,,În spatele fiecărui teanc de cărți , este un potop de cunoaștere”  Jacek Yerka.

 Ar fi bine să scriem poezie trăind prin ea. Imaginând o lume mai bună, nouă, specială. Cu mai multă măiestrie tehnică. Având mai mult gust poetic, instinct liric. Ca o nouă călătorie, ca o adevărată suferință pentru frumos, pentru lumină, pentru cunoaștere.
 Avem în fața noastră o tânără care încearcă să înțeleagă poezia în întregul ei. Care vrea să scrie poezie. Un lucru demn de luat în seamă și de încurajat. Daria Hristina, elevă în clasa a- XII-a la Colegiul Economic ,,Gheorghe Dragoș” din Satu Mare, vine în fața publicului larg cu prima sa carte de poezie. După ce între anii 2020- 2021, respectiv 2021-2022, a publicat în revista școlii grupaje de poezii. Fiind de asemenea antologată în : ,,Unire și Cuvânt” anul 2023 , respectiv ,,Iubire din iubire”, anul 2024. Antologii apărute sub sigla editurii ,,eCreator”-Baia Mare.

 Scriind cu iubire, despre iubire, cu stângăciile aferente tinereții : ,,M-am înecat în râul iubirii,/ M-am afundat în zona batială,/ Acolo, întunericul e lumină”…tinzând mereu spre lumină: ,,Mintea e mai senină, Sufletul, mai curat…”(Grădina cu trandafiri). Întâlnind amăgirea : ,,Cu amăgire am sufletul plin/ cu lacrimi și dor, cu venin.” (Putred pe suflet). Sau, pierdută în lacrimi: ,, Ce ceață fumurie!/ Ce gemete de plâns, Ce orgoliu din furie/ ...,,Pe foi verzi se așterne / lacrima din cer” (Urlet) .
 Cuvinte mature, aș spune eu, pentru un suflet atât de tânăr. Găsesc o doză de pesimism nejustificat, poate : ,,Ăsta-i graiul unui timp grăbit/ Să înconjoare circumferința ceasului de mână./ Citeam cuvinte răstălmăcite într-un volum / Uitat în umila mea bibliotecă,/ Câte cuvinte să mai tot scriem,/ Noi ăștia care pretindem că suntem poeți?” ( Tic-tac). Trecerea iremediabilă a timpului… Regret? Prejudecată?
 Gândirea dezpovărată de toate prejudecățile ne îngăduie să vedem clar, să trăim și să existăm frumos. Acesta ar trebui să fie scopul și drumul nostru în viață. Găsindu-ne liniștea… ne vom putea gândi serios la adevărata poezie. Poezia care vindecă suflete. Poezia care aduce bucurie. Poezia…o adevărată ,,grădină de trandafiri”: ,, Am rămas blocată în inima ta/ Grădină de trandafiri ce te făcea să respiri/ Sufocat erai de gânduri,/ În noapte iarăși murmuri numele meu…”(Blocat).
 Să treci pragul cu brio. Să găsești cheia potrivită. Să nu regreți nicicând! Ai hotărât să scrii și să publici. Ești în bătaia puștii. Ți-ai asumat suferința. Varianta frumoasă este cea a asumării unei hotărâri, fie ea și cu doză crescută de risc. Cealaltă variantă presupune o încăpățânare cu care trebuie să fi venit pe lume, de vreme ce știi bine că-ți vei complica existența, dar mergi înainte, precum Ana lui Manole… Fie ploaie, fie vânt! Poeta spune: ,, Nu ne înțelege nimeni suferința,/ Înțelesul,/ Subîntelesul./ Mă holbez la geamul negru de înnoptarea de afară/ Și nu deosebesc dacă e noapte, sau…/ Mă chinuie cuvintele...”
 Îți doresc să fii înțeleasă, și…tu să înțelegi cuvântul la adevărata sa valoare. Ieșind învingătoare în lupta ta. Pentru asta…Să crezi doar că ești unică, iar rândurile, indiferent dacă-s cumva încurcate de mintea ta încă în creștere, să curgă liniștit. Să nu te lași păcălită …încâlcită-n  lozinci în care speranța să atârne de imagini ,,corecte”, sau, în pas de defilare cu ,,ce spune lumea”. Cuvintele să curgă  într-un firesc absolut. Să scrii în primul rând pentru tine si apoi pentru cei, care te înteleg, sau, încearcă s-o facă. Nu te opri! Să speri, aș spune, dar să nu ai așteptări… sau, poate mai bine să nu speri nimic. Doar să scrii!
  Eu cred că Dumnezeu a făurit chei potrivite pentru fiecare ușă. Cred în existenta acestor uși și nu știu de ce am senzația că ele sunt doar altfel, de altă culoare și esență. Că aceste uși oglindesc umbre diverse în forme diferite. Odată deschise, se pot dovedi a fi chiar cele potrivite nouă în acel moment. Mai bine zis, de la acel moment încolo. Cred că Dumnezeu ne-a dat curajul, îndrăzneala și bucuria neprevăzutului tocmai pentru a încerca să descoperim ce este dincolo de ușă. Și…uneori, cheia se afla tocmai dincolo de ușă.
 Tânăra noastră Daria Hristina așteaptă , dar în același timp pregătește terenul pentru acel ,,semn divin”, scriind… ,,Tu te agăți de cer senin,/ aștepți cândva, / un semn divin…/ O lumină, nu de lumânare,/ Care poate va fi…/ Prea arzătoare.” (Atât).
 Spre finalul volumului, detaliile surprind sensuri nebănuite, binele se activează şi asta nu e puţin lucru, e tocmai rolul pe care poezia îl deţine, forţa ei incredibilă şi căldura care rămân, însemnând că poeta şi-a atins cumva scopul, desi în ,,ochii azurii” , încă se joacă norii... dansează pe cerul deschis al poeziei și…  cu privirea îndreptată către ,,amurgul iubirii roșu închis”. De altfel, iubirea fiind tema principală… citim :
,,Te-am cuprins liniștită/ Cu gândul meu orbit/ de atâta neputință / că nu te-am mai găsit./ În ochii mei azurii/ se joacă norii/ ce dansează pe cerul tău deschis./ Iartă-mi privirea / către amurgul iubirii, / roșu închis.”( Amurg)
 Astfel, poezia devine o lume care se-ntoarce mereu, ca un trandafir viu, către singurul lucru pe care-l prețuiește cu adevărat, lumina și căldura frumuseții. Așa ar trebui să fie o poezie. Când vom înțelege lucrul ăsta, vom și câștigați.
 În marele joc al vieții câștigă cel care nu-și pierde inima. Cel care găsește ,,cheia potrivită” pentru a deschide ușa spre înțelepciune, spre dragoste. De aceea, volumul de debut al Dariei Hristina, sugestiv intitulat  ,,Calea trandafirilor vii”, se încheie cu un salut pozitiv: ,, Bună ziua, dragoste!/ Ți-am mai scris și ieri spre seară/ Cum făceam odinioară/ Să mai stăm la o poveste…Bună seara, dragoste!/ Îți sărut mâna cea dreaptă/ Ce mă mângâie duios pe tâmplă…Bună dimineața, dragoste!/ Când în zori tu mă privești/ Cu iubire mă-nvelești…”(Salutări, Dragoste!)
 Din păcate, generatia de astăzi mi se pare eclipsată. Nu mai vede frumosul din cărți, din poezie, din artă. Tinerii nu mai citesc, nu mai merg într-o sală de teatru, nu mai vernisează o expoziție. Și… cei mai mulți merg la școală fără interes.
 În cărți este depozitată întreaga înțelepciune a omenirii, dar, foarte putini sunt dornici să o afle . ,,În spatele fiecărui teanc de cărți , este un potop de cunoaștere” ne spune Jacek Yerka. Să credem lucrul acesta cu fermitate!
 Vă invit să citiţi poezia Dariei Hristina, poeta care debutează la editura ,,eCreator”- Baia Mare, în anul 2024, cu volumul ,,Calea trandafirilor vii” şi despre care, fără doar şi poate, veţi mai auzi! A citi… și mai ales, a scrie poezie , trebuie să fie o mare bucurie. Fiți părtași la bucuria ei!
„Ce preţ ar avea bucuria în împrejurări fericite, dacă n-ai avea pe cineva care să se bucure de ea la fel ca tine?” Marcus Tullius Cicero, „Laelius de amicitia”