al5    Tot ceea ce noi am spus până acum nu este suficient pentru a demonstra, fără putință de tăgadă, că există și astăzi un neam ce se trage din Cain. Orice teolog sau simplu cercetător poate spune că ceea ce noi încercăm să arătăm poate fi o idee îndrăzneață sau originală, dar că nu este și adevărată, căci genealogiile prezentate în Biblie spun cu totul și cu totul altceva. Numai dovedirea falsității genealogiilor prezentate în Biblie va da cu adevărat greutate celor prezentate în studiul nostru și îi va pune cu adevărat pe gânduri pe cercetători și teologi. Acest lucru nu este ușor de dovedit și nici ușor de acceptat, căci toți telologii pleacă de la supoziția, falsă de altfel, că toată Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă în sânul ei există contradicții vădite.
    Toți teologii ,,au uitat” un lucru simplu pe care nici Pilat nu l-a înțeles când îl avea pe Mântuitorul în fața sa. Pilat L-a întrebat pe Mântuitorul: ,,Pilat I-a zis: Ce este adevărul?”(Ioan18:38). Mântuitorul nu i-a răspuns nimic și așa cum tâlcuiește și Sfântul Nicolae Velimirovici în cartea sa ,,Prorociri despre vremurile noastre prin fereastra temniței” în cuvântul al cincisprezecelea, Mântuitorul nu i-a răspuns lui Pilat pentru că Pilat nu pus bine întrebarea.

Toate popoarele păgâne au crezut că Adevărul este CEVA (unii au crezut că e o Lege alții că este natura, etc.). Mântuitorul este singurul care în toată istoria lumii a spus că Adevărul este CINEVA și chiar Mântuitorul este Adevărul: "EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA." (Ioan 14,6).   
Există lucruri ce nu sunt adevărate în Biblie. Lucrurile ce sunt adevărate au fost puse și împreunate cu cele ce nu sunt adevărate. În pilda grâului și a neghinei există clar sensul acesta. De asemenea într-o biblie folosită de manihei putem citi: ,,Veţi rătăci pentru că nu ştiţi ceea ce e adevărat în Scripturi’’(Marcu12:24). Din moment ce nu cunoaștem ceea ce e adevărat în Scripturi este clar că există și lucruri false în aceste Scripturi. Același lucru îl spune și Sfântul Apostol Pavel: ,,Toate să le încercați; țineți ce este bine. Feriți-vă de orice formă a răului”(1Tesaloniceni5:21-22). Dar chiar Mântuitorul ne spune că trebuie să cercetăm toate lucrurile și să vedem dacă sunt bune sau nu: ,,Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?”(Luca12:57). De asemenea și Sfântul Apostol Ioan ne îndeamnă să socotim lucurile: ,,Cine are pricepere să socotească''(Apocalipsa13:18). Darul distingerii binelui de rău este unul dintre cele mai mari haruri, după cum este scris: ,,Dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea”(Ieremia15:19).
În Biblie ni se spune, atât în Vchiul Testament, cât și în Noul Testament, că Abraham se trage din Sem, copilul lui Noe și din Set, copilul lui Adam și al Evei, ce s-a născut după uciderea lui Abel și fuga lui Cain. O primă obiecție ar fi faptul că numele Abraham are terminația numelui HAM și nu Sem, iar după cum este scris: ,,Ce este omul se cunoaşte după numele care i s-a dat deja; şi el nu poate să se judece cu cel ce este mai tare ca el''(Eclesiastul6:10). Există, de asemenea, în Evanghelia după Luca o anumită nuanță ce ne îndeamnă să credem că aceste genealogii sunt după o tradiție iudaică cam îndoielnică din moment ce sunt după cum credea lumea sau după cum se credea(adică din auzite): ,,Cristos era cam de treizeci de ani când a început să învețe și era, CUM SE CREDEA, fiu al lui Iosif, al lui Eli, al lui Matat, al lui Levi, al lui Melhi, al lui Ianai, al lui Iosif”(Luca3:23-24). Toată teologia creștină mărturisește în mod vădit că Mântuitorul nu îl avea drept tată pe Iosif și că Fecioara a născut fiind virgină. Chiar Mântuitorul spune că nu este Iosif tatăl Său, ci că tatăl Său este în ceruri: ,,Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri”(Matei23:9). Nici pe Fecioara Maria nu o numește ,,mamă” vreodată în Evanghelii(singura care folosește termenul de mamă a Domnului este Elisaveta), ci mereu i se adresează cu termenul generic de ,,femeie”: ,,Atunci cineva I-a zis: Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să-Ţi vorbească. Dar Mântuitorul a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: CINE ESTE MAMA MEA ŞI FRAŢII MEI? Apoi, întinzându-şi mâna spre ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii mei''(Matei12:47-49),,Femeie, ce am Eu cu tine?''(Ioan2:4).
Este clar că între primii creștini au existat discuții puternice pe această temă a genealogiilor și acest fapt s-a întâmplat pentru că tradiția iudaică a lăsat ceva, iar Mântuitorul a lăsat altceva. Sfântul Apostol Pavel precizează clar în epistolele sale conflictele din sânul Bisericii, atât în ceea ce privește Legea(dacă este sau nu de la Dumnezeul creștinilor, de la Mântuitorul și dacă mai trebuie ținută sau nu), cât și disputele legate de validitatea genealogiilor: ,,Dar de întrebările nebune, de genealogii, de certuri și de lupte privitoare la lege, ferește-te, căci sînt nefolositoare și zadarnice”(Tit3:9).
Tot Sfântul Apostol Pavel ne spune în Epistola către Romani că genealogiile prezentate în Biblie sunt false și prorocește că neamul lui Cain, ce nu este al Mântuitorului, ci are un alt tată, va falsifica lucrurile încât să pară poporul lui Dumnezeu: ,,Și va fi așa: în locul unde li s-a zis: Voi nu sunteți poporul Meu, acolo vor fi numiți fii ai Dumnezeului Celui viu”(Romani9:26).
De altfel, un lucru și mai interesant este acela că potrivit unor cercetători Evanghelia, în forma sa adevărată, nici măcar nu cuprindea aceste genealogii și că ele au fost introduse mai târziu: ,,Totuși, trebuie să-i dau dreptate lui Faust. El nu explică rău și, dacă-mi este permis să spun, explică mai bine decât Augustin ceea ce înseamnă cuvântul Evanghelie. El înțelege prin acest termen doctrina pe care Cristos a predicat-o și nu istorisirea nașterii și a faptelor lui Cristos. Evanghelia nu este altceva decât doctrina și poruncile lui Cristos. Sensul acestei expresii este adevărat și, cu toate că Augustin a avut dreptate în fond, el n-avea totuși dreptate să susțină, după cum a făcut-o, că istorisirea nașterii lui Cristos este cuprinsă în ceea ce exprimă cuvintele Evangheliei lui Cristos, care nu semnifică altceva decât doctrina predicată de Cristos”(Isaac de Beausobre,Maniheismul,Editura Herald,București,2010,pag.140-141).
    Că istoria a fost falsificată și că se bazează pe minciună o recunosc chiar și cei ce au fabricat aceste genealogii, adică chiar ei mărturisesc că sunt false: ,,Noi trebuie să privim în față istoria iudaismului și aspectele sale contemporane care, ambele, se sprijină pe minciună în legătură cu trecutul și pe venerarea acestuia(...)Rabinii se temeau de istoria proprie a evreilor mai mult decât de istorie în general”(Israel Shahak,,Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică”Editura SAMIZDAT,pag.112,39).
    La întrebarea: ,,Care este neamul lui Cain pe pământ?”, toate cele trei confesiuni ale creștinismului răspund în același mod și anume că poporul lui Cain a pierit la potopul din vremea lui Noe. Dar este oare acest lucru adevărat? Dacă este adevărat atunci de ce spune Mântuitorul că va cere la judecată unui anumit popor tot sângele cel nevinovat scurs pe pământ ÎNCEPÂND DE LA ABEL? Dar nu a fost Abel ucis de Cain și nu se cade ca de la urmașii lui Cain să ceară sângele cel nivinoval al lui Abel: ,,De aceea, iată, vă trimet, proroci și înțelepți și cărturari. Pe unii din ei îi veți omorî și răstigni, pe alții îi veți bate în sinagogile voastre, și-i veți prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, DE LA SÂNGELE NEPRIHĂNITULUI ABEL până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar”(Matei23:34-35). Același lucru îl putem citi și în Evanghelia după Luca: ,,De aceea Înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: Le voi trimite prooroci și apostoli; pe unii îi vor ucide, iar pe alții îi vor prigonii CA SĂ SE CEARĂ DE LA ACEST NEAM sângele tuturor proorocilor, care a fost vărsat de la întemeierea lumii: DE LA SÂNGELE LUI ABEL până la sângele lui Zaharia, ucis între altar și Templu, da, vă spun se va cere de la neamul acesta”(Luca11:49-51).