Saxofonist, clarinetist (chiar pianist) român stabilit la Köln. Născut la Dumbrăvița, în județul Brașov, acum șaizeci și cinci de ani. Muzician cu vocația jazzului, vădit. Care mânuiește instrumentele plin de pasiune. Și cu vrednică științ-a partiturilor. Ori cu măiestrie substanțial-a improvizațiilor pline de ritm și culoare. Compozitor, totodată, respectabil. Cuceritor. Bun îndrumător și coleg al celor cu care lucrează pe scene în întreaga lume. Căci e invitat de marcă-n spectacole și festivaluri de renume și se-nsoțește ades cu ăi mai buni în materie. Succesu` neocolindu-l nicicum, spre mândria lui și-a patriei sale române...

  Ei bine, și la Pitești, unde l-am revăzut recent, nu l-a ocolit succesu`. Meritat, căci a etalat un program divers. Etalând cu măiestrie jazzu` fel de fel. Bazat pe teme proprii și ritmuri atâtea. În amestec bine dozat și ilustrativ pentru-a` sale tendințe de exprimare ingenioasă-n materie. Clar fiind că Nicolas e un profesionist în incontestabil în activitatea-i artistică apreciată pretutindeni. Și un exemplu deplin. Onorându-și înaintașii, colegii...
  Trioul jazzistic al filarmonicii argeșene a avut și el multe de-nvățat de la domnia sa. Vă asigur de asta finc-am asistat cu interes și atenție maximă la repetiția îndelungă desfășurată înainte de concert. La ceas de noapte. Cu răbdare și grijă pentru detalii și coeziune-ntre solistică și acompaniament. Dându-le și celor trei (Buștean, Iordache, Barani) dreptu` să se desfășoare, instrumental, cât mai adecvat. Ca să sporească originalitatea-n perimetrul sonor în care evoluează. Pentru mine, basist cândva, fost-a, cert, o lecție specifică. Și-un prilej de amintire a serilor de lucru cu trupele de rock și jazz din tinerețea-mi. Așa că sper să-l reîntâlnesc, fortificând filonul ăsta minunat din mine, cu note pe măsură...