Orice vis are culoare și propriul mister.
Pornind de la această reflecție interioară în care se regăsesc majoritatea criticilor literari care scriu punându-și sufletul în palmele autorilor și cititorilor atunci când se apleacă spre studierea unei opere literare, voi analiza la rândul meu, cartea scrisă de domnul Valentin Lupea: Neliniștea metafizică, apărută la Editura eCreator, sub îndrumarea atentă a domnului director Ioan Romeo Roșiianu, poet, prozator, eseist, jurnalist, editor.
Această carte care conține peste 220 de pagini, este un mănunchi de cronici literare pe care domnul Valentin Lupea le-a dezvoltat în stilul său caracteristic, încercând să echilibreze și să pună în evidență prin colecțiile critice adunate, notele personale, încărcate de mare valoare creatoare.
Tocmai asistăm la renașterea unor acte literare valoroase, prin intermediul cărora, atât cititorul, cât și autorul, vor avea multe lucruri folositoare de aflat, odată cu citirea acestei cărți.
Valentin Lupea s-a născut în la data de 6 noiembrie 1945, în localitatea Obreja, comuna Mihalț, județul Alba.
Valentin Lupea, absolvent al Facultății de Filologie, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj – Napoca, specialitatea Limba și Literatura Română, a lucrat toată viața în calitate de Profesor titular, Director și Director Coordonator în județul Mureș.

El a obținut pe parcurs, toate gradele didactice posibile.
În acest moment, domnul Valentin Lupea este pensionar și își trăiește viața literară la cote maxime, în Satu Nou de Jos (Baia Mare), cochetând cu poezia, proza, eseul și critica literară.
De-a lungul anilor, activitatea sa primordială a fost axată pe cronica literară, din dorința de a aduce la suprafață și în conștiința cititorilor, tainele ascunse regăsite în operele literare, aplecându-se cu obiectivitate asupra tuturor cărților care au trecut prin mâinile sale.
Pentru Valentin Lupea, scrisul este sfânt, iar interpretarea literară a conținutului unui volum, este redată cu o abilitate rar întâlnită, fiecare frază fiind analizată pe text, în cele mai realiste observații.
Așa cum însuși Valentin Lupea se confesează la începutul acestei cărți în: Crezul unui critic literar, răsfoind paginile acestui volum, rămânem surprinși de apariția unui critic literar inedit, care analizează minuțios fiecare poem sau roman încredințat spre evaluarea literară, dând frâu liber propriilor revelații și trăiri interioare acumulate în timpul lecturării atente.
Acesta exemplifică pasajele studiate, dezvăluie esența rândurilor citite și modelează conținutul operei, încercând să se apropie și să interpreteze din viziunea sa, inclusiv pe autorii care dau viață cărților.
Doar un om care se transpune în pielea personajelor, își poate metamorfoza gândirea în așa fel încât să rezoneze cu poetul / scriitorul / eseistul pe care îl studiază, dorind în același timp să-i aprofundeze opera și să scoată la suprafață partea și lumina neînțeleasă de alții.
Considerațiile și interpretările pe marginea textelor, investigațiile amănunțite asupra cuvintelor, ne demonstrează că Valentin Lupea se situează pe un nivel înalt de evaluare artistică și literară.
Valentin Lupea speră ca prin acest mod de abordare a noțiunii de critică literară, să grăbească actul final de citire a operelor care i-au transmis sentimente și trăiri sufletești, încercând să deschidă ochii minții cititorului, cu ajutorul unor puncte de pornire, oferind suport acestuia pentru a pătrunde în esența semnificațiilor oferite printr-o analiză profundă și temeinică.
Acest gen de critică literară pe care Valentin Lupea a dezvoltat-o de-a lungul anilor, nu face altceva decât să încurajeze autorii de cărți pentru a-și continua actul literar, redându-le speranța că narațiunea expusă de aceștia pentru publicul cititor, capătă o nuanță trainică, optimistă și de bun augur pentru următorul proiect.
Nu este simplu să-ți deschizi mintea și inima în palmele cititorului, iar încrederea unui autor de carte aflat la debut, se poate zdruncina în câteva minute în urma apariției unei critici literare dure, curmând astfel, orice șansă de supraviețuire a conținutului prozei sau a poemului pentru acel poet / scriitor.
Din punctul meu de vedere, apreciez în mod deosebit la domnul Valentin Lupea, faptul că dumnealui lasă o fereastră deschisă tuturor celor care încearcă să pătrundă în mediul literar și care au talent nativ, dar nu au curajul să înfrunte această lume uneori incertă și lipsită de fairplay.
Este dificil atât pentru autor, cât și pentru cel care încearcă să pătrundă în lumea sa, folosind mijloace de analiză care pornesc din neliniștea metafizică în care se află atunci când intuiește sensul cuvintelor scrise.
Depășind cadrul realității în care se regăsesc operele literare analizate, autorul acestei cărți încearcă să înțeleagă ființa umană, extrapolând domeniul sensibilului, dincolo de lumea exterioară și stabilind în același timp principii indubitabile după care își coordonează propria existență, dând posibilitatea unei gândiri proprii de a canaliza pentru cititor efectele benefice care-i parvin atunci când acesta citește o carte.
Practic, fiecare dintre noi ar trebui să ne întrebăm după ce am terminat de citit o carte: ,,Ce idei s-au desprins din conținut? Ce lucruri bune s-au conturat în mintea mea? Ce deprinderi noi am intuit? Ce sfaturi sau îndemnuri evocate mi-au rămas în memorie? A fost bine că am citit pe X sau pe Y?”
Valentin Lupea nu face altceva, decât să confere cititorului, nota de încredere, de siguranță, că alegerea cărții este corecte. Criticul literar Valentin Lupea o face clar și precis, folosindu-se de cunoștințele din domeniul psihologiei umane, dar mai ales, îmbrățișând cunoștințele metafizice pe care le-a studiat, pentru a se redescoperi pe sine însuși ca ființă care trăiește și moare. În momentele în care Valentin Lupea se ghidează după propriile criterii în ce privește critica literară, el este cuprins de neliniștea că nu a evidențiat suficient de bine conținutul cărții, spre care și-a aplecat atenția. Își dorește să fie înțeles pe deplin, pentru a putea oferi parafa completă autorului și cititorului.
Aceste percepții pline de profunzime, îi conferă acea stare de frământare interioară pe fondul unei exaltări a propriului sine, privind înmagazinarea tuturor ideilor care se desprind din operele citite și catalogate din punctul său de vedere.
Autorii care au norocul ca operele lor să fie analizate de criticul literar Valentin Lupea, se pot reinventa, se pot corecta, fără a fi tracasați de gândul că proiectul lor literar este lipsit de valoare.
Nu voi face o cronică, la cronică, nu ar avea niciun sens, deoarece însuși criticul literar Valentin Lupea a făcut-o în cel mai elevat, estetic și obiectiv mod cu putință, scoțând la iveală talentul celor care au scris. Valentin Lupea își deschide tolba plină de înțelepciune și realism, asupra poeților și prozatorilor pe care-i vom regăsi parcurgând această carte, sculptând cu măiestrie fiecare operă în parte, ajustând și adăugând propriile meditații, revelații și interpretări literare.
Cronicile literare etalate în această carte, au titluri semnificative, specifice contextului literar al cărții respective.
Am fost surprinsă să observ cum un titlu bine evidențiat, poate să ofere informații apropiate de conținutul cărții.
Însuși titlul acestei cărți, semnifică exact starea interioară a criticului Valentin Lupea, stare pe care o regăsim în toate cele 35 de cronici literare pe care le-a aprofundat într-un ritm profesionist.
Domnul Valentin Lupea m-a surprins prin simplitatea afectivă dăruită fiecărei opere literare analizate, dar și prin amplitudinea frământărilor  interioare, pe care ni le-a oferit nouă cititorilor, odată cu fiecare cuvânt așternut cu privire la conținutul cărții respective și oglindit prin prisma propriilor meditații și interpretări.
Regăsim critici literare conferite unor antologii remarcabile, dar și unor autori cum ar fi: Eugenia Coman, Gheorghe Pop, Adrian George Itoafă, Oana Ileana Noorani, Nicole Crepcia, Ioan Romeo Roșiianu, Grigoraș Ciocan, Ioan Romeo Roșiianu și Albina Idriz, Ică Sălișteanu, Grigoraș Ciocan, Carmen Aneta Isac, Carmen Mihaela Coca, Ica Gaftone, Cornelia Costin, Bogdan Nicolae Groza, Petronela Apopei, Cornel D. Lar, Elena Borcuti, Iulia Maria Ciherean, Marieta Coman, Loreta Toader, Adriana Crăciun, Florin Dragomir, Carmen Liliana Stoica, Marin Beșcucă, Ana Vecerdea Ardelean, Florin Dochia, Voichița Elena Toma, Ioan Nicolae Popescu.
Domnul Lupea are un stil unic de abordare al conținutului, reprezentat printr-un tipar personalizat de evaluare și de constatare a propriilor sentimente, coroborate cu visurile și dorințele autorului care plăsmuit volumul respectiv.
El își metamorfozează trăirile interioare, în propriile trăiri ale autorului, fără a depune un efort suplimentar menit să plictisească pe cumpărătorul cărții.
Spațiul emoțional și plin de profunzime creat de Valentin Lupea, este unul ales cu grijă, metamorfozat în metafore, comparații și hiperbole, în tablouri literare suprarealiste în care descrierile din opere abundă, dar în același timp, oferă și lejeritatea peisajului imaginat de acesta, în colaborare imaginară cu autorul care-și dezvăluie sentimentele pentru oamenii care parcurg filele cărții sale.
Descoperim astfel, o legătură ombilicală formată involuntar între criticul literar Valentin Lupea și fiecare poet / prozator studiat.
Criticul literar Valentin Lupea descoperă prin magia cronicilor sale, toate acele puncte de unire și tangență cu autorul însuși și trăirile sale interioare.
Eu îl simt ca pe un profund cunoscător al vieții, explicând totul în cele mai mici detalii și folosindu-se de contexte ale existenței noastre de-a dreptul extraordinare, care te îndeamnă la profunde introspecții.
Trăirile interioare, previziunile și reflecțiile pline de înțelepciune, reflectă stările esențiale pe care le traversăm de-a lungul vieții noastre, creând acel liant vital dintre corp, minte și suflet.
Fiecare cronică literară în parte, este asemănătoare unui caleidoscop, în care versatilitatea expunerii cărții este plină de înțelepciune.
Temele evidențiate provin de cele mai multe ori, din meditațiile autorilor de carte cu privire la sentimentul iubirii, singurătății sau abandonului, din revelațiile acestora cu privire la natură, ori sentimentul apropierii inevitabile a morții, ori forța incontestabilă a Demiurgului și a omului religios, precum și aspecte evidențiate din societatea înconjurătoare.
Valentin Lupea empatizează cu cititorul, definind prin percepția personală prezentată, meditația și filozofia sa cu privire la toate sentimentele care conviețuiesc în inima autorului pe tot parcursul înfiripării operei literare, în toate etapele dezvoltării narațiunii sau a versului. El trăiește și respiră fiecare poem, eseu sau proză citită, fără opreliști, fără teamă, cu ardoare...
Își așază gândurile în palmele cititorilor, reușind să dezvăluie conținutul cărții respective.
Reușește să reactiveze personajele sau trăirile sufletești, să le reinventeze, oferindu-le culoare, suflu și viață.
Toată această forță lăuntrică vine din dragostea sa pentru literatură, care capătă conotațiile unei religii. Hrănindu-se cu seva cuvintelor așternute, Valentin Lupea crește, performează și își dezvoltă capacitatea de personificare a propriului Eu literar, acel Eu, care devine tangențial cu autorul, oferindu-le cititorilor în esență, același mesaj universal pe care autorul cărții analizate își dorește să-l cultive și să-l exploateze.
Voi încheia spunând că acea cheie prezentă pe prima copertă, semnifică simbolul libertății și eliberării cuvintelor și tainelor lumești, cunoașterea și succesul, calea spre rezolvarea misterelor.
Este relevantă folosirea acestei chei, trimițându-ne cu gândul la folosirea unor simboluri spirituale, atâta vreme cât omul este înconjurat de lacătele propriilor gânduri.
Și, deoarece această cheie se află deasupra unei cărți, putem adăuga simbolistic, un proverb românesc pe care autorul îl introduce voalat și anume: ,,Cheia succesului este învățătura!”.
Nu putem face acest salt către propria evoluție, fără a citi și a ne documenta temeinic zi de zi, acesta fiind modul de a evolua spiritual, pentru a ne putea regăsi cu ușurință valoarea în acest imens Univers al Cunoașterii.
Îl felicit din inimă, pe criticul literar Valentin Lupea, pentru capacitatea sa extraordinară de a diseca și analiza conținutul acestor opere literare prezentate în cartea: Neliniștea metafizică.
Îi doresc să nu se abată niciodată de la principiile privind criteriile după care s-a orientat Domnia Sa, în ce privește atribuțiile unui critic literar, enunțate la începutul acestui volum.
Lăsând la o parte faptul că această carte întâmpină cititorul încă de la prima atingere, cu o copertă extrem de atractivă, însuși titlul acestei cărți îl invită pe acesta, la propriile reflecții asupra vieții și la studierea amănunțită a parcursului efemer în această lume.
Reflecțiile și meditațiile criticului literar Valentin Lupea susținute obiectiv și prin exemple concrete în fiecare cronică expusă, sunt stârnite în suflet de autorul însuși și se cuibăresc în celulele trupului nostru, asemenea unui șuvoi de apă care își găsește cu repeziciune calea în cascadele munților, doar pentru a ne trezi din amorțeală, la realitatea cotidiană.
Pentru mine personal, titlul cărții: Neliniștea metafizică simbolizează dorința de atingere a eternității, dorință adăpostită în subconștientul nostru și transmisă posterității, prin genele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare în parte.