MIRIFICĂ PRECUM ETERNA PRIMĂVARĂ

Afară, la fel,
precum înlăuntru-mi,
e veșnica Primăvară...
De dragul Tău,
Sufletu-mi înflorește,
dezmierdat de razele Iubirii
și al Dorului ce nu se mai sfârșește,
asemenea curgerii izvorului,
care purcede și revine
la rădăcina ontică a nepătrunsului Adânc,
Cel fără început și fără sfârșit,
într-un rotund perpetuu,
iar, iarăși și iară...

inima-mi de fericire se îmbată,
numai și numai de dragul tău,
preafrumoasa Mea Iubită,
poezie divină neegalată,
cu străluciri fermecătoare în privire,
desprinsă parcă
din vechile basme cu zâne,
mirifică, exuberantă
precum o primăvară încoronată de cer
cu aureola eternă a iubirii,
numai și numai de dragul tău,
Sufletu-mi veșnic împrimăvărează,
Mireasa mea de-a pururi venerată,
cu srăluciri fermecătoare în privire,
desprinsă parcă,
din vechile basme cu zâne.


ZIDUL TĂCERII
soției Ileana

Zidul tăcerii până la cer
Înălțat iubito între noi,
Nu se aseamănă
Cu niciunul din câte-s pe Pământ.

Este mai dureros cu mult mai mult
Decât ”Zidul Plângerii” din Israel
Și cu  neputință de trecut
Așa cum nu este pe departe la fel ca el
Nici Marele Zid Chinezesc.

Dinlăuntru-mi o voce tainic îmi spune
O clipă să nu mă îndoiesc
De Iubirea atotbiruitoare
Ce trece peste orice obstacol din lume,
Ridicându-ne pe aripile sale
Până în al nouălea cer,
Unde Iubito vom continua împreună
Să trăim mirific cea mai reală poveste
Întru Lumina Neapropiată a Marelui Mister
Iubirea din sanctuarul sufletelor noastre,
Care niciodată nu se sfârșește.


FEMEIE

am auzit pe unii și pe alții
zicând... ”deșertăciune este
numele tău femeie”,,,

Dimpotrivă, Eu îți spun Ție,
Că Tu ești Cea - Mai - Frumoasă,
mirifică - inefabilă - Idee,
materializată de Ziditorul a toate,
când te-a făcut după propriul sfat
să fii parte din bărbat și pentru bărbat,
nedespărțiți Unul de Celălalt,
Ție Femeie dăruindu-ți farmec și mister,
Chip unic, de nicio făptură egalat.

Cât de frumoasă ești Tu Femeie,
ocean nesecat de Iubire,
Izvor și leagăn Vieții,
Minunea cea mai aleasă din fire
prin Care însuși Logosul Divin S-a întrupat
să ne îndumnezeiască și eternizeze
omeneasca, efemera noastră făptură.

Te venerez Femeie Mamă, Născătoarea Vieții,
Icoană sfântă, sublimă,
Făclie ce arzi și luminezi
cu nesfârșită iubire și jertfă de sine.

De ar fi vreodată să sfârșească
Cerul și Pământul, nicicând eu nu
voi înceta cu evlavie și recunoștință
să îți mulțumesc iubită Mamă Ție,
că prin Tine am descins în Lumină,
trimis de ”Cel - Ce - Este” dincolo de stele
cu sentimentul și Conștiința mereu trează
că Tu ești un Miracol se sorginte divină...