CUGETĂRI
 
Mă întreb cum ar fi Omul
Dacă n-ar fi fost creat?!
Uite, așa cum este pomul
Doar făcut și terminat.
Din acel Tot - infinit
Au rămas cimilituri
De nu ne-au mai definit?!

Mă întreb dacă Pământul
Nu cumva s-a răzvrătit
Când a fost rostit Cuvântul,
Sau l-a prins nepregătit?!

Oare să ne fi uitat,
Tot Uscatul, printre rituri?!
Nu, că n-am fi existat!
ȘOAPTE CU VIN
Dacă vinul, mâine noapte
S-ar preface-n râu de stele
Ne-ar purta doar nouă-n vene
Doruri răsucite-n fapte.

Versul apelor din Ceruri
Din mijlocul gol al sorții
Ne-ar reinventa în porții
Suflete din foc și geruri.

Dacă vinul, mâine seară
Ne-ar preface-n ploi de astre
Am sorbi din solduri aspre
Chinul flăcării din ceară.

Din adânc, sculptat în șoapte,
Din venin cu dulce tremur,
Arși de pofte-n lemn de mur,
Ne-or găsi în rodii coapte.

Dacă vinul, ne-ar renaște
Într-o zi, nu într-o noapte,
Între lumi, uitați, departe
Tot prin tine m-aș cunoaște.

Tot de coapsele-ți fierbinți
Mi-aș lipi în treacăt nurii,
Tot din pofte, tot în șoaptă,
M-ai culege în rouă, toată.


HAIDE HAI

Hai să ne plimbăm prin rouă!
N-am să-ți cer să fim cuminți.
Hai să ne uităm cum plouă,
Hai să-mi spui ce crezi, ce simți!
Haide, hai, să-mi vii cu focul
Între poftele-mi azi reci,
Să respir, să-mi schimbi norocul,
Să-ți rămân, să nu-mi mai pleci!

Hai să stăm tăcuți o iarnă!
N-am să-ți cer să îmi vorbești.
Hai să-mi fii o vară-n toamnă
Să te-alint, să mă iubești!
Haide, hai, să-mi vii cu ploi
În deșertul lumii mele
Să renasc din amândoi,
Să-ți adulmec urmele!


REVELAȚIE

Dacă valul mării albe
Cea de care noi nu știm
S-ar opri să ni se întoarcă
Încetând să ne mai fim
Ai putea să uiți vreodată
Tot ce nu ne-am spus nici ieri,
Aș putea să-ți iert și mâine
Viscolul acestei veri?!

Dacă în sunete de nuanțe
Cunoscute doar de îngeri
Ni se cheamă în tăcere
Numele din pânze-n plângeri,
Ne-am cunoaște oare ploaia
Cea venită pentru noi,
Din iertare, din uitare?!
Nu, că ne-ar împarte-n doi!
CE-AR FI
Ce-ar fi dacă într-o noapte
Dintr-un an lipsit de soare
M-aș preface-n mere coapte
Printr-o curte oarecare?!
M-ai fura doar pentru tine,
Plin de pofte, îmbătat
M-ai alege tot pe mine
Să-ți fiu Hrană și Păcat?!
Sau ai trece mai departe
Pierzând orele haihui
Unde lumea se desparte,
Prin grădina nu știu cui?!
Te-ai gândit așa o dată
Cum ar fi să nu-ți fii fost,
Ca un ieri din Niciodată?!
Nu, că n-avea nici un rost!


REGRETE

Mi-a șoptit vântul în plete,
Să-mi doresc și eu ceva,
Ca să nu înțeleagă nimeni,
Că mi-e dor de cineva.
Eu, fiindu-mi încrezută,
N-am știut ce să îi spun.
Acum, i-aș vorbi eu multe,
Dar nu vreau să-l indispun.
Ploaia cea de vară, caldă
Mi-a propus să plâng cu ea
Ca să nu mă vadă lumea
Cum aștept pe cineva.
Nici atunci, fiindu-mi teamă,
N-am catadicsit s-ascult.
Acum, Doamne, cum aș plânge,
Dar nu vreau să o insult.
Într-o zi, de iarnă rece
Mi-a vorbit o vrăjitoare
Cum că visul se împlinește
Doar în zi de sărbătoare.
Învățându-mi lecția bine,
Am visat un șoricel
Și grăbindu-mă din fire,
I-am dat dorul meu cu el.
Iar acum stau și mă rog
Tremurând toată de frică  
Să nu piardă al lui drum
Alergat de vreo pisică.


DOUĂ ȘOAPTE

Undeva, pitit sub ape,  
În orașul părăsit
Am ascuns acele șoapte
Care nu le-ai auzit.
Stau închise într-o cutie
Nici departe, nici aproape,
Îngropate în apa vie
Și vrăjite-n trei etape
Să nu pot a le mai spune,
Cât umbla-voi pe pământ,
Nici să faci tu vreo minune
Și să-mi calc al meu cuvânt.
Uite-așa ți-a fost norocul
Să ajungi să mă dorești
Când își face Dracul jocul
Din cuvinte și povești.

Mi te voi chema în gânduri,
Deși știu c-am obosit.
În nenumărate rânduri
Vei greși, venind grăbit.

Cine poate astăzi spune
Ce n-așteaptă mâine noapte?!
Poate rătăciți prin lume,
Inventa-vom alte șoapte.


ANOTIMPURI
 
Am rătăcit, cu Ierni de zile-n urmă,
Cărarea verde a vieții, strivită de noroc,
Asemeni mânzului îngenunchiat de gurmă,
În febra tinereții, cu poftă de soroc.

Am cochetat în versuri de primăvară gri,
Fugind de-al minții joc, de umbră-i rece,
De haosul dezlănțuit prin ochii-i negri,
Uitând un anotimp că anul trece.

Iar dacă vară mi-a zâmbit cu soare,
Lăsându-mă, preț de un sunet, liniștită
Am lăcrimat cu frunze în toamna mare,
Sperând să mă înghețe fulgii adormită.


AȘTEAPTĂ-TE

Când umbrele se alintă în fereastră,
Când șoapta uită să-ți colinde zborul,
Nu m-aștepta să-ți fiu ecou cu dorul.
Așteaptă-te să uit povestea noastră.
Când marea și-a încheiat al ei concert
Când valurile-i cresc din amintiri
Nu m-aștepta să-ți torc din amăgiri
Așteaptă-te să uit și să te iert.
Când noaptea te cuprinde vie, rece,
Când muntele devine doar un deal
Nu te-aștepta să vin în mod real
Așteaptă-mă știind că totul trece.

Nume: Ioana Stana
Data nașterii: 27 noiembrie 1976
Reședința actuală: București, România
De profesie: - consilier – licențiată în științe juridice și sociologice
                     - ilustrator de carte, pictor, grafician
                     - președinte fondator al Centrului Cultural Stanart din anul 2015
Volume publicate:
Șoapte între generații – carte de dezvoltare personală
                                              (cu schimbare de concept)              
                                            – informație asumată
                                            – transmisă sub formă de scrisori.
                                            - apărută la editura Velvet Story în anul 2021
Valuri de nisip – volum de versuri ilustrate – editura Literagraf 2022
                            - reeditat, în formă corectă, la editura Little Star 2022
Apariții colective:
Antologia literară - Nova Poetica - editura Literagraf 2022
Antologia literară - Defilarea cuvintelor - editura Ecreator 2024
Volume în pregătire:
Calambur bilingv - volum de versuri cu ilustrație  
                                  parte din ele sunt scrie în limba română,
                                  parte din ele sunt scrise în limba engleză
Anotimpuri Paralele - volum de versuri ilustrate
trilogie:
Hotarul Moștenirii - roman istoric - fantezie                                                                                
Suflet dezmembrat - roman istoric - fantezie                                                                 
Pivnițele comuniste - roman istoric - fantezie   
Am crezut și continui să sper că fiecare dintre noi are datoria să-și urmeze visul, indiferent de obstacolele financiare sau emoționale. Idealul unui om, din punctul meu de vedere, este parte din ceea ce îl reprezintă, îl face să fie unic, îl împlinește.
Pentru mine scrisul, ca și pictura, este modul meu de a manifesta, de a combate anumite lucruri, sau de a reaminti celor dragi că istoria nu ne este pusă la dispoziție pentru a fi de-acord cu ea. Istoria o învățăm pentru a ne arăta respectul față de cei care au trăit-o, iar dacă avem noroc, învățăm prin intermediul ei și cum să nu mai greșim.
Manifestez în culoare și în scris pentru că altfel nu știu să trăiesc.