Semnalăm cu mare bucurie apariția în câmpul criticii literare româneşti a unei noi cărți de critică literară, ÎN ALBASTRUL LECTURII (ÎNSEMNĂRI LITERARE), Editura ECOU TRANSILVAN, Cluj-Napoca, 2024, carte gândită şi scrisă de distinsa doamnă Liliana Moldovan, poet, prozator, critic literar şi jurnalist, carte care cuprinde între coperțile ei un număr de 47 cronici literare (prefețe, postfețe şi referințe critice), la tot atâtea cărți şi autori (vezi INDICELE DE AUTORI), cronici pe care autoarea le înmagazinează în sintagma "însemnări literare" şi care "... trebuie receptate ca un delicat exercițiu de admirație adresat cărților care au intrat în raza lecturii mele şi, desigur, ca o profundă recunoaştere a talentului literar al celor care le-au scris"(NOTA AUTOAREI).
Cronicile, alias "însemnările literare" prezente în cartea de față, aşa cum însăşi autoarea declară, reprezintă rezultatul muncii domniei sale pe perioada ultimilor şapte ani, perioadă în care a descifrat "... frumusețea, înțelepciunea, tristețea şi încântarea cuprinse în volumele citite şi recenzate (...) la umbra gândului adânc şi în liniştea mirifică a sufletului (NOTA AUTOAREI).
Maniera în care Liliana Moldovan examinează cu mare atenție, prin disecare, departajare şi generalizare, metamorfozele artei cărților şi autorilor luați în discuție, constituie un exemplu concludent de judecare şi interpretare critico-estetică deschisă unor înnoiri profunde pe tărâmul creației literare şi, implicit, al criticii literare, dând dovadă de certe convingeri estetice cristalizate de-a lungul anilor, convingeri care transced unei forme de critică aplicată, unui fond critico-teoretic pe care-l aplică fără precizări programatice, fără ambiționări sau divagaţii speculative, ci doar un excepțional cult pentru textul literar, iar observațiile sale trăgându-şi seva din ascultarea îndelungată şi repetată a pulsului circumscris de operă şi autor, motiv pentru care, multe dintre paginile operelor literare luate în discuție, după o atentă examinare cu creionul în mână, capătă relief şi culoare artistică, dându-i ocazia criticului literar de a nu mai fi un simplu însoțitor de bord, aşa cum adesea este considerat, ci cel care va conduce cartea, această navă literar-artistică, pe drumul ei sinuos prin lumea mirifică a cărților, spre inimile cititorilor.
Cu toate că valorile artei literare se subsumează de la sine în fondul permanențelor literare, indiferent de proveniența lor estetică, doamna Liliana Moldovan scoate în evidență, prin cronicile literare scrise pe parcursul celor şapte ani, acest fond al permanenței literare, marcat prin nişte fraze meşteşugit create, reuşind să facă diferența între creatori şi creatori, între autenticitate şi vegetativitate, între profunzime şi superficialitate, între construcțiile literare de suprafață ṣi creațiile literare de adâncime, fără a face niciun fel de insinuări, fără a da măcar de bănuit, fără a face niciun fel de aluzii care ar putea transgresa într-un chip sau altul viața literară în ansamblul ei, toate acestea rămânând în planul subânțelesului de sine acceptat.
Spre marea mea bucurie, am întâlnit în cartea domniei sale, ÎN ALBASTRUL LECTURII..., printre numeroasele cronici literare, şi o cronică scrisă la apariția recentă a uneia dintre cărțile mele de critică literară, cazul în speță, NELINIŞTEA METAFIZICĂ (REMINISCENȚE ŞI ÎNSEMNĂRI CRITICE), Editura eCREATOR din Baia Mare, Colecția CRTICĂ, 2024, cronică intitulată, VALENTIN LUPEA ŞI ALE SALE EXPUNERI CRITICE, provocându-mi un sentiment de profundă satisfacție estetică personală, mai cu seamă că este plasată printre nişte pagini critice de mare probitate profesională, pagini care demonstrează vastul câmp de investigație al unui critic literar pasionat de cunoaşterea literară, cunoaştere în care, în cazul de față se află însumate puncte de vedere din toate ramurile fenomenalității literare, prin nişte considerații generale destul de confortabile, care primesc încântătoare sugestii de erudiție, simț şi gust estetic, născute din acea citire estetică a cărților, dar ṣi din acea vocație axiologică față de care angajările eului creator nu sunt străine, reflecții ṣi însemnări literare ce confirmă de fapt erudiția unei personalității cunoscute care onorează actualitatea noastră literară, atât în poezie, proză, jurnalism, cât şi-n critică literară.
În cazul în speță, Liliana Moldovan, nelăsându-se ispitită de iluzia unei critici obiective, chiar face o asemenea critică prin faptul că arta sa creativă vorbeşte despre cărți şi creații literare subordonate unei idealități fondate pe meditație şi pe experiența lecturii, ambele tendințe descendente din acea nevoie intelectuală a criticului literar, devenită ostentație, nevoie de a pune în valoare, de a etala şi demonstra, de a trăi simultan şi confortabil cu vocile spiritului autorilor din cele 47 cărți luate în discuție în această căutare febrilă a dânsei ÎN ALBASTRUL LECTURII artistice a creației literare.
Aici, în cartea Lilianei Moldovan, funcția criticului literar sau a eseistului este dublă, în sensul de contemplare, dar şi de actualizare în timp a operei literare.
Făcând cunoştință cu textul operei literare, citind-o în stare de act, autoarea o reactualizează estetic, făcând posibilă contemplația, opera respectivă retrăind-o într-o perspectivă originală.
Prin interpretările adecvate ale structurii cărților luate în discuție, Liliana Moldovan ne conduce la acea formă ideală prin care se realizează interrelația dintre opera literară şi consumatorul de artă, transfigurând textul, care, dintr-o absurdă înşiruire de fraze originare, se transformă într-o realitate sui generis, bazată pe rezonanța amplă pe care procesul de comprehensiune estetică o are în întreaga personalitate a celui care înțelege.