Viața între azi și mâine

Crede-n viață și iubire, crede-n felul tău de-a fi,
 Crede-n orice dimineață și în pofta inimii.
 Crede-n lucrurile toate, bune, rele, ce-or urma,
Crede-n tine cu tărie!
 Crezi că poți schimba ceva?
Ce e viața între linii, ce e dragostea în doi?
O tarabă de cuvinte, rostite, luate-napoi?
Universuri paralele, stele ce coboară-n noapte,
Vinovați suntem sau nu, trăind în realitate.
 Corectăm spațiul și timpul în bătaia inimii,
 Dar ele se pierd în zile printre factori anonimi.
Să fii simplu e anost într-o lume de complexe,

 Motivând mereu că simplul ne subjugă-n neînțelesuri.
 Crede-n viață și iubire, crede-n felul tău de-a fi,
 Crede-n orice dimineață și în pofta inimii.
Crede-n lucrurile toate, bune, rele, ce-or urma,
Crede-n tine cu tărie!
Crezi că poți schimba ceva?


De-ai ști tu

 De-ai ști tu cum țipă-n mine
Păsări, necuvântătoare,
 Cum se zbat într-o aripă
 În neputința de a fi,
 Rătăcite și-nsetate
Într-o lume neînțeleasă,
 Cum se-agață-avid de funii
Printre suflete pustii…
 De-ai ști tu cum bate vântul
 Peste buzele crăpate,
 Cum aleargă ca un vulture
 Printre cercuri fumurii,
Poposind pe câte-o stâncă
 Într-un nou avânt sălbatic,
 Și se pierde-adânc în noapte
 Printre turle argintii…
 De-ai ști tu ce vină poartă
Cel ce mintea rătăcește,
Cum iubirea și-o zidește
 În adâncul inimii,
Între crestele alpine
Cu o pană-ntr-o aripă,
 Dirijează și descanta
 Glasurile de copii…
 De-ai ști tu cum țipă-n mine
Păsări, necuvântătoare…
De-ai ști! De-ai ști!


Dincolo de orizonturi

Privesc peste umărul meu,
Dincolo de fereastră,
Amintirile cu tine
 Se revarsă peste praful sufletului meu,
Anulând toate remușcările;
 Dragostea mea pentru cel care ai fost
Ridică durerea despărțirii deasupra oftatului unui nou răsărit,
 Într-o întoarcere care mă chinuie la revărsatul zorilor.
 Caut drumul, care-mi îndoaie șira spinării,
 În așteptarea apusului geometric în cercuri, cercuri...
 Sufletul meu, împovărat de o iubire moartă, cade pradă tristeților.
 Dincolo de orizonturi,
 Destinul ne-a transformat într-o gaură neagră;
 Într-un zbor nesfârșit
 Trăiesc al vulturului strigăt.
Curcubeu
Iartă-mă,
 Sărută-mi podul palmei…
Știu că nu-ți mai sunt
 Și nu-mi mai ești,
Mă desprind de tine Și de toate,
 În lumina lumii Pământești.
Nu mai fac Din lacrime risipă,
 Le scot la târg,
Le dau pe-un curcubeu,
Am învățat să zbor cu o aripă
 Pe drumul vertical Cu Dumnezeu!