Amintiri
 
Cât de frumos  au trecut anii
Pe străzi dansează și castanii
Cărunți în plete ca și noi
Iubitul meu cu gust de ploi.
Să treacă anii, ce ne pasă
Tu ești povestea mea frumoasă
Poveste fără de sfârșit
Un cântec ce a încremenit.
Ce este viața? Poate un dans
Sau dragoste ca un balans.
Emoțiile vin și parcă zbor
Prin corpul nostru într-un vals.
Un ultim dans îmi ești dator
Ascultă ritmul de tangou!
O altă toamnă în decor
Prin amintiri ce încă nu mor.

Poetul și marea prin flux și reflux
 
Din părțile lui cele mai sensibile,
poetul și-a făcut propriul pământ
din nimicuri, poetul le-a făcut cuvânt
din transparente le-a făcut vizibile.
Și tot așa, cu foarte mult avânt,
pe toate astea le-a făcut grăbite
le-a colorat în toate limbile
le-a pus parfum și le-a aruncat în vânt.
Creația asta , cumva, l-a însuflețit
l-a făcut să-și  fie sieși mare și nisip
să-și fie sieși,  lunatic arhetip
cu toate astea , nimic nu a profețit.
Așa a făcut de a luat cuvântul în stăpânire
l-a ridicat la cer și l-a învârtit
s-a iluminat de a sa menire
el e, primul poet al mării , un răzvrătit,
un singuratic, un visător , un neavenit.
In lumea asta tristă, lipsită de iubire
stătea pe o stâncă , în apus, pe malul mării
făcea din valuri versuri, rime și poeme
dar a plecat și el în largul mării,
si mai revine din când în când ,
din vreme-n vreme ....
prin flux -reflux.
 

E seara albastră
 
Lasă-mi în cutia poștală
Un vers prin iarna fugară
Lasă-mi iubirea scrisă-n poeme
Lasă-mi chiar amintirile
Lasă-mi iubite, te rog, parfumul iubirii
Tot ce a fost intre noi doi.
Lasă-mi speranța în cutia poștală
Să știu că exiști,
Prin nămeți de zăpadă
Lasă-mi șoapta din seara albastră
Cu focul aprins la o sobă caldă
Un rondel al iubirii
Îți scriu chiar acum
E seara albastră, copacii sunt goi
Privirea -mi zboară spre alte zări.
Cât pot să te aștept este întrebarea?!
O veșnicie... cât  cuprinde mare



IUBIRE

Șoptește-mă...prin gând
Ce străbat depărtări.
Parfumul gândului, va picta pleoapele cerului,
Rostește-mă...cuvintele vor prinde culoare.
Sămânță fă-mă să înmuguresc în primăvară
Tu și eu chemări în ecou...
Trăiește-mă ...și marea iși va descoperi inima
Astfel valurile se vor înălța la țărm...
Iubirea noastră va dansa sub clopotele ascunse ale norilor
Din pântecul Universului se va desprinde un anotimp
Anotimpul nostru, al iubirii.
Iubește-mă ...și nu mă părăsi,
Gravează-mă cu clipa ce mă renaște.
 

Femeia

Femeie frumoasă, miracol divin
Parfum de iubire, pe trupul cel fin
Mamă, soră, soție , iubită
Cântec și șoaptă prin noaptea stelară.
Întrebare și răspuns, la gândul din vis.
Femeie frumoasă, joc de taină,
Tu ce iubești parfumul de primăvară.
Mister, încântare , miracol al zilei
Iubește, dansează și cântă, e artă.
Pentru tine  au curs  versuri- balade,
Neștiind când iubirea va apare.
Femeia, iubește parfumul  floral ,
Delicatețea lui se simte prin pași.
Femeia admiră culorile cerului ziua
Și curcubeul din vară și noaptea stelară
Femeie culoare, femeie vis și iubire dăruitoare,
Tu ești cheia vieții și în toate speranță.


Evoluție

În viața noastră trecătoare,
Natura este al nostru stâlp
Simbol sub diferite forme
Ce se așază ca veșmânt
Nemărginită este calea
Nemărginit e Universul
O ancoră ce ne salvează
Din valurile morții.
Creația e divină și bun e Dumnezeu
In inimă se strâng emoții
Ce numai tu, le poți cunoaște
Atunci prin ochii tăi , vezi altfel
O dragoste in plinătate.
O, Doamne tu ne-ai dat o viață,
Si un talant să-l înmulțim
Să evoluăm în drumul nostru
Prin fapte bune să urcăm
Pe scara vieții  ai coșar, aducător de bine
Tu iubirea să o dai, mister si fericire
 Să fii o perlă într-o, ce rar apare în cale,
Prin vorba ta, prin fapta ta, tu le îmbină toate
Dar iată, vine primăvara
Cu reînviere-n tot
Așa îți dă imbold și ție
Să fii fermecător
Azi ești copil, mâine adult
Drumul e lung cu plus și minus
Nu dispera, Domnul va fi la cârma ta.
Iubește cu tărie viața, e lecția ce avem
Învață dară , dragul meu, cum înverzește frunza
 Cum florile sunt colorate și cum devin picturi
Cum păsările zbor, cum aripile nu-s tăiate
Cum simfonii noi ascultăm, prin glasul lor
Cum lotusul înflorește vara, fără cusur pe ape
Evoluăm, așa e bine, iar răul să nu-l ținem.
Că vine vremea judecății,
Iar bun e numai Dumnezeu.
Rugăciunea de noapte
Doamne Atotfăcătorule,
Tu care-mi păzești pașii,
Mă rog Ție,
La Sfânta icoană a Macii mele:
Priveghează-mi noaptea
Trimite-mi îngerii prieteni,
Ridică-mi gândurile înnourate,
Fă-mi rugăciunea frumoasă,
Izvor de apă vie.
Adu-mi dimineața plină de culoare
Prin lumina ce ridică întunericul nopții.
Dă-mi liniște în somnul cu vise
Și iartă-mi neputința omenească.
Doamne, nu trece ruga mea cu vederea
Numai tu ești fără de păcat,
Miluiește-mă pe mine păcătoasă
După voia Ta. Amin!