miezul„Miezul gândurilor” de Mariana Kiss, apărut în 2024 la editura eCreator din Baia Mare, este un volum ce explorează universuri interioare cu finețe și delicatețe. Doamna Mariana Kiss se înscrie în rândul acelor poeți care reușesc să transcendă limita cuvântului, creând o simfonie de imagini și simboluri ce ating sufletul cititorului.
În acest volum, Poeta ne invită să ne pierdem în „miezul gândurilor” ei, unde fiecare vers este un fir de lumină care ne ghidează prin labirintul emoțiilor și al trăirilor intense.
Poezia sa este, în esență, o călătorie inițiatică, în care cuvântul devine mijlocul de transport către o lume onirică, învăluită în mister și introspecție.
Titlul cărții sugerează un nucleu esențial al existenței, un loc intim unde se nasc și mor gândurile, dorințele și temerile.
Se folosește un limbaj în care fiecare cuvânt este încărcat de semnificații multiple.
Aceste simboluri amintesc de teoria conform căreia visele și gândurile ascunse reflectă cele mai profunde dorințe și frici ale individului.


,,Miezul” reprezintă esența psihicului uman, locul în care se concentrează cele mai intime și fundamentale conflicte.
Este un concept care poate fi asociat cu inconștientul freudian, unde sunt păstrate cele mai adânci și aspecte ale psihicului, adesea reprimate.
Gândurile, pe de altă parte, sunt manifestările conștiente ale minții, reflexii și idei care pot fi atât superficiale, cât și profunde. „Miezul gândurilor” sugerează o încercare de a sonda aceste straturi, de a pătrunde dincolo de aparențele superficiale ale conștiinței pentru a ajunge la nucleul ființei.
Miezul ar putea reprezenta și arhetipurile fundamentale care structurează psihicul colectiv.
Poezia ar deveni astfel o călătorie simbolică spre aceste arhetipuri, o cercetare a imaginației și a miturilor personale și colective.
Doamna Mariana Kiss ne invită la o examinare a propriei identități și lumi interioare.
Poezia domniei sale este un instrument de descoperire a adevăratei naturi a gândurilor și a emoțiilor noastre.
În acest sens, volumul devine o meditație asupra structurii interne a minții, o încercare de a capta și de a exprima cele mai autentice aspecte ale experienței umane.
Astfel, florile de salcâm care „ning” peste versuri evocă puritatea și efemeritatea gândurilor și a viselor, în timp ce „orga florilor” ce „înalță spre cer cântecul nopții” trimit la spiritualitate, la un imn al sufletului către divin. „Voalurile astrelor” care „acoperă mintea scriitorului” sunt metafore ale subconștientului, locul unde gândurile nefiltrate se metamorfozează în artă.
Poeziile din acest volum se remarcă printr-o sensibilitate aparte, un dialog continuu între Poetă și propriul ei univers interior.
Doamna Mariana Kiss reușește să surprindă momente de o intensitate emoțională rară, unde dorul, suferința și iubirea se împletesc într-un dans al cuvintelor. Versurile domniei sale sunt asemenea unor „giuvaeruri strălucind în noaptea creațiilor” care iluminează întunericul ființei, oferind alinare și înțelegere.
În poezii precum „Vreau să te ating” și „La umbra ta îmi trag sufletul”, se simte melancolie, dorință de conexiune și de înțelegere reciprocă, similară cu relația dintre un terapeut și un pacient, când dezvăluirea emoțiilor și a gândurilor refulate este esențială pentru vindecare.
Din punct de vedere stilistic, Poeta demonstrează măiestrie în folosirea limbajului poetic.
Poeziile sunt construite cu atenție la detalii, fiecare cuvânt fiind ales cu grijă pentru a contribui la atmosfera generală a operei.
Utilizarea repetată a imaginii naturii – florile, zările, valurile – aduce un element de universalitate și eternitate.
Poezia „clipa eternă” este o meditație asupra dorului și a iubirii neîmplinite: „străpung zarea/ cu ochii încețoșați ai dimineții/ mi s-a făcut un dor nebun de tine”.
Doamna Mariana Kiss folosește imagini senzoriale și elemente din natură pentru a crea o atmosferă de nostalgie.
Dorința de a „străpunge zarea” și de a alerga „desculți prin vara gândurilor noastre” evocă o nevoie de libertate și de întoarcere la esențe.
Imaginile „diamantina rouă” și „tatuajul de pe glezna timpului” arată fragilitatea momentelor de fericire, subliniind caracterul trecător al vieții și al sentimentelor.
Cât de simplu: „bună dimineața iubitul meu/ a mai trecut o noapte fără tine cum asta știu doar/ eu și Dumnezeu și dragostea ce-mi curge prin/ vene se crapă de ziuă în mijlocul cerului”.
Aici regăsim puterea visului și a amintirii în menținerea unei conexiuni afective. Imaginea iubirii ca o forță cosmică („la mii de ani lumină”) și dialogul intim cu divinitatea („eu și Dumnezeu”) accentuează profunzimea sentimentelor Poetei.
Sunetul viorii și versurile trubadurului creează un cadru romantic, unde iubirea transcende timpul și spațiul. Utilizarea limbajului cotidian („bună dimineața iubitul meu”) juxtapune intimitatea personală cu vastitatea cosmosului, conferind poeziei un echilibru între monden și sublim.
Să intrăm în poveste: „în mijlocul păcatului/ pământesc/ îmi doresc/ să zbor cu licuricii/ prin poieni/ în nopțile de vară”. „În mijlocul păcatului pământesc” alătură dorințele lumii materiale cu cele ale unui univers imaginar plin de ființe magice. Dorința de a „zbura cu licuricii” și de a se „juca cu elfii” evocă o nevoie de evadare și de conectare cu natura și fantasticul. Inorogul alb simbolizează puritatea și inocența pierdută, în timp ce „melodia ancestrală” sugerează o căutare a originilor și a armoniei primordiale.
Poezia este o explorare a dorinței de transcendență, de a găsi graţie și pace într-o lume marcată de imperfecțiuni.
În „cuibul tău”, Poeta Mariana Kiss amintește tema despărțirii și a incertitudinii: „când lași în urmă cuibul tău/ o lacrimă se rostogolește pe obraz/ ascunzi cheia în buzunarul inimii/ și trist pleci la drum”.
Lacrima care se rostogolește pe obraz și cheia ascunsă în buzunarul inimii sunt metafore ale regretului și ale speranței păstrate în adâncul sufletului.
Norii grei și întrebările fără răspuns sugerează starea de confuzie și de neliniște.
Cu toate acestea, imaginea îngerilor care fac un zid de nepătruns și fluturii multicolori care pictează pânza așteptării aduc un element de speranță și de transformare, indicând că din suferință și întuneric pot răsări noi începuturi.
Poeziile Doamnei Mariana Kiss sunt portaluri către o lume plină de emoții, unde cititorul poate găsi expresii ale propriilor trăiri și gânduri.
Poeta reușește să creeze o legătură intimă cu cititorul, transformând fiecare vers într-o fereastră către propriul univers interior.