Adună-mă cu ploaia

Dacă pleci iubite, adună-mă cu ploaia, și nu lăsa să spele amintirile din noi
Scrie-mă cu toamna-n desfrunzite zări pe albastrul cer; fă un compromis, creionând un vis

Dacă pleci iubite, așează-mă în suflet, îți las ca amintire al inimii suspin
Voi respira în taină povestea de iubire închinând o cupă cu nectar divin

Dacă pleci iubite, să nu-mi stingi lumina, e tot ce-a rămas in a vietii noapte
De-acum încolo vom scrie singuri povestea iubirii ce azi ne desparte

Dacă pleci iubite, poartă-mă în gând, nu lăsa timpul să mă dea uitării
Mai scrie-mi iubirea pe un colț de lună în taina nopții și a visării

Adună-mă cu ploaia și strânge-mă la piept spunându-mi printre șoapte că drumul nu e greu
Și dă-mi un pumn de stele, un gaj la amanet - în sufletul damnat să-ți fiu un diamant!


Darul

Mi-am lasat sufletul deschis
Ca o floare de lotus
Brodând iubirea in inimile voastre
Aveți grijă să vă descălțați
La poarta florilor
Pentru ca nu cumva
Din greșeală să-l murdăriți
Pășiți încet, nu vă grăbiți
Ar fi păcat ca bucuria s-o striviți.
Ne vom îmbrățișa gândurile
Iar soarele va revarsa lumina
Peste visele noastre
La plecare vă voi dărui fiecăruia ceea ce ați adus:
Liniștea și frumusețea
Sufletului vostru...


Iubirea la plus-minus infinit

Toamna imi surâdea incandescent...inima îmi tresărea la fiecare foșnet, la fiecare amintire de tine.
Respiram culoare și puritate, respiram dor de visuri uitate, respiram...
Vântul întorcea frunzele cu acrobații arămii pictând amintirile ce așteptau cuminți fiecare chemare a gândurilor.
Ploaia egala sentimentele năvalnice ca o pictură în scrieri gri de Bacovia.
Plângeau norii - te strigam în furtuna gândurilor din mine așteptând o rază de soare pe picăturile cristaline din care florile toamnei sorbeau viața.
Cordul meu - un ritm din ce în ce mai alert, un flux și reflux al sângelui ce-și striga ADN-ul iubirii.
O metamorfoză a ceea ce simt, ce trăiesc; a ceea ce sunt.
Serile de toamnă sunt triste și reci. Uneori plouă cu tristețe alteori cu speranțe și binecuvântări.
Plouă într-un ritm infernal, original - florile au adormit sub frunzele obosite - covor de doruri așternute.
Plouă Bacovian.
Rebele gânduri desenează traiectorii matematice - iubirea la plus-minus infinit.
Nu vom ști niciodată cât de mult ne-am îndepărtat sau cât de mult ne-am iubit.
Vor rămâne privirile și drumurile pictate în amintirile din curcubeul vieții - o paletă de culori într-un timp nedefinit.
Și totuși te-am iubit.
Plouă gri, metalic...în reflexii sidef Bacovia creionează un început sau un trecut nefiresc și...te iubesc.
Plouă!


Amintiri cu tine

Am păstrat în suflet amintirile cu tine; mi se părea că erau atât de puține...și totuși atât de multe.
Am încercat să le număr dar m-am rătăcit în ele și mi-am adâncit din nou pașii mergând pe urmele lor și rememorând clipele sau orele în care respiram amândoi - același zâmbet, aceeași tristețe, aceleași priviri și mângâieri ce ardeau de dorință...tremurul sufletelor noastre vibrau febril contopindu-se într-unul singur așternându-se o liniște abstractă, absolută.
Un eu și un tu - regăsiți peste ani de durere și dor.
Ani în care mintea mea a refuzat să te uite sau să te piardă.
Sentimentele au devenit din ce în ce mai intense cu fiecare zi adormind pentru un timp în tăcerea albastră a nopților.
Gândurile, la început timide s-au revoltat în fiecare dimineață încrâncenându-se în a scrie o poveste de viață- povestea noastră ce nu se vrea a fi uitată.
Afară era deja vară...vara primei iubiri conștiente; sentimentele alergau vesele în prea plinul soarelui ce zâmbea prima oară încălzind sufletul greu încercat.
Am atins o rază de soare simțind acea căldură ce-mi înfiora trupul - pentru prima dată respiram și iubeam dragostea în adevărata ei splendoare...
M-am lăsat copleșită de tot ce simțeam de parcă atunci renășteam dintr-un somn agonic, durut.
Eu nu mai existam, sau poate...de-abia atunci eram cu adevărat eu.
Eu, aceea care râdea și plângea în același timp neștiind să-mi revărs bucuria, durerea, fericirea; eram eu, aceea care te strigam și te scriam încercând să definesc ecuația iubirii - o iubire pe care o întâlnești o singură dată.
Momente de viață, clipe, ore,...ani întregi în care iubirea a fost liantul inimilor noastre.
Timpul s-a oprit în loc - inima bate într-un ritm din ce în ce mai alert.
E toamnă. Ploile aștern melodii semnate de Bacovia pe recile poteci.
Plouă, dar eu, eu ard de iubire în iubirea ta.
Te iubesc!