A doua tinereţe…

Demult, demult în tinereţe,
pe aicea umblau paşii mei
şi ce n-aş da să îi găsesc,
ca să mă folosesc de ei...

Pe cei care îi am acum,
îi simt din ce în ce mai grei,
nu-i recunosc,  sunt altcumva,
de parcă n-ar mai fi ai mei...

Şi dacă acum în plină vară,
timpul   este  o   frumuseţe,
cum nu putem, Doamne, şi noi
s-avem a doua tinereţe?

Bătrâna şi căţelul

Stă pe bancă-n parc bătrâna
lângă ea  cu un căţel
tot ce i-a rămas pe lume
este acest sufleţel...

Se gândeşte la trecut
anii nu poate să-i schimbe
iar căţelul lângă ea
sare-n sus şi face tumbe...

Are doi   bani   în batistă
cumpără cu ei  o  pâine
din care  mănâncă ea
 ce rămâne dă la câine...

Şi se bucură căţelul
dând  din coadă a bucurie
cine o  să moară primul
niciodată nu se ştie...

Dar acum bătrâna noastră-i
fericită peste poate
împărţind cu acest căţel
marea ei singurătate...


Bătrânii.      
                          
Merg, încet, bătrânii noștri
tot târșind a lor picioare,   
sunt îngândurați și tristi,       
când se mișcă, totul, doare.. .

Viata le- a trecut, asa,           
precum fulgerul în vară,     
nici n- au inteles -o bine,         
si-acum trebuie sa moară...

Unul merge-ntr-un baston,
iar in mână are o plasă,         
a plecat fără un scop         
numai să iasă din casă....

Altul trece cu- un cățel,         
e legat, dar face salturi.    
 si-l trimite pe bătrân,
repede, pe lângă garduri...                   

Pe alta stradă doi bătrâni,
merg ținându-se de mână,
 eu ma bucur că îi văd.        
 și-n această săptămână...

Își duc traiul, de azi pe mâine,
pensia le este mică, dar,
fix cu ea se depășește
 deficitul bugetar…

Nu au Pensii Speciale,
n-au nimic de încălțat,
buzunarele li-s goale,
dar…ei sunt de condamnat!


  Eu nu știu ce să mai zic,
s-opresc timpul nu se poate
și uite, asa, incet si sigur,
 ne apropiem de moarte....       

Tot aștept, din cer, de sus,
 să dea Dumnezeu o Lege,
că la El totu-i posibil,          
de moarte să ne dezlege....