LUMEA DIN AFARA LUMII

În lumea din afara lumii
Muntele de lumină ochii tăi înălțând
Pleacă pe urmele tale tăcut
Scuturându-și la picioarele tale izvoarele.
În lumea din afara lumii
În foc se transformă oarbele drumuri.
În lumea din afara lumii
Puful păpădiilor cuprind văzduhul
Și întorc ecoul cuvântului prelins
Dintr-o gură
Vindecătoare.

În lumea din afara lumii
Poemele cresc precum fructele de aur
Din care neîmblânzită
Își potolește setea
Ființa.


OMAGIU

Prinse-n pânze de păianjen, de coperte dezvelite
Îşi plâng soarta lor nebună, sus pe rafturi, părăsite
Mii de file împodobite, cu dulci șoapte de iubire
Dinspre cer căzând abrupt ca un fulger în privire.

Două lacrimi în tăcere trezind slove adormite,
Două lacrimi şi-un luceafăr cad în pagini-ngălbenite
Și se sting în ochii limpezi luminați și mereu vii
Când se-apleacă peste cartea: „EMINESCU – POEZII”.

Şi în timp ce-ntorc la file nemurind-o-ntr-un gând
Albii nuferi înfloresc în suspinu-mi lung bătând
La a inimii fereastră unde marea-n rost aduce
Valu-i viu c-un rest de lună răstingnită pe o cruce.

Lângă tâmpla-mi zarea adusă tremurând ușor-n clipă
Îmi străluce înflorind înalt floare-albastră sub aripă.
Îmblânzitul vers mă poartă revărsându-mi-n eres
Jar de stele fără moarte și-un abis de neînțeles.

Sună peste lume cornul, semn că Marele Poet este
Zeu al Poeziei care ne înveșnicește în poveste.


MISTER

Șapte minuni ale lumii antice
șapte elemente în care este împărțit cerul
șapte continente pe planeta noastră
șapte culori în curcubeu
șapte zile în săptămână,
șapte zile pentru Facerea Lumii.
Ochii noștri au primit lumină
în fantasmatica Sferă a Șaptea
a celui de-al Șaptelea Cer,
Shakespeare a reînviat.
În cele șapte vieți ale omului
istoria se repetă?
În linii mari și în alte contexte, da!
La ora șapte începe viața omului
concret: în actul al VII-lea
din piesa shakespeariană
frigul pătrunde și vara
prin șosetele de lână,
actorii se întorc
de unde au plecat –
scâncesc, fac zgomot, plâng
și nici nu își dau seama
că ies din scenă;
acum personajele lor
sunt interpretate de cei
ce poartă în sânge
crucea cifrei șapte
și cred că sunt aproape
de Dumnezeu,
imuni la falsa iluzie
de deziluzionare.



PRIMA ELEGIE

Depărtările
într-un strop de sânge
își aduc tălpile
să ne amintim
drumurile
poemului
către șenilele timpului pierdut
într-un labirint
decorat cu oglinzi.
Cine mâna mi-o retează
de la-ncheietură?
Să fie sabie,
să fie gură?
Pe linia de orizont
lumina îndepărtează
de solzi
tristețea ce-și așteaptă
lacrima.


A DOUA ELEGIE

Lacrima
și-a ascuns-o
înfiorată
și-n rană
lancea ruginită,
umbra mea fără ochi,
umbra mea cu inima frântă.
În cutia credinței
cine mi-a zăvorât plânsul?
Gândul s-a rătăcit pe drum
sau a împrumutat
bolovanul lui
Sisif?

A TREIA ELEGIE

Sisif
purtând între degete
busola veche
și-a adus
dintre stânci, din prăpăstii,
vulturii,
și după ce i-a așezat pe umeri
a zis:
în trupu-naripat
al pietrei
îmi voi ascunde
victoria.


A PATRA ELEGIE

Victoria
o putem câștiga
doar când din tăcere
vom întoarce cuvântul pribeag.
Devenind povară
strigătul acestui poem
se înserează
și-și pune capăt zilelor
vindecând moartea
de nemoarte.


A CINCEA ELEGIE

De nemoarte
am să-ți descânt,
bucură-te!
Voi renunța chiar și la ochiul
pe care îl vrea vulturul
pentru tine,
voi renunța
să chem cu numele tău
mâna care sugrumă
pasărea
ce-și ia zborul
de pe buzele tale nevândute.


A ȘASEA ELEGIE

De pe buzele tale nevândute
nu aștept cuvinte trădate,
nu aștept nici
să ierți viața datoare cu zi,
să alungi moartea
care și-a pus la gât ștreangul
meșteșugit din lumina
zeiască din ochii lupului
prins în capcană.
În vârf de cuțit inima
se lasă
cu fier înroșit însemnată.


A ȘAPTEA ELEGIE

Cu fier înroșit însemnată
poezia aceasta nu vrea
să-și îmbrace
pielea de căprioară.
Ea știe să vadă,
ea știe să audă
nenăscutele tăceri.


A OPTA ELEGIE

Nenăscutele tăceri
se vor hrăni cu laptele cuvintelor
bătute în cuie la porțile cetății.
Lasă-le să râdă
de taine imaginare,
lasă-le să-şi piardă răsuflarea
în a opta elegie.


ULTIMA ELEGIE

În a opta elegie
scânteia gândului
s-a întâmplat
să risipească așteptarea
ce-ți ducea în versuri
crucea, steaua și toate
depărtările.
Crucea, steaua și toate
depărtările.