La Teatrul ”Davila”, din Pitești. Sub deviza ”Clasic. Modern. Absurd”. Argeșenii și nu numai (re)întâlnindu-se cu artiști locali ori din Capitală. Din Suceava, Arad, Craiova, Ploiești. Pe parcursul a opt spectacole, la finele fiecărei săptămâni din Brumaru` trecut. N-au lipsit din program, firesc, Eugen Ionescu, Matei Vișniec, Teodor Mazilu, ca să-i amintesc doar pe cei mai cunoscuți pe plai românesc. Pomenindu-l pe Mazilu, se cuvine a o menționa și pe fiica acestuia, Ioana, venită din Franța să asiste la festival. Și să participe la o lansare de carte despre tătânele său regretat. Dramaturg de impact în ”iepoca de aur”. Satiric subtil în textele sale. Îmi aduc aminte și azi, cu prețuire, de ”Proștii sub clar de lună” într-o montare chiar inubliabilă a celor din Bănie. Curajoasă foarte. În clipa de față, același scenariu se regăsește binevenit în programu` colectivului actoricesc piteștean. Cu Adrian Titieni, cap de listă-n distribuție...

  Și, fiindcă trecui la actori, îl semnalez, aleatoriu, și pe Răzvan Vasilescu. Fără doar și poate, cunoscut multora. Sau pe Ioan Coman, de la ”Toma Caragiu”, Zoltan Lovas, de la ”Ioan Slavici”, Costinela Ungureanu, de la ”Marin Sorescu”. Între regizori,  Felix Alexa, Alexandru Nagy (un excelent tenor, de asemeni), Alexandru Boureanu. Acesta din urmă punând în scenă, pe placu` meu, mărturisesc, ”Gândește-te la Africa”. Autor, Gordon Dryland, neozeelandez. Drama sa vorbind, tulburător, despre  curajul (nesăbuit?) al tinereții și despovărarea bătrîneții prin mărturisire. Despre iubire și moarte. Nebănuit reunite-n incestu` dezvăluit la final, eliberator...
  Tulburător, o repet, și de reflectat adânc, la urma urmei, asupra destinului necruțător. Dirijând omu` după voia lui nemăsurată. Atotputernică. Ăsta fiind, cred eu, mesaju` piesei. Și motiv, la final, de aplauz îndelung. Mai cu seamă că Mirela Cioabă,  piteșteancă de fel, a evoluat echilibrat, deopotrivă pregnant, nici că se poate mai potrivit. Au însoțit-o-n echipă sudată, rodată, Nicolae Poghirc, Raluca Păun, Costinela Ungureanu, Claudiu Mihail. Decorul adecvat, deplin sugestiv, al Vanesei Beca, vine să întregească cum se cuvine realizarea oltenilor. Să-i dea substanța cuvenită, urmărită de fiecare-n parte și de toți laolaltă. Aprecierea noastră, nu mai puțin...
  Ei bine, au reușit întrutot, aș considera. Încât parcă tot clasicu` câștigă în triada propusă generic de organizatori. Fiecare însă după dorință și înțelegere alegând, evident. Știm doar, gusturile nu se discută. Așa că așteptăm maiul următor cu festivalu` teatrului de studio. Poate mai bun de s-or strădui organizatorii mai abitir...