Poeta Violeta Mitru, născută în județul Teleorman, a urmat Facultatea de Psihologie și Științele Educației.
A lucrat în învățământul primar la Școala nr. 46 din București remarcându-se prin elaborarea de culegeri de limba română și de matematică pentru clasele primare. Pe lângă activitatea pedagogică, Doamna Violeta Mitru s-a distins și în domeniul literar, publicând în 2023 poezii în antologii editate de eCreator - Baia Mare, precum și în revista ,,Cervantes” (nr. 3).
De asemenea, contribuțiile literare i-au fost incluse în Antologia ,,Pe bolta verii”, Stele Literare, Volumul III (editura PIM – Iași), și în ,,Portrete Literare, Scriitorii anului 2023 și opera lor”, Volumul IV, consolidându-și astfel un loc în peisajul literar contemporan.
După lectura primelor pagini din „Anotimpuri din vechea clepsidră”, volum de debut la editura eCreator, publicat în 2024, am intrat într-o lume unică și delicată.
În șifonierul unei inimi, primăvara își ascunde șoaptele printre eșarfe.

Un tablou viu cu flori de cireș amintește de adorația profundă pe care japonezii o nutresc pentru această floare efemeră.
Aici, timpul pare a curge altfel, clepsidra visurilor măsoară momentele în petale și parfumuri.
În aceste clipe, zefirul mângâie ușor pletele unei fete, vorbindu-i într-o limbă uitată de lume, povestind despre un paradis de culori și flori, unde fiecare pom își păstrează taina rodului său.
Luna, prințesa palidă a nopții, se transformă într-o hologramă strălucitoare, veghind peste basmele curcubeului ce dansează pe obraji.
În acest univers, poezia Doamnei Violeta Mitru își găsește ecoul, fiecare vers fiind o expresie a unei gingășii nevăzute și a unor emoții nespuse.
În fiecare colț al acestui șifonier magic, în fiecare pliu al eșarfelor și în fiecare petală de cireș, se ascunde o poveste, o proiecție a sufletului care caută și regăsește primăvara în cele mai neașteptate locuri.
Doamna Violeta Mitru abordează în colecția de poezii ,,Anotimpurile din vechea clepsidră” o gamă largă de teme, reflectând complexitatea emoțiilor umane și ciclicitatea naturii.
Titlurile poemelor ne poartă printr-un mix de sentimente și experiențe umane, variind de la a reflecta asupra iubirii și a adolescenței, la a medita asupra naturii și a schimbărilor anotimpurilor.
Poemele par să captureze momente din viața cotidiană, sărbătorind splendoarea simplă a naturii și a omului.
Poeta folosește cu naturalețe imagini artistice și metafore pentru a transmite emoții și gânduri, creând astfel o conexiune puternică cu cititorul.
Din „Rochia din azur”, putem culege o metaforă a cerului sau a visării, sugerând libertate și expansiune: „Astăzi, rochie croiesc/ Din azur împărătesc:/Poalele din nori pufoși,/Nici subțiri, dar nici prea groși.”
Poezia ,,Și-mi caut primăverile” aduce reînnoire și tinerețe: „Am stat să m-odihnesc lângă lalele,/Un vânt ușor obrajii-mi răcorea.../Miresme proaspete dinspre pădure, /O gâză matinală zumzăia!”
Poezia intitulată ,,Prezente, iernile trecute...”, evocă sentimente de nostalgie.
Prin versurile sale, autoarea creează o atmosferă iernatică, unde amintirile sunt asemenea fulgilor de nea care poposesc ușor pe umeri.
Imaginile fulgilor ce aduc amintiri ,,cu albă haină îngerească” indică puritatea și inocența momentelor trecute.
Referințele la colinde și soba din odaie adaugă o dimensiune caldă și familiară, contrapunându-se frigului exterior.
Metafora stelelor ce ,,sclipi-vor, vii” și iluminarea grădinii amplifică sentimentul de speranță și continuitate. Finalul poeziei, cu visul copilăriei și imaginea ,,galbenelor gutui din geam”, subliniază contrastul dintre trecutul colorat și prezentul mai sobru, dar în continuare plin de viață.
Poezia Doamnei Violeta Mitru reușește să captureze esența iernii nu doar ca anotimp, ci și ca stadiu al vieții, plin de emoții.
Poezia ,,Și mă cunosc...” este o meditație lirică asupra autocunoașterii și a trecerii timpului, ilustrată prin imagini din natură.
Versurile ,,Îmi plânge ploaia pe la streșini / Și vântul iernii pe la uși” folosesc personificarea pentru a exprima sentimentul de melancolie și trecerea neîntreruptă a timpului.
Imaginea zăpezii ,,în praguri” și a anilor care ,,se pierd, sub zare” reflectă fragilitatea și natura ciclică a vieții.
Poezia folosește elemente ale naturii cum ar fi soarele, luna și arinii, pentru a simboliza conexiunile durabile și cunoașterea de sine.
În poezie, natura este adesea folosită ca o oglindă a sufletului uman, reflectând procesul de cunoaștere de sine.
Soarele, luna și copacii, cum ar fi arinii, pot simboliza ciclicitatea, iluminarea și creșterea interioară. Conexiunea cu natura în poezie poate sugera o armonie între om și univers, o cale către descoperirea propriei esențe și a locului în lume.
Elementele naturale devin metafore pentru diferitele aspecte ale conștiinței și identității personale, oferind o cale spre autenticitate.
Simbolul arinului în literatură este adesea asociat cu rezistența și capacitatea de a crește și de a prospera în condiții dificile, deoarece arinii pot crește în soluri umede și chiar mlaștinoase.
Stilul literar al Doamnei Violeta Mitru este caracterizat prin versuri melodioase și o bogăție de imagini vizuale.
Poezii precum ,,Rochia din azur” sau ,,Epistole...”, debordează de metafore și personificări, creând un univers liric vibrant și plin de culoare.
Poeta folosește aliterații și asonanțe pentru a sublinia muzicalitatea versurilor, iar ritmul poeziilor se schimbă armonios, adaptându-se temelor abordate.
În „Rochia din azur...” o aliterație poate fi observată în repetiția sunetului „ş”: „Și pe poale sprintenei / Fluturași si brebenei...” O asonanță este prezentă în repetiția sunetului „i”: „Pun bretele subțirele / Din mănunchi de raze vii.”
Poezia ,,Luna alb codalb...” este o adâncă meditație asupra miracolului vieții.
De asemenea, folosirea anotimpurilor ca metaforă pentru diferite stadii ale vieții umane este o constantă în acest volum, simbolizând schimbarea perpetuă.
Poeziile Doamnei Violeta Mitru sunt o încântare senzorială, trezind sentimente de dor, bucurie și, uneori, de ușor regret.
Versurile domniei sale sunt o invitație la introspecție și aprecierea minunilor simple ale vieții.
Opera Poetei Violeta Mitru este un triumf al imaginației și al sensibilității lirice.
Este, cu siguranță, o lectură care persistă în inima și în mintea cititorului.