Datorită activității instructiv-educative din grădiniță şi a educației din familie, majoritatea copiilor sunt apţi pentru integrarea în activitatea şcolară.
          Maturitatea şcolară este definită prin dezvoltarea fizică, psihică şi socială, care participă în egală măsură la integrarea uşoară şi cu succes în activitatea ciclului primar.
          Astfel, din punct de vedere fizic, corpul trebuie să fie armonios şi proporțional dezvoltat, mişcările sigure, armonioase şi coordonate, dând dovadă de suplețe în mişcările fine şi aşa mai departe. Copilul trebuie să fie capabil să-şi coordoneze mişcările, comportamentul şi nevoile în mod voluntar.
          Din punct de vedere psihic, copilul va dispune acum, este absolut necesar, de toate capacitățile intelectuale pentru a începe viața şcolară. Senzațiile, percepțiile şi reprezentările vor fi nuanțate. Pe lângă memoria involuntară apare acum şi memoria voluntară, precum şi memoria de lungă durată, accentuându-se reproducerea. Apare atenția voluntară şi capacitatea de concentrare pe o perioadă mai lungă de timp, trecându-se de la o gândire concret-intuitivă la o gândire abstractă, prin definirea noțiunilor elementare.

          Limbajul copilului dă posibilitatea acestuia să comunice curent, concret şi inteligibil, folosind un ritm şi un accent adecvat, cu utilizarea tuturor părţilor de vorbire, pronunția sunetelor fiind corectă, iar copilul având posibilitatea de a asculta şi a înțelege limbajul verbal şi nonverbal.
          Acum, copilul posedă cunoştințele elementare despre sine şi mediul înconjurător (numele, prenumele, adresa, părinții, ocupațiile membrilor familiei), cunoaşte momentele zilei, succesiunea anotimpurilor, locul natal, recunoaşte fauna şi flora, îngrijirea şi ocrotirea lor, cunoaşte şi aplică normele de comportare civilizată.
          În aceeaşi măsură, copilul trebuie să posede cunoştințe elementare de matematică, va trebui să ştie să analizeze, să interpreteze datele şi să tragă concluzii, să fie capapil de a discrimina, de a selecționa şi clasifica elementele, noțiunile sau grupurile de obiecte.
          Din punct de vedere social, un copil dezvoltat sănătos este capabil de a accepta învățarea, de a colabora cu ceilalți, de a stabili relații socio-afective cu adulții şi cu colegii de clasă, de a accepta şi respecta regulile, precum şi de a fi conştient de sarcinile ce-i revin.
          În plan afectiv, la copilul preşcolar domină exprimarea sentimetelor pozitive, el fiind capabil să observe şi să-şi corecteze propriile greşeli, să respecte regulile şi cerințele solicitate, să dovedească un comportament şi o atitudine corespunzătoare față de colegi şi adulți, să accepte succesul şi insuccesul, să fie perseverent în activitate, să reia sarcina şi să depăşească obstacolele.
          El trebuie să fie stăpân acum pe propriile manifestări emoționale, să-şi exprime sentimentele față de cei cu care intră în relație (părinți, familie, colegi, natură etc), să-şi exprime părerile, ideile şi sentimentele, să fie capabil să şi le susțină, să fie exigent față de mediul ambiant, respectând ordinea şi curățenia.
          Idealul educațional al învățământului preşcolar este aşadar dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualității copilului, cultivarea premiselor pentru formarea personalității autonome şi creative a acestuia, cu respectarea ritmului propriu de dezvoltare, o spunem mereu, în vederea integrării în viața şcolară şi socială.
          Curriculum-ul Național pentru învățământul primar se bazează pe cunoştințele, deprinderile, abilitățile şi competențele dobândite în învățământul preşcolar (preprimar).
          Considerăm că educarea limbajului şi a diferitelor forme de comunicare are o importanță majoră în învățământul preprimar, are o valoare educativă deosebită, fundamentându-se pe faptul că dezvoltarea personalității copilului mic se realizează cel mai intens prin intermediul comunității, că vorbirea corectă şi expresivitatea îi adânceşte copilului trăirile emoționale şi îi dezvoltă simțul estetic, că preşcolarii care posedă capacitatea de a comunica se mişcă cu mai multă siguranță, se orientează mult mai uşor în mediul înconjurător, deoarece limbajul constituie şi un mijloc de acumulare a informațiilor, cunoştințelor şi impresiilor.
          Dezvoltarea limbajului şi a comunicării este influențată foarte mult de mediul familial şi de mediul cu care copilul intră în relație.
          În calitate de coparticipant la educația copilului, familiei îi revine rolul de a-i oferi acestuia dragoste şi siguranță, asigurând astfel un climat în care dorința copilului de a se exprima se intensifică.
          În cazul copiilor care provin din familii dezorganizate şi din medii defavorizate, grădinița are sarcina de a recupera, completa şi corecta deficiențele cu care se prezintă la venirea în grădiniță, de a-i ajuta să treacă peste acest handicap, pentru a avea şanse egale cu ale celorlalți.
          Cu aceşti copii, rezultate se pot obține numai prin afecțiune, prin jocuri pline de satisfacții, prin povestiri, poezii şi formule versificate, prin crearea situațiilor favorabile comunicării.
          Dacă preşcolarii învață să comunice, dacă vorbirea lor este expresivă, dacă lexicul lor este bogat şi dacă prin povestiri şi memorizări au îndrăgit literatura, putem spune că grădinița şi-a îndeplinit una dintre cele mai importante meniri ale ei, deoarece, prin educarea limbajului îmbogățim sufletul copilului şi îi dezvoltăm întreaga personalitate.