Vernisajul expoziíei “Vibrații” va avea loc marți, 5 decembrie 2023, de la ora 17,00
Curator Liliana Popa, istoric de artă
Cornelia Victoria Dedu între mîngâiere și brutalizarea culorii cu dragostea copilăriei pentru jocul mirific al anotimpurilor
Cornelia Victoria Dedu vine dintr-o lume a picturii percepută de public ca fiind cea de la mijlocul secolului XX și ajunge până la noi cu o grație și o inteligență artistică rar întîânite
De fapt contactual vizual cu pictura l-a avut din copilărie. Bunicul său picta, făcea chiar reproduceri după maeștrii ai barocului sau grafică după  artiștii interbelici.
Bunica, Alexandrina, a fost cea care a dus-o să vadă colecția regală și alte colecții din București. Impresionată a fost, cum Cornelia Victoria Dedu mi-a mărturisit de colecția Zambaccian, de tablourile lui Luchian – “Safta florăreasa”, “Lăutul”, de portretul lui Zambaccian realizat de Corneliu Baba, de desenele lui Gheorghe Petrașcu, de “Senna” lui Pallady, de tușele lui Alexandru Padina sau Theodore Gericault.

La colecția “Dona” impresionată a fost de structura pastei lui Pătrașcu și de dialogul luminii alămurilor cu fructele. Transparențele pictorilor italieni veniți ca profesori sau mentori în România  demonstrau o mare măiestrie, cum ar fi realizarea într-o pictură a unei dantele care acoperă o mână sau un umăr.
De la portretistică la peisaje sau natură statică,Cornelia Victoria Dedu pictează, creionează cu o dezinvoltură uimitoare, are o aparentă simplitate și o seninătate bine studiată distribuită în compoziții.
Magnoliile din curtea ei sînt pictate în nenumărate tonuri de alb, încît pentru moment albuldevine principalul personaj, dar urmează tonuri, nuanțe care parcă foșnesc, vorbesc între ele în acel timp și spațiu iar apoi totul devine atemporal. Pare un joc alteritatea dintre desen și paleta cromatică, dar e un joc interpretat și interpretabil, dar nerepetabil. Un joc interpretat, în trepte, uneori puternic, cu stabilitate, copnținut, cu coerență, într-o manieră liberă, alteori cuminte, raportat la intensitatea luminii acelei zile sau la starea sufletească a artistei.
Cornelia Dedu are catifelări între tonuri și nuanțe, are interpretări alese de ochiul de artist, diafane ce creează o încărcătură, un miraj, așa se explică de ce lucrările ei rămân în memoria privitorului. Asta înseamnă măiestrie !
Dacă creionează un peisaj având în prim-plan elemente ale naturii pe care le descrie în felul său caracteristic, recognoscibil, o face într-o armonie cu tot ceea ce o înconjoară încât te gîndești ca la un pastel poeto - pictural.  UT PICTURA POESIS
Pictează, așa cum ea însăși declară, cu “dragostea copilăriei pentru jocul mirific al anotimpurilor”.
“Peisajul pentru mine este o stare de suflet”, a declarat Cornelia Dedu.
Artista a absolvit în 1967 Institutul de arte plastice, la clasa profesorului Ion Marșic. A fost impresionată de măiestria celo doi profesori Corneliu Baba și Alexandru Ciucurencu, asistând la multe dintre corecturile lor.
Așa se explică pictura sa ce are o seninătate sufletească, o inteligență artistică ce descinde din modalitățile lui Luchian sau ale lui Pallady.
Peisajele sale au ținută, par trasate din tușe sigure, pternice, uneori peisajele sînt realizate direct din culoare, demonstrînd, cred eu, o delicatețe a viziunii. Am văzut-o de multe ori intervenind și modificînd un copac, florile, un petec de cer sau întreg tabloul.
Cromatica rafinată, aleasă într-un acord tacit creează registre variate ce ajung la vibrații strălucitoare în peisajele citadine. De fapt există o alteritate între subiectul ales, desen și cromatică.
Compozițiile Corneliei Victoria Dedu vorbesc de la sine, este o artistă care privește realitatea pe care o stăpînește cînd cu calm, cînd tumultos și astfel fiecare lucrare are un mister propriu. Pictorița are vocația spontaneității, are harul de a transmite efectele înregistrate sau imaginate ca pe o accepatre a realității, pînă la nivelul detaliului pitoresc, aceasta presupunînd un îndelung exercțiu.
Contemplarea lirică a naturii dezvăluie o mare libertate în execuție. Fluiditatea desenului, înțelegerea subtilă a atmosferei, a cerului senin sau înnorat, a unui sat, o unei case sau unei căpițe de fân au o interpretare liric emotivă ce se lasă descoperită încet….Spectaculosul reiese din faptul că știe când și unde să accentueze și unde să se oprească.
Lumea predilectă, aleasă de artistă este cea a pitorescului expresiv aflate de ea în mahalalele Bucureștilor sau sate uitate de lume.
Formele sale expresive devin semnificative. Are un mod viu de a portretiza casele, periferia orașului, o lume care nu vrea să abdice. De aceea poate desenul artistei este alert și plin de vigoare.
Prin temele alese, prin forma stilistică și expresivă, Cornelia Victoria Dedu se raportează la  poezia interbelică a lumii….UT PICTURA POESIS
Liliana POPA, istoric de artă
Cornelia Victoria Dedu s-a născut in data de 11 septembrie 1942, in București.
A învăţat la Liceul de arta Tonitza Bucuresti si la la Liceul Teoretic Ion Creanga, București.
A studiat Pictura la Institutul de arte plastice “Nicolae Grigorescu” București, profesori: Corneliu Baba, Alexandru Cumpăta, Călin Alupi, , Ion Marsic, Grigore Vasile.
 
Din anul 1967 a participat la peste 130 de expoziţii de grup şi colective organizate în ţară şi în străinătate (Iugosavia, URSS, Grecia, Italia, Franța, Spania, Bulgaria, Italia, Turcia, Slovacia).
 
„Reperele artistice ale Corneliei Victoria Dedu sunt de sorginte modernă, şcoala românească de pictură interbelică lăsându-şi amprenta asupra formaţiei sale în ceea ce priveşte organizarea câmpului imagistic după criterii compoziţionale, cu mase de culoare aşezate în pete pe suprafeţe mari şi într-o picturalitate care se desfăşoară de la delicate griuri colorate la nuanţe pastelate, unele apropiate de laviuri prin transparenţe şi efecte de tonalităţi stinse sau strălucitoare.” Decebal Mihalache
 
Grafică
Grafica reprezentând personaje este realizată începând din anii 60 ai secolului al XX-lea şi a parcurs deceniile de activitate ale artistei concomitent cu pictura de şevalet.
Grafica Corneliei Victoria Dedu reprezintă peisaje, personaje şi compoziţii cu un grad evident de abstractizare. Realizate în acuarela şi guaşă sau în scriitura dezinvoltă a tuşului sau cărbunelui, acestea au nota de picturalitate specifică ansamblului operei, structura desenelor variind de la plăcerea redării emoţiilor în faţa naturii prin tuşe persistente, ritmice, până la planuri de culoare ample, ce sintetizează o idee plastică în acord cu influienţa modelului asupra artistei. Folosind deseori tehnicile mixte, pictoriţa reuşeşte să redea cu măiestrie ideea în simple crochiuri şi schiţe, dar şi în complexe forme analizate atent prin construcţia liniilor ce provoacă o viaţă interioară lucrărilor.
Lăsând la vedere spontaneitatea trăsăturii de penel sau a instrumentului cu ajutorul căruia grafiază instantanee din arealul selectat, desenele Corneliei Victoria Dedu au o profunzime plastică ce ţine nu numai de experienţă, ci şi de plăcerea de a lucra. Romantica linie modulată ori trasată în drepte ce denotă siguranţă şi severitate în ceea ce priveşte notaţia directă, la faţa locului, se integrează regulilor expresivităţii, similitudinii şi complementarităţii, care conferă viziunea tensională şi asimetria armonioasă, de unde nu lipsesc contrastele, perspectivele şi centrele de interes.
 
Lucrările de grafică reprezentând personaje se concentrează pe figura ţăranului, pe plasticitatea corpului său în momente de odihnă sau în mişcare, ambele atitudini sugerând tendinţa artistei spre o minimalizare a expresiei şi deopotrivă către o analiză pregnantă a liniei care parcurge o serie de modalităţi de descriere a formei umane, de la gestul dezinvolt al unei scriituri analitice, la modelare şi modulare cu ajutorul culorilor de apă.
În atitudine statică ori şezând, în momente de nostalgie, pozând artistei care desenează starea de o clipă a modelului întâlnit în călătoriile sale, personajele evocă un anumit moment existenţial dominat de efortul fizic lizibil în palmele noduroase, în vehemenţa privirii şi în umerii lăsaţi, în vestimentaţia simplă specifică omului de la sat şi în chipurile primordiale. Această gravitate a reprezentării are susţinerea unui stil, sobru consecinţă a adecvării subiectului la demersul plastic.