul tău cu veșnicie/ mama mea și totul al meu/ mama mea și restul o să-nvie.” Este o poezie încărcată de sentimente dintre cele mai profunde, pe care odată ce o lecturezi, cu greu te abții să nu verși o lacrimă dacă mama nu mai este lângă tine în acest moment …
După poezia ce deschide volumul, apare o nouă scriere lirică închinată tot mamei ,,Să mă ierți, măicuță!”, ce pare încă din titlu ca o părere de rău a eului liric. Regretele îl macină pe eul poetic, care simte nevoie să se descarce, să își descarce oful de pe suflet, de pe inimă: ,,Să mă ieri măicuță că greșesc/ să mă ierți că lacrima-i pustie/ eu încerc în slove să cioplesc/ haina potrivită ție.”
Poezia ,,Am promis” e asemănătoare cu un angajament față de lume, față de ființa iubită: ,,Am promis să plece golul dintre noi/ și-am alunecat atunci pe-o șoaptă/ am și-acuma scutul de război/ calul meu e priponit la poartă.”
,,Am vrut să mor” este un text liric încărcat de tristețe, fiindcă eul liric a vrut să părăsească lumea aceasta, însă soarta nu a fost de acord, probabil știind că misiunea sa încă nu s-a încheiat: ,,Am vrut să mor de dimineață/ și nici la prânz n-am reușit/ am încercat să mor spre seară/ luntrașul Charon n-a venit.” Mesajul e unul dezolant, parcă o resemnare și o încetare a luptei cu viața, cu greutățile și cu lumea celor vii.
Moartea, durerea, tristețea, resemnarea, amarul, pustietatea, plânsul, ura, blestemul sunt doar câteva dintre motivele principale ce compun acest volum profund al poetulului Ioan Romeo Roșiianu. Sufletul scriitorului e zdruncinat de tristețe și cuprins de un amar fără egal.
Versurile sunt toate concepute ca o afirmare sau confirmare pentru sufletul eului liric. Inima sa este ,,surdă”, pare ca nu mai percepe și simte nimic din jurul său, fiind parcă încremenită în timp și spațiu.
Scriitorul Ioan Romeo Roșiianu prin acest volum ni se deschide și își deschide sufletul pentru cititorii săi, în mâna cărora își încredințează vulnerabilitatea și sentimentele sincere. Este mai deschis ca niciodată, mai predispus la suferință.