În vastul domeniu al literaturii române contemporane, a apărut o nouă voce profundă care promite să ne poarte în cele mai ascunse cămăruţe ale sufletului uman.
Această voce aparține autoarei Ana Vecerdea Ardelean, ale cărei versuri și proză excepționale vor captiva atenția cititorilor în ultima sa carte.
Publicată de prestigioasa editură eCreator, sub umbrela colecției Poesis, este un amalgam de cuvinte și sentimente, un amalgam de poezie și proză, care prezintă o căutare profundă a sensului vieții.
Caracteristicile distincte ale stilului Doamnei Vecerdea Ardelean - o combinație de sensibilitate vie și introspecție intensă - sunt în mod cert evidente în această carte.
Unul dintre aspectele cele mai notabile ale cărții este alternanța stilurilor de scriere.
Doamna Vecerdea Ardelean face trecerea cu ușurință de la proză la poezie, o demonstrație de măiestrie literară care se întâlnește rar. Această capacitate de a se schimba între două moduri atât de diferite de exprimare îi permite să-și examineze subiectul din diverse unghiuri, cu un rezultat îmbogățit și complex.

Poeta şi prozatoarea Ana Vecerdea Ardelean abordează o serie de teme importante și universale:
Natura și ciclul vieții: Poezii precum ,,Ramura de măceș”, ,,Toamna vieții”, ,,A venit toamna!” și ,,Anotimpul coacerii” sugerează că autoarea aprofundează teme legate de ciclul vieții și schimbările anotimpurilor, folosind natura ca un cadru pentru a reflecta asupra proceselor umane și naturale.
Dragostea și relațiile: Multe dintre titluri sunt legate de iubire și relații. ,,Iubirii nu-i trebuie lege!”, ,,Omul bun care iubește”, ,,De-acum ești mamă, fata mea!” sugerează că dragostea de orice natură și legăturile umane sunt teme centrale în opera autoarei.
Meditația asupra problemelor existenţiale cruciale: Poezii precum ,,De ce scriu?”, ,,Inima grăiește-n şoapte”, ,,Rostul suferinței”, ,,Recunoștința” arată că autoarea se concentrează pe cunoaştere de sine și explorarea sensului vieții și a experiențelor umane.
Spiritualitate și religie: Titluri precum ,,Noaptea Învierii”, ,,Zilele Învierii/Hristos a Înviat!”, ,,Jertfa Sfinților Brâncoveni”, ,,Doamne, Auzi Rugăciunea Mea!” indică faptul că autoarea optează şi pentru teme spirituale și religioase, cu accent pe creștinismul nostru ancestral.
Trecerea timpului și amintiri: Poezii ca ,,Amintirile”, ,,Timpul are ultimul cuvânt”, ,,Bătrânețea e o şansă!” oglindeesc o preocupare pentru trecerea timpului și pentru modul în care acesta ne influențează viața și relațiile.
Căutarea și dorul: Titlurile ,,Te caut!”, ,,Mi-e dor!”, ,,Dor de veșnicie” indică temele căutarii și dorului, dor care poate fi de casă, de oameni sau de un timp trecut.
Din primele pagini ale cărții, cu ,,DĂ-MI, DOAMNE, CUVÂNT!”, autoarea ne oferă o idee despre tonul general și direcția pe care le va urma. Domnia-sa cere Divinității cuvântul, refuzând să rămână fără voce în fața realității, dorind să vorbească, să se exprime, să-și împărtășească gândurile și sentimentele cu lumea. ,,De  aceea  cer  Cerului   cuvântul  potrivit!
    Vreau  să  scriu   din  dragoste  pentru  oameni,   pentru  că  sunt  conştientă  de  faptul  că  nu  plecăm  dincolo  cu  nimic  decât  cu  bruma  de  dragoste    ce  am  agonisit-o   pentru  Hristos  şi  pentru  aproapele  nostru.’’
În ,,IUBIRII NU-I TREBUIE LEGE!” Prozatoarea Ana Vecerdea Ardelean ne înfățișează o istorie de iubire specială care a rezistat trecerii timpului. Autoarea folosește cu graţie cuvintele pentru a ilustra cum poate iubirea să supraviețuiască împotriva tuturor obstacolelor. ,,Am   tăcut. Nu  mai  aveam  replică.  Gândul  m-a  condus  cu  iuţeala fulgerului  la  lecţia  iubirii, a  dăruirii  de  sine,  la sacrificiu...
Mi-a trecut  prin  minte  una  din cele  zece  porunci  ale  Mântuitorului: Să  iubeşti  pe  tatăl tău  şi  pe  mama  ta  ca  pe  tine  însuţi  ca  să-ţi fie  bine  pe  pământ!’’
,,BĂTRÂNEŢEA E O ŞANSĂ!” este o meditație asupra vieții și a timpului, o meditație asupra valorii și miracolului existenței umane. Autoarea glorifică bătrânețea ca pe o șansă, arătându-ne că, chiar și în prezența inevitabilei treceri a timpului, există fascinație și sens în viață. ,,Bătrânul  stejar  mi-a  înţeles  disperarea,  şi-a  legănat  molcom  frunza  lui   crestată   şi  a  continuat  calm:
    -Copilă, tu-ţi   cauţi tinereţea?
    -Asta  caut, prietene!
    -Fată  dragă,  ştii   zicala? Omul  cu  suflet  bun, niciodată  nu-i  bătrân!”
La nivel poetic, am ales poezia ,,Ramura de măceş’’. „Spune-mi,  te  rog, ce  ne  uneşte  oare, /Crenguţă  încărcată  de  rubine?/De  ce   te  ţii  cu-atâta-nverşunare/De  mâna  mea  ce  se-ndrepta  spre  tine?”
În primul vers, prin ,,ce ne unește oare”, Poeta se întreabă ce anume îi leagă pe cei doi, omul şi măceşul. Acesta este un îndemn la introspecţie și la întelegerea conexiunilor nu doar interumane, ci între toate sistemele vii.
Măceșul, cu ,,crenguță încărcată de rubine”, poate fi văzut ca un simbol al vieții și al timpului care trece - măceșul înflorește, dă roade și apoi moare, ca şi noi, oamenii. Culoarea roșie poate simboliza atât dragostea, cât și sângele, viața și moartea. În acest context, măceșul poate fi interpretat ca o metaforă a vieții cu toate splendorile și greutățile sale.
În a doua strofă, vorbitorul se referă la ,,toamna vieții”, o altă metaforă, pentru vârsta înaintată. Este un timp de reflectare asupra vieții, de împărtășire a ,,roadelor frumoase” (probabil înțelegerea, experiența și înțelepciunea acumulate) și de pregătire pentru ,,veșnicie”, o aluzie la moarte, care este un nou început.
Ultima strofă sugerează că dificultățile (,,spinii”) pot fi depășite dacă suntem împreună (,,Ținându-ne de mână, reuşim”).
Acesta este un mesaj puternic de solidaritate și suport reciproc, de reintegrare în natură de unde primim enorm de multă energie.
La nivel macroscopic, ,,Adieri de toamnă” este o mărturie a puterii cuvântului și a capacității umane de a se confrunta cu complexitățile existenței. Este o căutare temeinică și sensibilă a sufletului uman, reflectând cu onestitate și integritate experiențele noastre colective și individuale.
În Doamna Ana Vecerdea Ardelean, literatura română contemporană are un adevărat maestru.
Prin ,,Adieri de toamnă”, domnia-sa a demonstrat măiestrie literară, şi a venit cu o contribuție valoroasă la literatura noastră.
Cu siguranță, această carte va rămâne în inimile și mințile cititorilor mult timp după ce a fost pusă înapoi în bibliotecă.