Am întrebat pe mulţi dintre interlocutorii mei dacă ştiu adevărul despre scopul vieţii şi mărturisesc, că foarte mulţi au fost de acord că suntem pierduţi dacă nu ne relegăm de Dumnezeu prin credinţa în jertfa Fiului Său Isus Hristos care a murit şi a înviat, iar acum domneşte sus în ceruri. Alţii sunt total dezinteresaţi „să ştie pe ce lume trăiesc”, ori sunt legaţi atât de tare de materie, considerând-o supremă, încât nu pot concepe că există o lume spirituală din care ne tragem obârşia.

   Au fost şi persoane „liber cugetătoare” care consideră religia o filozofie şi o anume opinie, spunând că „Adevărul e undeva la mijloc”. NU! Religia e legătură cu divinitatea, nu o filozofie!

Desigur, că fiecare trăire pleacă de la o anumită teorie, numai că Adevărul e unul singur şi e în mijlocul nostru şi la îndemâna tuturor. Este doar o chestiune de voinţă de a-l căuta, afla şi de a studia apoi pentru convigerea necesară unei uniri cu Dumnezeu. Şi aş vrea să dau un mic exemplu legat de religiile de pe pământ. Lumina soarelui rămâne unică, şi nu se poate compara cu cea de la lumânări ori lămpi de petrol sau cu cea dată de becul electric. Cele din urmă, fiind şi ele extrem de diferite. Le desparte sursa şi claritatea. Tot aşa este şi cu Lumina ce arată clar Adevărul. Fiecare popor are o cultură, credinţe, lideri onorabili şi demni de admirat şi apreciat, oameni luminaţi care au promovat moralitatea. Dar! Niciunul dintre aceşti lideri nu au murit şi înviat! Doar Domnul Isus Hristos este unicul FIU al Creatorului Dumnezeu YEHOVA care a venit pe pământ să răscumpere oameni de toate rasele prin credinţa (mântuitoare) în jertfa Lui. Este unica şansă de regenerare a rasei umane de pe pământ. Şi subliniez că nu fac prozelitism şi nu sunt o persoană care adună adepţi pentru o oarecare „teorie”, ci pentru că am studiat cu o foarte mare dorinţă de a afla Adevărul. El nu e o teorie, nu e o frază filozofică, nu e o doctrină ci o persoană. Domnul Isus Hristos a spus : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Am căutat adevărul! Am avut „satisacţia” că am elucidat toate posibilităţile omeneşti, privind opiniile marilor savanţi, filozofi ai vremurilor care de fapt au îngenunchiat până la urmă şi au recunoscut supremaţia unui Creator care ne iubeşte şi care a trimis pe Fiul Său în lumea noastră să ne spună răspicat că doreşte să-şi răscumpere creaţia prin credinţa în jertfa Lui. Noi meritam să murim deoarece am fost neascutători şi rebeli, L-am eliminat din existenţa noastră. „Pedeapsa care ne dă astăzi pacea, a căzut peste El şi noi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”, spune prorocul Isaia.

     S-a întâmplat de-alungul vremii un fenomen de îndepărtare de spiritualitate, in mod deliberat. Şi am trăit-o din plin pe vremea regimului comunist când se dorea formarea „omului nou” prin propriile eforturi, într-un cadru ateist. S-a realizat acest lucru? NU! Una peste alta, mulţi din tinerele generaţii nu ştiu nici măcar ce se sărbătoreşte la Paşti şi Crăciun. Unii nu mai acceptă regulile nici măcar pe cele impuse de lege, de aceea îşi asumă numai drepturi, (adrept) sau se complac în situaţii de non-drept ca de exemplu concubinajul. Şi dragostea? Care dragoste, sau ce este ea? Supremaţia materiei este pretutindeni! Ceea ce este complet greşit!

   Şi totuşi, mulţi ştiu Adevărul. Nu e destul să-l ştii! Trebuie să ai propria convingere! Acestea sunt repercursiunile învăţăturii de a trăi ca fiind stăpânii propriilor noastre fiinţe. Şi ce greşit e acest lucru! Deoarece suntem creaţi şi Creatorul este proprietarul fiecărui dintre noi. Nu putem face ce vrem, sau putem... pentru că Dumnezeu nu ne obligă. Nu El are de pierdut, ci noi, oamenii. Alegem să fim sau să nu fim din nou copiii Lui. Ce facem, oare, cu Adevărul, dacă, totuşi, îl ştim? Oricum, Domnul Isus a spus că sfârşitul lumii nu va veni până când absolut toţi oamenii de pe Terra nu vor fi informaţi despre jertfa Lui şi şansa de a crede şi a fi copiii lui Dumnezeu. El a poruncit ucenicilor Săi: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia şi faceţi ucenici din toate neamurile. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit. Cine nu, va fi osândit!”. Nu e vorba despre o grupare religioasă, ci despre şansa de răscumpărare a fiecărui om şi de a intra în legătură cu Tatăl din ceruri. Cât de mult ne dorim să ştim şi să îmbrăţişăm Adevărul printr-o convingere, speranţă şi dragoste vie şi adevărată? Vreţi să vă apropiaţi de Dumnezeu? E simplu! În odăiţa sufletului îngenuchiaţi şi cere-ţi ajutorul Lui! El vă va lumina inimile şi gândurile şi se va descoperi dacă îl veţi „căuta din toată inima”. El vă va sfinţi prin Cuvâtul Lui, „căci Cuvântul Lui este Adevărul”. Este unica şansă a fiecărui dintre noi de a fi OM şi de a putea trăi cu toată puterea dragostei adevărate revărsate de Tatăl nostru din ceruri prin Fiul Său Domnul Isus Hristos. Şi de a fi mângâiaţi de Duhul Sfânt în clipele grele când oamenii se manifestă cu ură. Trăim vremuri grele, când dezumanizarea a atins cote maxime.

   E destul să ştim adevărul? NU! E destul să credem? Nu! Trebuie să Îl cunoaştem ca să avem convigere şi să ne încredem în Dumnezeu! El ne dă viaţa veşnică! „ Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”, (Ioan 17: 3). „Veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face slobozi”, spune Domnul Isus. În ce măsură suntem cu adevărat liberi? Doar El poate elibera de păcate, de sub dominaţia sinelui extrem de egoist şi supus senzualităţii.   Ce facem, aşadar, cu şansa noastră de a fi mântuiţi? Răspundem afirmativ chemării lui Dumnezeu? Dacă vom continua să întoarcem spatele Creatorului, ne vom duce spre dezastrul etern. Să ne întoarcem, aşadar, la Domnul Isus cu reverenţă, pocăinţă şi smerenie, ca să Îl cunoaştem şi să ne lăsăm mântuiţi prin jertfa Lui. Abia atunci, cunoscând Adevărul, îl vom putea trăi şi promova prin faptele noastre. Mai mult decât atât, vom spune mereu altora despre fericirea de a cunoaşte caracterul Dumnezeului cerurilor şi pământului şi de a trăi sub protecţia Lui binecuvântată.