Colaborarea dintre grădiniță şi şcoală se realizează pe baza interesului reciproc al educatoarei de la grupa mare şi al învățătorului care predă la clasa întâi. Este vorba despre nişte eforturi comune pe care ei le depun în scopul de a ajunge la rezultate cât mai bune în instruirea şi educarea copiilor. În acest sens, deosebit de rodnică este practicarea schimbului de experiență dintre educatoare şi învățător.
          Formele de colaborare dintre grădinița de copii şi şcoală sunt numeroase şi variate. În realizarea lor, educatoarea şi învățătorul trebuie să dea dovadă în egală măsură de interes, inițiativă şi pricepere.
          Pentru a-i familiariza din timp pe copiii preşcolari cu viața şcolii, educatoarea va face vizite la şcoală cu grupa mare şi va organiza, în colaborare cu învățătorul, serbări comune ale preşcolarilor cu elevii din clasa întâi.
          Vizitele preşcolarilor la şcoală trebuie să fie bine organizate, pentru a le produce o impresie plăcută şi puternică.

Înainte de toate, educatoarea îi va pregăti pe copii printr-o conversație despre şcoală. Cu acest prilej, ea le va spune că la şcoală mobilierul nu este la fel ca cel de la grădiniță, le va atrage atenția asupra deosebirii dintre băncile şcolii şi măsuțele din grădiniță şi le va explica pentru ce este nevoie în şcoală de un astfel de mobilier. Va preciza apoi că în şcoală vor vedea în locul jucăriilor, multe alte lucruri frumoase şi folositoare după care învață elevii: cărți, hărți, tablouri, planşe şi aşa mai departe. Rostul acestor explicații este de a-i face pe copii să înțeleagă deosebirea dintre grădiniță şi şcoală, de a le stimula dorința vie de a deveni şcolari.
          În timpul vizitei este necesar ca învățătorul să le atragă atenția preşcolarilor asupra unor momente deosebite din desfăşurarea lecţiei. Să le arate cum răspund elevii la întrebările învățătorului, cum stau disciplinați în bănci, cum merg la tablă, cum scriu, etc. Preşcolarii trebuie familiarizați cu disciplina elevilor în clasă, trebuie să cunoască comportarea lor respectuoasă față de învățător, sârguința cu care aceştia răspund la întrebările învățătorului.
          Revenind la grădiniță, educatoarea va sta din nou de vorbă cu copiii, le va da explicații suplimentare asupra celor ce au văzut, pentru ca ei să înțeleagă cât mai bine ce este şcoala şi ce înseamnă a fi şcolar.
          Este recomandabil ca, la câteva zile după vizitarea şcolii, educatoarea să sugereze copiilor jocul "De-a şcoala". Jucându-se, copiii vor retrăi şi vor valorifica toate impresiile pe care le-au cules în şcoală, îndeplinind diferite roluri, (de "învățător", de "elev") şi vor respecta diferite reguli, care reflectă în fond cerințele comportării şcolarul, (a pregăti lecțiile, a sta cuminte în bancă, a răspunde în clasă etc.). Aceste jocuri vor fi reluate, iar impresiile se vor adânci şi îmbogăți.
          Este bine ca elevii care au urmat grădinița şi care sunt acum la şcoală, să vină în mijlocul preşcolarilor din grupa mare pentru a le vorbi despre ceea ce au învățat la şcoală.
          După ce copiii din grupa mare au devenit elevi, educatoarea va căuta să țină şi pe mai departe legătura cu aceştia. Ea se va interesa îndeaproape de felul cum învață, ce succese obțin, care sunt greutățile pe care le întâmpină şi aşa mai departe.
          Consultându-se sistematic cu învățătorul asupra rezultatelelor la învățătură şi asupra purtării elevilor, educatoarea va putea să-şi analizeze mai aprofundat şi mai obiectiv munca instructiv-educativă sub aspectele ei pozitive şi negative. În acelaşi timp, va primi informații prețioase asupra gradului în care a reuşit să-i pregătească pe copii pentru şcoală. Procedând în acest fel, educatoarea îşi va îmbunătăți şi perfecționa necontenit munca pedagogică.
          Pe de altă parte, colaborând cu şcoala, educatoarea va fi atentă la felul în care valorifică învățătorul cunoştințele pe care şi le-au însuşit copiii, priceperile şi deprinderile pe care şi le-au format în grădiniță. Acest lucru este foarte important, deoarece s-a observat că unii elevi uită ceea ce au învățat la grădiniță, pierd unele deprinderi deja consolidate din lipsa exersării ulterioare.
          Se înțelege de la sine că nu este admisibil ca în şcoală să se piardă pe parcurs, cele însuşite la grădiniță. Rolul educatoarei şi al învățătorului este şi acela de a veghea ca acest lucru să nu se întâmple.
          La rândul său, învățătorul va căuta să cunoască specificul muncii instructiv-educative din grădiniță. Astfel, el va asista mai ales la activitățile desfăşurate la grupa mare.
          Nu este rău, ca atunci când se poate, învățătorul să preia în cursul anului, de la educatoare, copiii cu care va lucra în noul an şcolar în clasa întâi. În acest scop, el trebuie să facă vizite sistematice la grădiniță. Pe această cale, învățătorul poate să cunoască din timp particularitățile individuale ale copiilor, prin observații proprii. Datele astfel culese, le vor întregi şi confrunta apoi cu caracterizările psiho-pedagogice întocmite de educatoare.
          Pe lângă aceste modalităţi de colaborare dintre grădiniță şi şcoală, vor fi valorificate şi alte forme de strângere a legăturilor dintre cele două instituții. Astfel, vor putea fi organizate participări reciproce ale educatoarelor şi învățătorilor la Consfătuirile anuale ale cadrelor didactice, la Cercurile pedagogice şi la activitățile Comisiilor metodice, la Lecțiile deschise şi la Lecțiile model, la Sesiunile de comunicării ştiințifice, şi aşa mai departe.
          Practicând toate aceste forme de colaborare, educatoarea şi învățătorul vor înțelege mai aprofundat, sub toate aspectele, sarcinile comune ce le revin, se vor sprijini reciproc în rezolvarea problemelor pe care le reclamă succesiunea şi colaborarea dintre cele două trepte învecinate ale învățământului, contribuind la educarea completă, generală, în toate compartimentele, a generațiilor în creştere, în devenire.