...s-au întâlnit, nimerit, într-o carte*. Tânăru` (la vremea aia) Daniel purtând un dialog incitant cu octogenaru` cărturar. Neînregistrat audio, video. Doar cu întrebări pe care i le ducea acasă. Și cu răspunsuri luate de la el când erau gata. Datate chiar, ca niște notații diaristice. Strânse toate binevenit într-un volum util istoriei literare autohtone și, nu mai puțin, culturii naționale. Ba chiar și celei internaționale. Căci omu` din Lisa, pe care soarta l-a adus, benefic, în Capitală, fuse și rămâne un intelectual autentic. Un cărturar vădit și atrăgător nespus. Minunat mânuitor al condeiului. Făurar de narațiuni captivante de-a pururi despre sine sau despre alții. Cunoscuți în timpu` vieții ori din bogatele lecturi începute devreme. Neîntrerupte până la moarte...

  Ei bine, convorbirile celor doi l-au dezvăluit înc-o dată ca mărturisitor al propriei vieți. Fie și numai în parte, să zicem. Puind iară sub ochii fanilor săi întâmplări și momente prin care-a trecut în mod direct. Sau cărora le-a fost martor în ani și-n activitățile îndeplinite...
  Chestionat inevitabil asupra unor etape existențiale personale, Paler răspunde și-n astă chestiune pe cât socoate mai potrivit. Oferind informații lămuritoare binevenite. Pomenindu-i, inevitabil, și pe alții, în conexiune. Arătând astfel cum erau vremile și oamenii sub ele în trecutu` veac. Atât de zbuciumat, la urma urmei, și fără schimbări remarcabile după sfârșitu-i însângerat...
  Aș mai adăuga, în esență, că Octavian Paler se arată melancolic, plin de lirism și c-o memorie precisă. Ceea ce dă un anume farmec și exactitate poveștii sale. Depănată cu eleganță literară și firească personalitate la propunerea inițiatorului. Păcat însă că n-a mai apucat s-o citească, boala și moartea secerându-l necruțător. Certamente, perdant pentru noi...
  Până la un punct, cetit-am cu nesaț alcătuirea lui Cristea-Enache. Ceva însă, spre final, neștiut ori uitat, mi-a tăiat entuziasmu`, din păcate. Ceea ce nu înseamnă că nu-i mulțumesc autorului pentru intenția lui de apreciat. Și sper că-l voi și asculta conferențiind pe această temă. S-ar merita negreșit...

  *Daniel Cristea-Enache, Convorbiri cu Octavian Paler, Ed. CORINT, 2008