Graţie reţelelor de socializare, care mi-au adus frecvent în priviri numele său, am intrat în posesia unor informaţii suficiente pentru întocmirea unei fişe biobliografice a scriitoarei, omului de cultură, TV, presă, învăţământ şi animatoare cultural-artistică de excepţie, Marinela Belu-Capşa.
    Autoarea are de pe acum o consistentă, impresionantă bibliografie: patru volume de versuri, unul de proză scurtă, editoare, coordonatoare şi prefaţatoare a numeroase antologii literare şi de specialitate, în cuprinsul cărora şi-a inclus şi sute de creaţii literare şi contribuţii ştiinţifice, la care se adaugă alte sute de semnături în presa cultural-artistică.
    Managerul cultural cu totul remarcabil, editorul, poetul, eseistul, criticul şi istoricul literar, Ion Romeo Roşianu, la volumul de dată recentă, tipărit la cunoscuta şi apreciata lui editură „eCreator”, în colecţia de amplă cuprindere „POESIS”, îi face dar de suflet autoarei o pertinentă, judicioasă, convingător argumentată postfaţă, ale cărei aserţiuni critice, asumându-le, în bună măsură, nu avem cum să nu le semnalăm din onestitate profesională.

    Exegetul de marcă relevă apăsat, între altele, „viziunea poetică aparte”, de o exultantă originalitate, „spectaculoasa prospeţime” a imaginarului liric, nota aforistică
pregnantă a discursului liric, „notaţiile fulgurante”, „eul interogativ”, vocabularul bogat, elemente din „estetica urâtului”, „balansul creativ între real şi ireal”, „contragerea fabulosului de sorginte mitică sau mistică”.
    Discursul poetic are structura unui jurnal liric amplu, a cărui substanţă o dau întâmplări, evenimente, amintiri, visuri, o gamă întinsă de stări sufleteşti. Mai ales acestea din urmă îi inspiră unele dintre cele mai realizate versuri şi grupaje de versuri, autoarea având ştiinţa şi arta sugestiei lirice, care îi facilitează valorificarea la cote estetice înalte polisemia cuvintelor. Câteva exemple reprezentative şi revelatoare: „Desculţă printre maci/ sărut umbra plecării tale/ în lanul infinitului (s.n). „... Talpa mea calcă uşor/ umbra sărutului tău/ umezit de roua dimineţii”. Sau: „Fiorul din trupul tău/ se aşează mănuşă/ pe sufletul meu/ şi mă frământă./ ... La ceas de seară,/ mă ameţeşte/ şi mă înfioară/ atingerea umbrei (s.n) trupului tău,/ dulce povară”. „Umbra” – cuvânt-cheie, emblematic pentru poezia doamnei Marinela Belu-Capşa, pe care-l investeşte cu plurale valenţe simbolice, metaforice, în diverse contexte ale rostirii sale poetice,
    Autorul postfaţei volumului avertizează ab initio că le va fi dată „o provocare şi o (pre)umblare printr-un adevărat Turn Babel al cuvintelor şi al temelor poetice existente şi uzitate”. Dar, adăugăm noi, în egală măsură şi al formulelor poetice şi al modalităţilor expresiv/ sugestive.
    Poeta nu este deloc nereceptivă la elemente definitorii ale poeziei postmoderniste, practică epicizarea discursului liric, biografismul, tonul colocvial, ludicul, (auto)ironia, accentele critice, inserţiile intertextualiste etc. Dar întâlnim şi eşantioane de poezie de notaţie şi atmosferă, descriptivă şi naturist-peisagistă, alegorică şi parabolică, de poezie reflexivă, gnomică, sapienţială, scrisă în registru de expresie aforistic. Paradigma stilistică reflexivă, aforistică, relevă cel mai convingător indubitabilul talent al autoarei şi versuri sau grupaje de versuri au valoarea unor veritabile bijuterii lirice. Definiţii şi aforisme: „speranţele – patine alunecoase”. „Rădăcinile fixează adâncul/ tulpinile salută văzduhul”. „Fericirea e iubirea/ Care vine/ Către tine, către mine/ Pe cărări Divine”.
Succesiune de definiţii: „Fără tine sunt copac/ ce nu poate înflori,/ cer fără stele,/ mare fără valuri,/ pasăre fără aripi,/ foc stins în vatră”.
    Diversitatea stilistică este dublată şi de una tematică, dar dominantă rămâne tema iubirii, echivalată în discursul liric prin numeroase stări şi trăiri.
    Chiar şi alte motive tematice (timpul, amintirile, visurile,absenţa iubitului, aşteptarea lui) sunt tratate prin raportare la dominanta iubirii.
    Ipostazele predilecte abordării creative sunt amintirea şi „visul de iubire”. „Gândul ofilit de dor/ aşteaptă/ ultima zvâcnire/ a bucuriei/ de a te fi îmbrăţişat/ pe malul mării/ în cântec de lebădă (sugestie superbă a unui sfârşit de iubire!)/ şi freamăt de sălcii/ ruginii”. „Trasă în ţeapa destinului/ cu spinii trandafirii/ strecurând frica/ de mireasa în negru/ ascunsă în colţul inimii/ pândite de vârcolaci”. „Dă-mi o şansă, domnule, cu fular roşu,/ eu te aştept/ în sunet de fanfară/ şi miros de tuberoză/ culcată/ pe foile timpului răbdător”.
    Poetă cerebrală şi cultivată, pe dimensiunea reflexivă a demersului său, autoarea, meditează adesea la condiţia poeziei şi actului de creaţie, dându-ne posibilitatea de a reconstrui sistemul său de convingeri estetice. Câteva exemple: „Cu creionul şi tableta/ Poetul/ aşează stihurile/ din stoguri de cuvinte –/ rumenind coaja înţelesurilor/ în ameţitoare cânturi/ ţâşninde/ din trohei şi iambi”. „Cum plouă cuvintele/ cum râd sensurile/ ascunselor înţelesuri/ culcate pe irişii mov/ din grădina craniului”. „În genunchi/ caut/ prin peştera cuvintelor/ sculptând însufleţite statui/ în dulcele stil stănescian”.
    Îi dorim doamnei Marinela Belu-Capşa realizarea deplină a talentului său viguros, cert, într-un viitor cât mai apropiat.