g toamna vietiiPoeta Ica Gaftone ne propune un titlu incitant și - în același timp - destul de trist ”Toamna vieții”.
Spun aceasta pentru că poeta născută la confluența Sălăuței cu Someșul, la răscrucea a trei județe Cluj, Maramureș și Bistrița, este o iubitoare a tot ceea ce-i frumos pe lumea aceasta: natura, (pădurile de foioase și conifere, susurul de izvoare, florile), zăpezile, familia (pierderea mamei a fost un șoc pentru ea), oamenii sinceri și pozitivi, dragostea de neam dar și iubirea în formele ei.
Prima carte de poezii a scris-o cu aproape douăzeci de ani în urmă – a doua tot în acest an, tot la Editura Ecreator - și au fost primite cu interes de publicul cititor.
De atunci încoace și-a diversificat și și-a desăvârșit constant stilul, unul cu o amprentă proprie.
Pentru poeta Ica Gaftone viața este alcătuită din secvențe asemeni ”picturilor abstracte”, cu diverse culori, când calde, când reci, așa cum este și viața: ”Culori și anotimpuri întrepătrunse/ Printre frânturi de vieți ascunse/ Unele mohorâte,altele vioaie/ Curcubeie răsărite după ploaie/ Clepsidre neîntoarse la timp/ Aurori boreale formând un nimb/ Aure peste capete frumos strălucind” („Picturi abstracte”).


Pe aceeași temă e scrisă și poezia ”Non culori” în care poeta se revoltă pe sistemul corupt din România și promovarea non-valorilor: „Albul si negrul, nonculori/ Puse pe diplome cumpărate/ Urcă în ierarhie nonvalori/ Se cațără multora in spate// Sistem corupt divers colorat/ Din 4 in 4 ani diversificat/ Rotație între partide și culori/ Se perindă pe la butoane,/ Alte și alte nonvalori”.
În unele poezii ale Icăi Gaftone („Fără păreri de rău”, „Veniri și plecări”, „Vremuri”, „Frunze”, „Pribeag”, „Toate trec”, „Timp”, „Încă mai aștept”, „Timpul zboară, încotro?”, „Prieten sau dușman?”) se poate vedea multă tristețe, fiind o poetă sensibilă se plânge de scurgerea timpului nepăsător, compară viața omului cu a unei frunze, este nemulțumită de cei din jurul ei care trădează cu ușurință, pune întrebări deși intuiește răspunsul.
Poeziile sunt inegale ca idee poetică, par neterminate sau conțin cuvinte care nu-și au locul în context și în acest sens aș aminti câteva, care-mi par puerile: „Brumărel”, „Insomnie”, „Marți, septembrie 26”, „Cum ar fi fost?”, „Vorbe”, „Suflet”, „La fereastră”.
De departe anotimpul cel mai îndrăgit de Ica Gaftone este toamna, iar versurile descriptive sunt reușite și ridică valoare volumului de față: „De nesomn, meditez și gîndesc”, „Primăvăratică toamnă”, „Echinoxiu de toamnă”, „Tristețe de toamnă”, „E timpul de cules”, „Toamnă rurală”, „Căzut-au frunze”, „Vin toamnele” și poezia căre dă titlul cărții de față: „Toamna e pe drum/ Și imi bate în poartă/ Un braț de frunze moarte poartă/ Cu ea, parcă nebun.// Vântul suflă în flamuri/ Părăsite ramuri, ce au rămas/ Despuiate, goale,iar in suflet dor/ Mângâie ușor, timpul răsfirat//Un tablou abstract/ În mii de culori/ Dar puse cu tact/ De îți dau fiori// Magic pictor toamna/ Pe al său șevalet/ Desenează, precum doamna/ Ce dansează menuet. /Iubește tomnatec/ Ca și vinul bun/ Visul aromatic/ Care i cel mai bun” („Toamna vieții”).
O altă latură pozitivă a poetei Ica Gaftone este dragostea de neam și țară, sentiment pe care-l exprimă cu toată tăria în poezii precum: „Neînfricați luptători”, „Iubesc acest popor”, „Fii tu vocea”.
Abordează și un gen mai pretențios, așa cum sunt  ”haiku-urile”: „Esența vieții/ Binele și răul împletindu-se/ Uneori zei picurând nectar/Nesfârșit infinit” sau „acrostihul”: „Prin lupte grele,zi de zi/ Omagiem viața/ Ești un naiv,dacă nu știi/ Zorile-și au povața/Încă o șansă ea îți dă/ Erată ți - e menirea/ Să îndrepți, dacă greșit - ai ieri// Iertare de ai greșit să - ți ceri/ Naturii intregi ,nu omului/ Căci ea pe toți ne ține/ Arată - i zilnic dragostea// Cum poți să știi mai bine/ Ești responsabil să o lași/ Vremurilor și lumii care vine/ Așa cum tu gasitu- o- ai,de nu, cu mult mai bine!”.
Poate că cea mai tristă poezie din întreg volumul este „Scrisoare mamei” din care spicuiesc: „Măicuță dragă, află despre mine/ Că mi- am dorit,demult să ți scriu/ Sunt sănătoasă și în general mi-e bine/ Dar de un timp,am sufletul pustiu.// Să știi că în curând va fi iar iarnă/ Nu știu de s-o așterne neaua/ Căci nu prea des,de sus vrea să mai cearnă/ Și vremurile s-au schimbat în rău// Lumea din jur, mai rău se înrăiește/ De când voi doi,v-ați dus și singură am rămas/ Doar Tatăl Sfântul, ce mă mai iubește/ Sau unii prieteni, când  mai fac popas.// Mai știi când te certam că ești cicălitoare/ Și să pleci, îți dădeam de înțeles/ De ai știi acum ce rău îmi pare/ Căci toți din jur sunt doar pe interes...”.
Și deși poezia „O știți pe Ica?” nu face parte din acest volum, vă propun această poezie auto-biografică, care are un iz de auto-ironie fină: „O știți cu toții pe Ica Gaftone/ Ce la a doua tinerețe, vrea a fi vedetă/ I-a cășunat să se facă poetă/ Nu știu de ce, poate că vremea a sosit// O blondă ,,undercover”, monument de inocență/ Din oameni simpli zămislită/ Inofensivă, doar în aparență/ Căci are dinți și limbă ascuțită/ A scos anul trecut de la tipografie/ Volumul poeziei de debut/ De la ECREATOR, se știe/ Dar nu se mulțumește, vrea mai mult!/ Și cum e încăpățânată, nu se lasă/ Chiar de e cu efect întârziat/ Va publica în viitor, la aceeași a cărții casă/ și alte volume, nu de poezii neapărat./ De douăzeci de ani dospește/ Idei ce nu le-a pus pe coală/ Acum abia, drumul și-l croiește/ Chiar de n-a fost demult la școală...”.