caleaÎnainte de a mă apleca asupra poeziei Hristinei Daria m-am întrebat de ce scriu tinerii din ziua de azi.
Scriu pentru că spre deosebire de vremurile trecute, acum digitalizarea îi ajută enorm.
Se folosesc de smartphone-uri, merg la workshop-uri ca să se cunoască între ei și să-și recunoască vocea, utilizează rețelele de socializare, trimit „încercările” poetice la multele reviste electronice din țară sau străinătate și mai scriu pentru că temele poeților dintotdeauna „dragostea și tristețea, natura, familia, țara, timpul ” există de când e lumea.
Tinerii de azi sunt conectați la problemele și mersul lumii și unii dintre ei consideră că rostul lor e să scrie poezie!
E plăcut să ți se adreseze cineva cu  „poeta sau poetul” cutare, e ca un titlu nobiliar.
Poeta Hristina Daria din Satu Mare s-a îndrăgostit de poezie la o vârstă fragedă.


Este o curajoasă având în vedere că debutează atât de repede, la doar 19 ani.
Este clar că mai are de lucrat pentru a-și forma propria voce, propriul drum, propriul destin liric.
Întâlnim în poeziile ei multă candoare, elan juvenil cu elemente urmărind să poarte imaginația poetei pe căile cele mai surprinzătoare ale imaginației, mai ales atunci când vorbim despre iubire.
Și ce intensă  este iubirea adolescentină!
Citind și recitind poeziile Hristinei Daria gândul m-a dus la spusele lui Cristopher Fry: „Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire”.
Cam asta cred că face și tânăra noastră!
Hristina Daria este când îndrăgostită, când melancolică ori tristă, când nervoasă și de cele mai multe ori... confuză: „M-am înecat în râul iubirii.../ M-am afundat în zona batială...” („Grădina de trandafiri”); „Cu amăgire am sufletul plin/ cu lacrimi și dor cu venin.// Mi-e putrezit sufletul în mine/ de dorul meu, pentru tine.// Mi-e scârbă de ce-ai ales să fii,/ un șarpe cu clopoței și cu ochii gri.// Degustată sunt de al tău suflet murdar/ când te privesc, îmi lași un gust amar” („Putred pe suflet”); „Mi s-a spus de mic copil,/ că totu-i roz, nu instabil./ Mi s-a spus, când am să cresc,/ am să mă îndrăgostesc. // Visam, că va fi frumos, /nicidecum atât de dureros” („Ieri, nu-n vremea asta”); „Am văzut cum mă privești deschis/ Ca pe o carte ce are sufletul închis./ Am văzut, iubirea-n ochii tăi/ Și moartea... Ce cade-n văi. /Am văzut o bilă de foc lucitoare. /Ce mă-ndeamnă la iertare. /Am văzut... Și n-am crezut... /Că-mi va fi dor atât de mult” („Privire”); „El ca toți și toți ca el... /ieri, îți dă un frumos inel, /azi, te zguduie o veste, /cum pe alta o pețește. //Astăzi, mâna ți-o sărută, /mâine, ziua ta e mută” („Toți la fel”); „Și ne mai credem sinceri și introvertiți... /Suntem doar niște nesimțiți. /Ce profităm când ni se întinde un deget... /N-avem pic de rușine să luăm o întreagă mână /Ne prezentăm filozofi, doctori docenți în știință, /Suntem poeți, pictori, „artiști”, /Tot mai narcisiști și pesimiști. /Suntem animale cu suflete de piatră... /Ne preocupă sinele, nu iubirea de semeni /Ce-am putea s-o oferim cui ar merita /O oferim pentru un trup...” („Prefăcuți”); „Bună seara, dragoste /Îți sărut mâna cea dreaptă /Când mi-i dor de ea /Cum mă mângâie duios pe tâmplă /Doamne, nu pot făr’ de ea. //Bună neața, dragoste /Când în zori tu mă privești /Cu iubire mă-nvelești /Și mă faci să zbor pe culmi dumnezeiești” („Salutări, dragoste”).
Este de apreciat faptul că dedică Poetului Național câteva poezii, ceea ce înseamnă că știe să aprecieze geniul marelui Eminescu: „Mângâiat de raze albe istovite de atâta iubire... /hrănind pădurea cu-ale sale gânduri dalbe /ancora inimii se-așterne... /isprava dată-n grija naturii plăpânde... Așteaptă... //E rodul sufletului zdrobit /măcinat de tot ce-a făcut și a iubit /inima... Pe-atât de pură... /n-a murit sub o zăcătură.. /e luceafărul al nost’ albastru, /stejarul zvelt păzit de-un sihastru... /cu toată dragostea a cuprins /ultimul grai... Cel nevăzut în asfințit și neatins” („Unui Eminescu”) ori „Mlădios, ghidând departe, /Ielele le cantă-n șoapte /Haitelor din codrii vechi /Acel dans în perechi /Iubindu-se-n taină fiare.//Elucidat mister printre poeme, /Murmură gândul ce se teme /Interesat să spună-n glas duios /Naturii, iubit milos. /E abătut lâng-un tei bătrân  /Străbunul luceafăr peste ceruri stăpân. /Cu inima tot mai deschisă /Unde candela-i aprinsă” („Lui Eminescu”).
Poeta Hristina Daria, ca toți poeții lumii, sunt sensibili la nedreptăți iar sentimentele de melancolie, de tristețe și poate chiar de suferință se pot vedea în poezia „Iertare”: „De-am fi mai buni, de-am dărui, /de-am face bine inimii /de-ar fi ușor să facem bine, /răul să nu mai existe /de ne-am iubi, ne-am prețui, /lumea la lumină s-ar trezi.(...)  //Cât să mai rabde pământul atâta păcat? /Când buzele-mi sunt învăluite în trufie și rahat. /Când gura nu-mi tace, și-mi vine să-njur, /Când e să vorbesc de bine, fug. /Să-mi fie Doamne, gura arsă dacă-s bârfitor, /dacă nu accept c-am fost orgolios, /dacă mintea-mi mică mi-e surpată-n rău, /că nu pot azi Doamne, să fiu robul Tău. //Mi-e raționamentul dus, /sunt înecat în bere. /Mă trezesc într-o zi că ceva nu mai „mere”. //De m-ar pune sfinții iertare să-mi cer, /mi-aș mai cere-o dată, de la voi, familia mea. /și de azi, mi-o fi să crap,  /să fiu, că m-ați iertat. //De nu mai vreți, de mine s-auziți, /c-ați uitat, vă rog să nu mințiți. //C-am suportat, o viață-ntreagă truda! /Și poate azi o poezie, mi-e doar o iertăciune...”
Iar în final, la întrebarea „De ce scriu poezie tinerii de azi?” ne răspunde atât de franc Hristina Daria în poezia „Nevoile”: „Când însuți caldul suflet blând /se-așează stingherit pe gânduri, /ajung cândva, doar două rânduri, /versuri dulci, pământ mâncând. //Sfânt să fie un sărut! //Când strigă dorul pe cărare, /și-i rătăcit, în satul său, /ar vrea doar...  /o îmbrățișare... /să știe c-a scăpat de rău. //Și-a iubit, cândva, iubita, /și-a crezut că e firesc... /să-i spună doar, nicicând prin fapte... /clișeicul, nesimțit „Te iubesc”.
Cine este cu adevărat Hristina Daria?
Citiți cu atenție poezia „Destăinuire” și veți afla!
Dacă aș fi pictor, citindu-i poeziile, aș realiza o pictură cu poeta aflată alături de mamă într-o grădină de trandafiri...