DINASTIA ESCROCILOR

Universul îngândurat
Stă și ascultă cu mirare
Pe escrocii ce au lăsat
Bani și case din dotare
Într-o adâncă însingurare
Vor rămâne la păstrare.

Hrana săracului sau
Covrigul la putere
Fără friptură, murătură
Fără o cănuță cu udătură
Românul uită de factură
Renunță iarna la căldură,
Voit retras în prima fundătură.

Trăiește într-o utopie pură
Hrănindu-se cu vise de anvergură
Dar nu renunță la cultură.
Catadicsind să iasă din spărtură
Socoate banii și se îndură
Să iasă într-o conjunctură.
Măsline, brînză, chiar și-o țîră
Golește cinzeaca dintr-o sorbitură
Iar azi în loc de afumătură
Răbdări prăjite în miniatură...
În Bucureștiul de altădat, ce tevatură
Cu nenea Iancu în altă conjunctură,
Dar azi nu mai avem dublură.

Corupția

Aveam petrol, păduri și ape.
Dar sub ce umbre de mister
Au dispărut din zori în noapte ?
Corupția - ce trist flagel !
Contingentă
sau
Să se arate vârful parabolei
Iubitul tuturor are carismă, farmec,
La puterea n.
Cu o privire răstignește, demonstrează
Că el nu-și aparține, ci salvează
Fecioare în postura de trezire Zen.
Pe dreapta de ecuație semț, fălos
Nu-i nici pe dreaptă,
Nici sub dreaptă
Pe vârful parabolei
Celei cu ramurile în jos.

Abstractizări
Cu mințile întunecate de eresuri
Și viscoșiți din cele patru zări
De legi deșarte, fără de înțelesuri
Nimic concret, primim abstractizări.