Cartea distinsei doamne Daniela - Elena Popescu, CĂLĂTORIE TRANSFORMAȚIONALĂ (CALEA AUTO-TRANSFORMĂRII ŞI AUTO-REALIZĂRII PRIN VOCAȚIE), cartea de debut, este o carte de autocunoaştere scrisă din propriile experiențe ale autoarei, un amalgan de poveşti şi de gânduri în varii stadii de trăire şi de consumare existențială, pentru că, nu-i aşa, poveştile vieții se trăiesc intens şi cu patimă, la modul ardent, pasional, dar şi spiritual, raportându-le mereu cu realitatea în diferitele etape ale vieții, deoarece viața noastră este cea mai prețioasă carte, o carte în care poți găsi ceea ce cauți inutil pe alte căi.
          Scriindu-şi cartea propriei sale vieți, Daniela - Elena Popescu îşi relecturează viața sa până la vârsta de 55 ani, observând în ea ca într-o carte deschisă, nu întâmplarea, nu hazardul, ci cutezanța şi abordarea curajoasă şi inteligentă a problenelor existențiale prin tehnica paşilor mărunți, precum şi prin cea a paşilor tăcuți şi discreți, dar în acelaşi timp incisivi, ai prezenței Divinității, pentru că "Tu te afli în mormântul meu, iar eu mă aflu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam pe Tine, şi în urățenia mea mă năpusteam asupra lucrurilor frumoase pe care Le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine"(Sfântul Augustin, la sfârşitul călătoriei propriei vieți - CONFESIUNI, Cartea a X-a, Capitolul XXVII).

          M-am oprit puțin asupra acestui genial citat din opera Sfântului Augustin, din care răzbate ideea cultivării vieții interioare cu scopul aflării a ceea ce căutăm de fapt în viața exterioară, adică să plonjăm la modul introspectiv în viața noastră interioară şi să căutăm acolo adevărul, deoarece acesta sălăşluieşte doar în noi, în omul interior, fiind adevărul nostru, lucru pe care-l face şi Daniela - Elena Popescu în minunata sa carte.
          De foarte multe ori, în viață, am avut şi noi acea experiență de a ne simți prizonierii unor gânduri care ne-au îndepărtat de noi, a unor gânduri stereotipe care ne-au rănit prin structura lor negativă şi de neîncredere în noi înşine.
          Apoi, a explica lectura propiei poveşti de viață înseamnă a recunoaşte prezența acestor elemente toxice şi-n propria noastră viață, cu scopul de a învăța şi observa şi alte lucruri, făcând-o mai bogată, mai respectuoasă față de complexitate, înțelegând concomitent modurile discrete în care Dumnezeu activează în viața noastră, motiv pentru care, autoarea îi închină, la momentul respectiv, un capitol special, capital, pentru existenționalismului vieții sale.
          M-a impresionat în mod deosebit Capitolul 15 al cărții, CUM AM FĂCUT DIN ANUL 2023 - CEL MAI BUN AN DIN VIAȚA MEA (1. Pelerin în Leagănul creştinătății - Israel şi Iordania. Împărtăşirea cu trupul şi sângele mântuitorului nostru Isus Hristos, în țara sfântă), ocazie cu care "... momentul cel mai înălțător a fost atunci când, împreună cu copilul meu, ne-am spovedit şi am primit dezlegare de la preotul care ne-a însoțit în excursie, să ne împărtăşim cu Trupul şi Săngele Mântuitorului Nostru Isus Hristos, în timpul sfintei liturghii, care a avut loc în biserica construită pe Golgota, pe locul Răstignirii sale. Simțeam cum emoțiile mă copleşeau şi începuseră să-mi tremure picioarele. Nu mi-aş fi putut imagina că voi avea privilegiul de a trăi o astfel de experiență în viața mea. A fost un moment sublim şi unic care m-a umplut de recunoştință, fericire, pace, linişte şi împăcare sufletească"(CAPITOLUL 15).
          Carte se încheie, nu întâmplător, cu subcapitolul 4 al capitolului 15, VICTORIOŞI ÎN VÂRFUL MUNTELUI CARAIMAN. ÎNCHINAREA LA CRUCEA EROILOR NEAMULUI, alături de fiul său, pe care-l dirijează şi-l inițiază în viață, din momentul naşterii, contribuind din plin la educarea lui sănătoasă, în familie, alături de cea extrafamilială, şcoală, mediu, anturaj, controlate şi acestea cu ochiul fin şi versat al părintelui iubitor de frumos şi adevăr.
          Mereu şi mereu, lecturând  cartea vieții sale, autoarea ne pune în fața unui tip de discernământ special, printr-o abordare narativă, uneori oprindu-se asupra unor acţiuni precise, alteori plasându-ne într-un context prin care suntem îndemnați la autoevaluare, făcându-ne să ne întrebăm, prin autocunoaştere, de unde ne vin anumite gânduri, unde ne duc ele, dece nu le-am avut şi înainte şi dece sunt mai insistente decât altele.
          Relatarea evenimentele din viața sa îi permite Danielei - Elena Popescu să sesizeze nuanțe şi detalii importante, care se pot dovedi a fi nişte ajutoare extrem de valoroase, şi care au stat ascunse până atunci, generând acea pace interioară care transmite bucurie în viață şi care sugerează continuarea cu alte şi alte inițiative bune.
          Asadar, cartea doamnei Daniela - Elena Popescu, CĂLĂTORIE TRANSFORMAȚIONALĂ, București, 2023, pare a fi o carte de amintiri din propria-i viață, amintiri organizate cât de cât cronologic în conformitate cu paşii parcurşi în viață, dar şi o carte confesională, în sensul destăinuirilor pe care le face în economia ei.
          Tind totuşi să cred că avem în fața noastră un roman al unei vieți oarecum nuanțate, dar mai degrabă un roman autobiografic care porneşte de la elemente împrumutate din viața autoarei lui.
          Un asemenea tip de roman se deosebeşte de autobiografie sau de memorii prin stipularea expresă a faptului că e operă de ficțiune deoarece, relatarea faptelor se face direct, din memorie, o memorie anterioară, mod în care, vrând-nevrând, intervin şi elemente de ficțiune pe care autoarea şi le asumă.
          Fiind o operă cu intenţionalitate artistică, elementele biografice pot fi distorsionate, neexistând pretenția de neutralitate, de exprimarea unor adevăruri pure.
          Selecția evenimentelor se face potrivit dorinței autoarei, iar trăirile personajelor despre care face vorbire, precum şi a sentimentelor acestora, pot părea mai intense în comparație cu cele din viața reală.
          Pentru a demonstra autenticitatea unui asemenea tip de roman avem nevoie, de fiecare dată, de nişte argumente plauzibile care să ne susțină opinia. Ori, Daniela - Elena Popescu are cu vârf şi îndesat asemenea argumente, viața tumultuoasă a dânsei fiind un asemenea roman, o viață trăită şi consumată, încă de la naştere, în sânul familiei, mama, tata, fratele mai mare cu mulți ani, colegii de şcoală şi de serviciu, prietenii, ca în cele din urmă să-şi organizeze viața în propria-i familie, ea, soțul ei iubit si copilul lor, care a fost, este şi va fi totul pentru ea.
          Autoare a păstrat genetic fermitatea, claritatea şi puterea de pătrundere si discernământ ale tatălui său dar, după cât ne dăm seama, şi sensibilitatea şi înclinațiile artistice ale mamei, motiv pentru care, fără să clintească, urmează pas cu pas modelul mamei sale în viață, o venerează şi publică în cartea sa, pe alocuri, căteva poezii ale mamei, ba chiar şi o poezie proprie din perioada anilor de liceu, amestecate cu încercările rimate ale fiului dânsei, din perioada pandemiei, când ea, mama, organizează ateliere de lucru creativ în casă, alături de fiul ei iubit, toate acestea dând anumite momente artistice textului cărții, un text bine organizat logic, constructiv, un text narativ, scris la persoana întâi, care text susține trează, mereu, atenția lectorului, poate şi pentru faptul că el, textul, este organizat pe capitole speciale ale cărții, 15 capitole, unele dintre ele având mai multe subcapitole, fiecare capitol realizând un pas important al acestei treceri prin viață.
          În corelație cu stilul său de lucru, un stil narativ bine pus la punct, format din nevoia relatării datelor şi evenimentelor trăite retroactiv şi redate acum cu scopul de a fi considerate un model demn de urmat în viață, în primul rând pentru fiul său, un fel de "Învățăturile lui Neagoie Basarab către fiul său Teodosie", dar şi pentru alții care-l consideră drept de urmat, se formează în cartea de față un spirit de lucru definit prin efortul autoarei de a teoretiza, adică de a fixa anumite principii generale în fiecare preocupare a dânsei.
          Astfel, subtextul istoric al demersurilor intelectuale ale dânsei urmează să fie continuat de înțelegerea condiției umane în esențialitatea ei de către lectoratul cărții, aşa că meditațiile dânsei asupra unor teme de importanță locală sau de restrânsă rezonanță, trec printr-o necesară revizuire, lărgindu-li-se orizontul semnificativ prin invitația adresată cititorilor de a lectura şi medita asupra celor relatate.
          De fapt, Daniela - Elena Popescu ştie că orice act literar (cartea dânsei este o operă literară) însumează mai multe aspecte generale şi absolut obligatorii: scrisul sau acțiunea care produce opera, sau actul făcut şi, în fine, cititul sau acțiunea care descoperă actul făcut. De regulă neglijat, cititul marchează actul exențial în contemplarea estetică, la fel de necesar şi de obiectiv ca şi celelalte două, premergătoare, scrisul şi opera literară, motiv pentru care, autoarea plănuieşte de mult timp, şi cu mare migală, strângerea şi amenajarea faptelor şi informațiilor, după un plan bine pus la punct, plan pe care l-a respectat cu fidelitate, realizând această splendidă carte pe care o pune cu multă dăruire la mâna şi îndemâna cititorilor.