Anu` recent încheiat prilejui piteștenilor, în ultimele sale două luni, niște întâlniri muzicale remarcabile. Neapărat de consemnat. Pentru că realizatorii lor și-au dat silința să le facă pe deplin atractive. Alegând inspirat, cântând minunat. Dovedind certe valențe interpretative. Indiscutabil aprofundate temeinic în timp. Și convingătoare oriunde, nu doar la filarmonica urbei argeșene...
  Violonistu` brașovean Florin Ionescu-Galați, fiul octogenarului dirijor de la poalele Tâmpei a suit pe scenă împreună cu Mădălin Voicu jr., nepotu` celebrului mânuitor bucureștean de vioară Ion Voicu.

Omagiindu-l p-acesta la o sută de ani de la naștere. Întrutotu` meritat, binevenit categoric. Fiindcă muzicianu` cu pricina e un reper nemuritor în interpretarea violonistică autohtonă. Așa că alăturarea celor doi soliști întru cinstirea sa sonoră s-a dovedit un gând bun. Nici că se poate mai nimerit. Deopotrivă util. Ascultătorii locali neputând să nu simtă fioru` muzicii de mare finețe dăruită de oaspeți cu vădit entuziasm. Bach, Kreisler, Massenet, Joplin, Monti, chiar omagiatu`, fiind în partituri. Aș îndrăzni s-afirm chiar că Florin s-a întrecut pe sine în tălmăcirea faimoaselor piese incluse-n program. Iară Mădălin dovedindu-se un acompaniator excelent. Împreună, un tandem redutabil incontestabil...
  Un alt superduo fermecător l-au constituit cellistu` român Adrian Mantu și acordeonistu` pianist Dermot Dunne. Concetățeni în Irlanda, virtuozi pe scule enorm. Paganini, Piazzolla, Moricone, Dimitrescu ș. a. în programu` lor întrutot captivant. Splendidul ”Dans Țărănesc” al celui din urmă m-a aruncat în extaz. Arătându-se o variantă realmente de top. Tandemul interpretativ, sudat, rodat cât cuprinde înfățișându-se. Velocitate, acuratețe demonstrând cu asupra de măsură. Motiv să-l aud cu nesaț oriunde, oricând, fără șovăire...
  Așa precum l-aș asculta și pe Nicolae Dumitru. Tot bucureștean. Cu școală rusă-n domeniu. Pianist și el de primă clasă. Care-a oferit un videorecital superb. Din care n-a lipsit poezia. În amestec cu șuvoiu` de note fascinante revărsate nuanțat de pe clape. Opțiunea-i îndreptându-se către Rameau, Chopin și Ravel. La bis, improvizație proprie de-naltă calitate. Jos pălăria, Nicolae, sala ți-a căzut meritat la picioare. Pe mine unu` m-ai cucerit neîndoielnic. Sper să ne reîntâlnim curând și urechea-mi să se bucure mai abitir de jocu` tău desăvârșit pe clavir...