ioana stanaDOR DE MARE

S-au pornit din zori să urle,
Algele să i le  zvârle
Toți curenții printre valuri,
Plescăind nisip în maluri.

Simt în vene al ei scâncet,
De se-nalță-n flux încet
Sau de-și soarbe auster,
Trupul gol - plin de mister.

Noaptea-n serile de vară
Sub a lunii dulci povară
Se-ntregește-n energii
Recreându-și sinergii.



Ți-a vorbit vreodată marea,
I-ai recunoscut chemarea,
Al ei șuier ca un urlet
Fremătând prin sânge-n suflet?!

Doamne, dor îmi e de vară,
De iubirile de-o seară
Și de toată liniștea
Ce venea din marea mea!


RETORICĂ 2

Oare am să iert vreodată
Ora care mi te-a luat,
Am să-l uit pe Niciodată
Din acel an blestemat.

Oare într-o altă viață
Voi mai ști să te găsesc
Ți-oi cunoaște a ta față,
De va fi să te întâlnesc.

Oare Mâinele din mine
O să-și amintească iară
Toată dragostea de tine,
Din nescrisa noastră vară.

Cine știe, poate soarta
Peste-o viață iar ne cheamă
Poate ni se învârte roata
Și norocul ne recheamă.


RUGĂMINTE

Doamne, câte doruri surde,
Împletite în perechi,
Urlă-n dialecte vechi
Sutele de nopți absurde.

Doamne, câte doruri reci,
Amețite în duet,
Zgârie azi în violet
Suflete de crai zevzeci.

Doamne, câte doruri sterpe
Se întretaie, se strecoară,
Generând regrete goale
Regilor de-odinioară.

Doamne, fă-le să dispară
Sau îngroapă-le-n trecut,
Ca un ieri de primăvară,
Dintr-un mâine nenăscut.


SONET CU ÎNGERI

Ai văzut cumva un înger
Cum dansează-n clar de lună,
Gol de nopți, cu ochi de fulger,
Ca o inima nebună?
Oare l-am văzut doar eu,
Cum călca desculț și palid
Singur ca un Dumnezeu.

Ai mai auzit vreun înger
Fredonând versuri de iarnă
Rupt din ceruri, plin de ger
Ca un an pierdut în toamnă?
Oare-am auzit doar eu
Versu-i rece, de himeră,
Alintat de Dumnezeu.

 
RETORICĂ

De-ar fi soarta arătată
Delicat, pe șasiu dur,
În creion din lemn de mur
Pe o pânză cașerată,

Am avea curajul oare
Să ne îndreptăm voit,
Către acel secret șoptit,
Șters din ani și limitare.

Cum ar arata în nuanțe
Viața toată povestită.
Dar iubirea nerostită,
Teama, fuga de speranțe.

Dorul împletit în funii,
Rupte, arse, putrezite,
De priviri nehotărâte
Reproșate-n văzul lumii
Ploi de ani, purtați în valuri
Amețiți doar de noroc
Cum ar arata dorința
În cărări negre de foc?