”Moralitatea” persoanelor: perle cu nuanțe de unicitate sunt răspunsul vieții la perceperea timpului în conștiință.
Perle de-o greutate consistentă și frumusețe fără vârstă, dețin un farmec aparte, lipsite de imperfecțiuni sunt purtătoare de stări euforice și de predicție.
”Moralitatea” există pentru a o monta pe șiraguri de respect, de realități în care, apoi ne identificăm.
Cât timp mi-a trebuit să las șiragul să se scurgă printre degete asemenea unei mătănii... Fiecare perlă vibra viu sub presiunea degetelor, încât auzeam vocea sufletului în rugăciune, apăsând pe manifestările conștiinței.
”Femeie cu coloană de tămâie, cu pielea de-o textură atât de aeriană și nepământească, fluidă ca atmosfera  propriului eu prosternat în fastul contradicțiilor.”
O singură pulsație ca o poruncă a inimii m-a dezbarat de mine însămi încrustată într-o montură din oase, m-a smuls atât de ușor.  Nevoiea de iubire m-a întors împotriva mea, atunci din farmecul proprii disperări am ascuns chipul în sărutul tău. Preludii de emoții conduceau spre o clipă fericită compromisă de conștiința sfâșiată.

Ce făcuse acel instinct al moralității?
Ani și ani de ordine și ascultare, eu devenisem sanctuarul sentimentelor. Sortită să fiu groparul reverberațiilor ecourilor de păreri de rău, limbi zvâcnind ca niște flăcări, venind din clipa în care ar fi trebuit să ascult chemarea inimii. De ce mă împotrivisem la două brațe, aripi mari din carne și sânge care m-au cuprins?
”Nu pleca, rămâi... simți?
Acum în templul adevărurilor mele fac cale întoarsă iar trupul îl miruiesc cu tămâie și  cu uleiul literelor fără un prinos de evlavie.