Carmen privea micul petic de verdeaţă.
Sosită de curând din mediul betoanelor încinse şi din atmosfera marii metropole, poluată excesiv, acum se bucura de viaţa la ţară, în stil rezidenţial. Curte mică, drum de servitute.
O schimbare majoră. Multe puncte pozitive dar şi negative. Un soi de izolare, de arest la domiciliu autoimpus, o văgăună în care taxi te cam arde la buzunar.
A refuzat chiar şi televizorul, ca atmosfera de purificare să fie totală. Conştientă că această pauză binevenită nu va mai dura la nesfârşit, schiţase planuri frumoase de viitor. Pentru că nu se simţea bine în pielea ei fără acţiune.

În grădina de douăzeci de metri pătraţi crescuse iarbă înaltă, o salcie şi câteva legume, puse de distracţie. Nu a urmărit vreun scop anume ci doar un joc de-a oaza de verdeaţă, ca să observe cum din floare iese rodul până la pârguire. Un fel de ikebana cu legume.

Buruienile domneau printre şi în vecinătatea ardeilor, roşiilor şi altor rădăcini de pus în supă. Toate fuseseră lăsate deliberat să crească dezordonat. Uda totul cu conştiinciozitate.
Nu intenţionase nimic cu scop gospodăresc. Doar bucuria plantelor lăsate să crească într-o libertate deplină.
Într-o bună dimineaţă, rămase neclintită ca şi amărâtul guşter, rătăcit la rădăcina viţei de vie. Speriat, sperând să scape datorită culorilor mimetice, asemeni frunzelor din jur, rămăsese pe moment cu ochişorii fixi. Apoi, brusc se îndrepta disperat spre golul de sub gard, unica lui cale de salvare.
- Amărâtule, ce crezi că vreau să-ţi fac? În sfârşit, ai găsit şi tu o curte unde gazonul nu e tuns maxim trei centimetri. Ţi-am lăsat anume iarba mare pentru tine şi pentru broscuţa ce locuieşte în ghiveciul gol din colţul curţii şi care mă aşteaptă să ud grădina ca să scape de căldură! E o broscuţă solitară…ca si tine...
Guşterul parcă înţelegea că nimeni nu îl duşmăneşte. Ca şi broscuţa ce clipea, aşteptând ploaia din furtunul de stropit verdeaţa. Nu o fugărise niciodată. Priveau una la alta, ca două vecine, în bună înţelegere…
- Broscuţă dragă, viaţa ta este atât de scurtă, nu-ţi voi face nici un rău…Poate voi scrie şi despre tine o poveste...