Anul 2050

Într-o bibliotecă veche, slab luminată, plină de cărți prăfuite şi de pergamente gârbovite de timp, ascunse după rafturi, doi curioși, Ela și Tudor, răsfoiesc o carte pe care au curățat-o aproape evlavios, intitulată ,,Earth’s Forbidden Secrets” şi este scrisă de Max Igan, retrasă de pe internet după anul 2024.
Ela şi Tudor s-au cunoscut într-o împrejurare amuzantă. Într-o toamnă se anunțase eclipsă totală de lună. Amândoi au mers în parcul cel mare din oraș să privească din întuneric luna sângerie. Cu ochii agățați de cer şi cu picioarele relativ pe pământ, Ela s-a împiedicat de o bancă pe care nu o văzuse, s-a dezechilibrat şi a prins-o Tudor care se pregătea să se așeze pe bancă. Parcul, cunoscut pentru legendele urbane despre apariții misterioase în nopțile de eclipsă, devine scena primei lor întâlniri, când curiozitatea pentru cerul înstelat și atmosfera încărcată de mister i-au unit pe cei doi într-o conversație captivantă, deschizând porțile unei potențiale mari  iubiri sub semnul unui eveniment cosmic rar.
Pe lângă flacăra iubirii, s-a aprins şi flacăra cunoașterii în inimile şi în mințile lor, şi au început să cerceteze împreună, îmbinând utilul cu plăcutul.

În bibliotecă, au preferat să citească la lumina lumânărilor, plasate cu atenție pentru a evita o seară literalmente incendiară. Lumina tremurătoare proiecta umbre care dansau pe pereții plini de cuvinte din ere de mult apuse.
Ela este medic rezident, neurolog, cunoscută pentru înțelepciunea ei și pentru conexiunea pe care o are cu forțele magice ale naturii, în timp ce Tudor este arheolog, făcând săpături şi la propriu, în pământul civilizațiilor străvechi.
Ela: (indicând o imagine din carte) Tudor, uite. Ilustrează o procedură foarte complexă, asemănătoare cu trepanația. Dar aici, este prezentată alături de simboluri greu de descifrat.
Tudor: Ce este mai exact trepanația?
 Ela: O operație în care o secțiune de os din craniu este îndepărtată, pentru a ușura presiunea cauzată de o tumoră sau de un cheag de sânge, sau pentru a îndepărta așchii de os cauzate de o fractură de craniu, iar cavitatea este apoi închisă. Nu este minoră și necesită mare îndemânare și grijă.
Tudor: Greu de crezut că omul din neolitic - dacă era, așa cum s-a crezut, primitiv - ar fi putut să efectueze astfel de operații cu cele mai rudimentare tehnici, cuțit de silex, fără anestezie, fără noțiuni de igienă.
Ela: Şi totuși, citește… vezi? Supraviețuitorii acestui tratament cranian preistoric au continuat să trăiască mulți ani după aceea. Este remarcabil, având în vedere că până destul de recent, pacienții supuși oricărui tip de trepanație aveau o rată foarte mare de mortalitate din cauza infecțiilor și a altor complicații.
Tudor: Da... fosta Uniune Sovietică, Ishtikunuy, lângă Lacul Sevan din Armenia… o tehnică de chirurgie craniană folosită acum peste 4000 de ani! Un pacient suferise o leziune gravă a capului și chirurgul preistoric a astupat frumos fractura folosind un os de animal atent modelat. Craniul prezenta semne evidente că țesutul osos al pacientului a crescut și a acoperit partea de os de animal, ceea ce demonstrează că persoana a supraviețuit operației și a trăit destul de mult timp după aceea.
Ela: Deci strămoșii dețineau cunoștințe dincolo de înțelegerea noastră...
Tudor: (Privind peste umărul Elei) Dovezile sunt convingătoare. Miracole...
Ela: Miracole... ar spune bunica... Știință!! Este o știință ascunsă cu grijă de elitele lumii, Tudor... Este fascinant și totodată umilitor. Să ne gândim că practicau medicină avansată fără medicamentele sau aparatele noastre. Se bazau pe esența pură a naturii, înțelegerea intuitivă a corpului și, pe niște secrete profesionale, necunoscute nouă. Simbolurile...
Tudor: Da... Precizia, înțelegerea anatomiei... e ca și cum ar fi fost ghidați de o forță dincolo de rațiune.
Ela: Asta denotă o conexiune mai intimă cu cosmosul şi cu... Simbolurile sunt... dăruite... Ratele lor de supraviețuire, în ciuda absenței antisepticelor indică armonie deplină cu forțele vieții din jurul lor... de deasupra lor...
Tudor: Crezi că e înțelept ce facem acum? Pereții au urechi... suntem doar niște muritori...
Ela (murmurând mai mult pentru sine): De asta nu sunt chiar convinsă...
Tudor (acaparat de un text din carte, nu o aude): O femeie a trăit după ce i-a fost îndepărtat un obiect din creier... un dans cu moartea și destinul, o dovadă a voinței de a vindeca și de a onora viața.
Ela: (închizând cartea cu grijă) Aceste informații, Tudor, nu trebuie să se piardă. Ar trebui să ne ghideze spre o înțelegere mai profundă a vindecării. În basmul meu nu există boli şi moarte...
Tudor:  Ai făcut poze cu simbolurile, da? Acesta este pasul următor. Vedem unde le găsim explicațiile.
Ela: Căutăm De la Zalmoxis la Genghis-Han…
Tudor: În cartea lui Mircea Eliade?
Ela: Este o metaforă… Pornim căutările din Dacia preistorică şi ajungem noi şi prin stepele Mongoliei…
Tudor: Cu iubire, fără frică…