Nepoeme
1
dacă aș fi poet
mâna vorbitoare ar străbate crucea de darul strămoșesc însămânțată
și ar elibera lumea de paraziți de supunerea contorsionată
ar dărâma barierele existenței când treci prin mine cu privirea
dacă aș fi poet
pana ar face o incursiune de curaj în sensul de a fi
cel mai bine rezist când cafeaua vodka și țigara sunt cuminți
și nu depui arma atunci când cad
dacă aș fi poet
aș ști ce e dorit de Dumnezeu căci lumea asta nu-i a mea
aud lacrimile șiroind
și nu pot să le prind se înregistrează din profeție în durere
și o dată cu topirea mă întrupă mă predau într-o respingere
.
.
când viața e așa
cum pare
pasărea vie se adâncește în suflet cu luare aminte
focul stelelor inel lat în jurul trupului
când fierea inundă ficatul și gura se umple de amar
de neînlocuit frunza precum pasărea
zboară-n vidul atomului fotonic și
toamna din polen în câmpul electromagnetic înlocuiește sângele din răni
când văzduhul urcă simultan emiterea și reacția
gândul cerului coboară ascuns absența lumii într-o culoare
și-n gol pasărea-n rolul luminii
la agapă cu soarele
.
.
umbra poetului ucide încercând să copieze frumosul
și mă imită între biologic și psihologic
cînd exclam în ființă
când declam în perspectiva mea ce Dumnezeu îmi scrie
noul apare printre cuie(nu mă poate copia)
iar vrăbiile tatălui ciugulesc orbitele ordonate pe taraba realității
veridicitate în fereastra deschisă printre muguri
fără zile
în timp ce rătăcesc bătrânețea
și te ispitesc cu iarbă tânără pînă numele nu mai recunoaște trupul
și nu scriu
dialogul din tăcere scapătă cuvinte
mama mai tânără ca mine
și copiii nenăscuți îmbătrâniți
mă prind în calendar exact acolo unde ești dispus
înclinat pentru a fi
necopiat în cămașă de cei care fură
obiectul gândului sub arătură
2
pe cerul nesfârșit o noapte nesfârșită
soarele blond închis
dus
înmuiat în galben de lună
mă liniștește în zarea nesfârșită
(tu să nu mă mănânci rupi
fețele apei din tăcere)
.
călduri din fânul în flăcări despletesc furtuna de plete
sufletul ca o acadea amărui șoapte de cireșe ascuțește
lacrimile cu aromă de căldură
nu-mi pot stinge focul
amprenta lui Dumnezeu cu miros de lemn ars
cu cerul de umiditate proaspătă în mine
în atmosfera căminului
coloane de aer potrivește
.
trandafirul negru prezent trecut și viitor
citește gânduri în starea mea de poezie
dar idee n-are
despre ceva-ul în care cred
și-mi sfarmă oasele din fericire
însă pe sârma ghimpată sufletul nu-l îngenunchez
din formele iubirii
curge în fiecare zi un izvor
întrebări aleargă să descifreze viața
și trăiesc răspunsul absolutul din Eu
/între negare și confirmare adulmecă
să mă atragă pe văi fără cârmă
să-și potolească setea suspinul
la poama cu cruce privirea amintirile
mai târziu din prea târziu uitările/
.
în evidența dragostei
la piept
eu
gestul zâmbetului din îndoiala din lumină
lumina ce bea îndoiala albită
și adevărul gol-goluț în care povestea hoinărește
umblă după gazdă izbitor de (ne)cunoscută
ps
în gândul pustnic a doua șansă cu primul foc în tăcerea albastră
umedă de întâia nocturnă cu Goga printre reflexiile lui Kant
precum mărul putrezit cugetat în voia auzului
în vinul de singurătate
(cu frica de întuneric pe drumul ascuns ochiului
îmi caut ursul de pluș și următoarea propoziție)
3
în jgeabul de piatră la nivel conceptual
se propagă coregrafia ochilor coregrafia mâinilor
nu
nu te seduc
mă ia valul mă atrage pînă la refuz
și în contextul astral fără compromisuri verbale
în maniera atitudinii în mod restrictiv savuros
n-ai nici o șansă
în puterea necuvintelor zburătăcesc lumina
ps
omit deliberat dezamăgirea carismei
și pigmentez iluziile
4
se-ntâmplă în faptul zilei o rochie albă subjugă raiul
tresaltă de drag părinți frați nuntași întreg alaiul
spre bolți se-ntind străpung grinzile de rugă
cu gesturi simple zidiri mii la cruce înjugă
se aude o rândunică ce-n cânt soarbe mirii și-adaugă
peceți de iubire inimii iar la trăsura tainei mânzul se prinde-n fugă
se-ntâmplă-n faptul zilei o rochie albă subjugă raiul
tresaltă de drag părinți frați nuntași întreg alaiul
mirele în frac își uită graiul
nașii uimiți ridică la cer aripi cu evantaiul
incredibil liberi și nesiliți de nimeni la altarul cu stele în glugă
dar adevărat Tudor și Elena își pun pirostiile într-un singur nume se conjugă
se-ntâmplă în faptul zilei o rochie albă subjugă raiul
5
ultimul trandafir darkviolet ce(se)naște
mereu se arată ca o minune din taină
cu ochi de petale catifelate
și spinii printre broderii pe etamină
în jur cu fluturi castele construiește
din cărămizi de nuanțe de soare și albumină
ultimul trandafir darkviolet ce(se)naște
mereu se arată ca o minune din taină
bulgări aurii de încredere declarată din prima înflorește
pe chipul din oglinda descifrată-n creolină
sens multiplu în gesturi de iubire dinainte
fractură ilogică în logică dezechilibrul credinței determină
ultimul trandafir darkviolet ce(se)naște