MARGINALII LA UN COMENTARIU (1)

Odată, cineva mi-a spus,
prin social-media parcurs,
cu drag, că altfel nici nu se putea,
că sufletul unui poet
îşi află mereu un loc
în inima şi-n lumea sa.
Apoi, acel cineva-mi mai transmitea
un lucru foarte special,
şi-anume, faptul că-ntr-un suflet de poet, romantic cert şi visător,
apusul, acel apus al vieții,
poate înserarea,
nu este altceva decât iubire,

motiv pentru care îmi ura,
la modul simbolic spus,
o seară plină de apus!
Ce frumos, şi
ce romantic spus,
o seară plină de apus!
Primesc cu drag
şi-ți voi dori şi eu
acelaşi lucru înzecit,
pe care tu mi l-ai dorit!
Eşti o ființă specială
ce rar mi-a fost să întâlnesc,
transmiți căldură şi viață
în al meu suflet chinuit
străpuns de glaciare gânduri
ce mult, în viață, l-au pătruns.
Spun toate astea consternat,
adânc, profund, plăcut marcat,
la gândul bun transmis cu drag
de cineva necunoscut,
unui alt necunoscut,
unui anonim şi frământat poet,
ce caută în gând şi-n gest
răspunsuri potrivite la-ntrebări profunde
ce-l apasă zi de zi-n această lume ştearsă, pictată-n gri sau clar-obscur,
cu sensul ei adesea dur,
în care eu mă bălăcesc
dorind mereu să mă trezesc,
să sper că totul este-un vis
din care iată, m-am trezit
şi mă gândesc cu drag,
că pe acest pământ
mai sunt şi oameni de cuvânt
ce ştiu să te primească-n gând
cu rost, iubire şi descânt,
făcându-l pe poet să simtă,
în singurătatea ce-l apasă,
un lucru foarte important,
acela că-n creația lui
izolarea n-are rost
nici măcar ca un pretext,
şi iată, eu îți mulțumesc,
stimată Doamnă, cu respect,
cu drag, frumos, fără regret,
din acest suflet chinuit,
al unui anonim poet.


DOAR AMINTIRILE

Acea noapte a iubirii noastre,
despre care-mi aminteşti,
apare dulce-acum în ceas de seară,
la fel ca o gândire mângâioasă
într-un suflet tandru de poet,
ce priveşte-ascultă şi tresare,
amintindu-şi vag, dar şi cu drag,
nostalgia clipelor iubirii
sub arcul timpului trecut
peste-a noastră aventură,
din care-acum au mai rămas
frânturi din leneşi meteori
ce se desprindeau cândva cu fast
din insulele cerului stelar,
noaptea, peste amândoi.

Tresar şi totuşi, nu te uit,
nu pot să uit momente dragi,
în care tu mă alintai
ținându-mă la pieptul tău,
în timp ce tandru îmi şopteai
că dragostea nu are preț,
fiind un cuvânt prea simplu
şi prea slab,
pentru ceea ce simțeai.

În zborul său spre asfinţit,
timpul singur mi-aminteşte,
mă trezeşte şi îmi spune
cât de mult greşit-am eu,
gândind, acum când totul trece,
că iubirea încetează,
făra-a prinde chiar de veste,
dar iată, cum paradoxal,
însăşi viața ne arată
că tot ceea ce-acum contează
este dragostea din suflet,
care chiar ne-ntinereşte.


A IUBI IUBIRE

Se ştie şi se simte
faptul că iubirea
este-un sentiment
ce vine brusc,
pe nesimțite,
în măsură să unească
două suflete înlănțuite,
pentru totdeauna.

Iubirea-i certitudine-i trăire şi atât,
iubesc pentru că iubesc,
făcându-mă să văd frumosul,
nu pentru că-i frumos,
ci pentru că-l iubesc.

Te-am iubit atunci,
în tinerețe,
te iubesc acum,
la fel de mult,
te voi iubi
la bătrânețe,
duios, cu rost şi-ocrotitor,
te voi iubi întotdeauna
şi-n altă viață, dacă mor,
şi voi muri convins
că după moarte
iubirea încă-şi are-un rol,
acela de-a ne ține-n viață,
chiar şi-atunci
când suntem morți.

Oamenii greşesc profund
atunci când disperati gândesc
că iubirea încetează
în timp ce ei îmbătrânesc,
pentru simplul fapt că viața
dovedeşte-un lucru cert,
aducând îmbătrânire,
pentru cei ce nu iubesc.


MARGINALII LA UN COMENTARIU(2)

La fel ca un apus ce se pierde
în inima celui care iubeşte
frumosul şi poezia,
am primit din nou o urare
prin care mi se doreşte
o seară de vis cu un pahar cu vin,
alături de-o inimă ce mă iubeşte.

Tentantă şi frumoasă urare
primită, la fel, din senin,
într-un ceas de înserare,
căreia-i răspund cu înfrigurare,
mulțumindu-i frumos
din inima mea iubitoare.

Asemenea seară de vis
îți doresc şi eu ție,
tu care devenit-ai din nou
muza mea în poezie,
ție, suflet nobil şi ales,
iubitor de artă şi frumos!

Sunt sigur că se va găsi
şi-acea inimă deosebită,
care te va iubi cu rost.
În caz contrar, este bine ca să ştii
că inima mea, apusă cum e,
va bate pentru tine mereu
în pas uşor şi sigur de tangou,
tu care devenit-ai muza mea
şi care, iată-ai reuşit să faci
ca zâmbetul să reapară pe fața mea,
chiar dacă afară este toamna
şi chiar dacă copacii-au început a plânge
cu lacrimi de frunze adormite,
stimată şi mult prețuită doamnă!