ALTFEL DE RUGĂ

Luminează-mi, Doamne drumul,
Cel de voia-ți doar știut
Prin cărări rupte din vremuri,
Unde omul nu-i cerut.

Poartă-mă, Doamne, ascunsă
De cei mulți, ce nu-ți știu rostul,
Unde se-împletesc dorințe,
Unde nu-i nimic al nostru.

Fă-mi din pierderi o cunună,
Din garoafe albe - voal,
Să mă pierd în mări, în valuri,
Să mă regăsesc în mal.

Lasă-mă doar cum ți-i vrerea
Între viscol și în furtuni
Doar rămâi să-mi stai alături
Printre neguri, printre lumi.


ȘOAPTE CU VIN

Dacă vinul, mâine noapte
S-ar preface-n râu de stele,
Ne-ar purta doar nouă-n vene
Doruri răsucite-n fapte.

Versul apelor din ceruri
Din mijlocul gol al sorții
Ne-ar reinventa în porții
Suflete din foc și geruri.

Dacă vinul, mâine seară
Ne-ar preface-n ploi de astre,
Am sorbi din solduri aspre
Chinul flăcării din ceară.

Din adânc, sculptat în șoapte,
Din venin, cu dulce tremur,
Arși de pofte-n lemn de mur,
Ne-or găsi în rodii coapte.

Dacă vinul, ne-ar renaște,
Într-o zi, nu într-o noapte,
Între lumi, uitați, departe
Tot prin tine m-aș cunoaște.

Tot de coapsele-ți fierbinți
Mi-aș lipi în treacăt nurii,
Tot din pofte, tot în șoaptă,
M-ai culege-n rouă, toată.


GÂNDURI DE IARNĂ

Fulgi de veacuri se adună
Într-o iarnă părăsită,
Albă-n gânduri, rea de lună,
Dintr-o viață folosită.

Bulgări de memorii seci,
Aruncați la întâmplare
Se ating, în umbre reci
Îmbrâncite-n izolare.

Câte lumi purtate-n timp
S-au distrus în gerul iernii,
Viscolind în contratimp,
Sufocându-și subalternii


DORINȚE

Prin fereastra întredeschisă
Dintre lumi, dintre hotare,
Dintre valurile sorții,
Te primesc să-mi fii ninsoare.

Dintre cerurile-ascunse
Omului de rând, din vrere,
Adu-mi ce-mi cereai în șoaptă,
Să mi te prefac în stele.

Din lumini, dintr-o scânteie
Din neant, din Început
Dintr-un plan ascuns al firii
Te provoc să-mi dai Trecut!

Prin ferestre nedeschise
Dintre ziduri arse-n soare,
De-mi aduci speranță-n suflet.
Te renasc din felinare.

Nu mi te îmbrăca în vorbe
Despre ce ne-așteaptă mâine.
Vino gol, desculț de șoapte
Fi-mi doar zilnic mie pâine.


HAIDE HAI

Hai să ne plimbăm prin rouă
N-am să-ți cer să fim cuminți
Hai să ne uităm cum plouă
Hai să-mi spui ce crezi, ce simți.

Haide, hai, să-mi vii cu focul
Între poftele-mi azi reci
Să respir, să-mi schimbi norocul
Să-ți rămân, să nu-mi mai pleci!

Hai să stăm tăcuți o iarnă,
N-am să-ți cer să îmi vorbești
Hai să-mi fii o vară-n toamnă
Să te-alint, să mă iubești.

Haide, hai, să-mi vii cu ploi,
În deșertul lumii mele
Să renasc, din amândoi
Să-ți adulmec urmele