VOCEA LĂUNTRICĂ A MAMEI

Caut balsamul liniștii, caut verdele
 codrilor,
să mă smulg din amintiri aș vrea
dar nevăzut, plânsul își face vrerea.
Retrăiesc epopeea sufletului
în transhumanță, cutreer lumi
sensibile, ascult în permanență
vocea launtrică. Este a mamei.
Mă-ntreb cum să-i restitui dăruirea
șidragostea ei?
O mănăstire veche mi-e sufletul,
în amurg psalmodiază un cântec,
rămân neconsolat în iarna vieții,
topesc cu sufletul roadele ghieții.

Feminină și blândă întotdeauna,
mai presus, mamă iubitoare,
îmi stăruie în minte privirea-i
de strălucire plină, zâmbea
chiar cândsimțeaumilința,
fremăta din toată ființa.
Adâncă, insomniacă remușcare
pentru a mea mamă plecată-n cer.
De câte ori în viață am vrut să fie
lânga mine, s-o răsfăț, s-o mângâi
s-o răsplătesc cu vorbe calde.
Dar se poate răsplăti iubirea
unei mame?
Întrebarea induce doar alinarea.



DARUL DE CRĂCIUN

Caut spasmodic lumina,
alung furtuna, vrea să poposească
în sufletul meu.
Dau timpul înapoi, în spații siderale
aș vrea să călătoresc
părinții să-mi reîntâlnesc pecăi
atemporale.

Știu, acolo sus în cer
în îndepărtata lumină, stai și
mă privești,mamă!
Te văd, te simt, de sărbători
pasu-ți îndrepți spre bradul
împodobit de Crăciun,
ne aduci daruri de necuvinte,
albastrul ochilor tăi cu sclipiri
vrăjite înaintează spre suflete iubite.

În brad, cu gesturi tandre, așezi
darul din cer descins
cu lumina sufletului aprins.
Ești ascunsă-n rugăciune, mamă
plecăciune-ți fac, umbra-ți sărut,
te port în gând cu pietate!
Darul tău de Crăciun, în dragoste
și-n cuget, îl cuprind.