mIntr-o zi de octombrie a anului  2023, chiar in Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice m-am hotarat sa merg in Franta  la  familia fetei mele cu avionul din Baia Mare de la Aeroportul International spre Aeroportul Beauvais. Acest avion a avut ceva intarziere, el venea tot din Beauvais si se intorcea la Baia Mare.
Toate bune si frumoase pana intr-un anumit moment. Eram obisnuita cu astfel de calatorii ca fiind cele mai sigure si rapide, asa ca am inceput sa asteptam inregistrarea biletelor si a bagajelor de mana si cel de cala fiind impreuna cu fiica mea.


Cand merg undeva cu avionul timpul ma preseaza si se mai incurca articolele ce vor calatori spre «strainezia » adica cele din bagajul de mana cu cele din bagajul de cala. Cam acest lucru s-a intamplat si cu lucrurile mele, tot mutandu-le si aranjandu-le s au dus si ele dintr-o parte in alta incat nu prea mai stiam care pe unde sunt.
Hei rup, hei rup ! gata bagajele si inainte spre Aeroportul Baia Mare !
In gandul meu :
Ce bine ca exista si-n Baia Mare un aeroport care era planificat a fiinta de mai multa vreme !
Mai stam vreo jumatate de ora pana la plecare… dar … cu povestile, trece repede.
Dupa alta jumatate de ora mergem la controlul biletelor de calatorie, a bagajelor si apoi a buletinelor, trecem pasajul de detectare a metalelor. Dupa ultimul control sunt oprita si chemata intr-o camera alaturata spunandu-mi-se de catre o dna. sau dsoara ce era de serviciu ca e un control aleatoriu si mi se spune cu o mare severitate sa nu ating bagajul meu.
Apoi mi se scaneaza mainile sa n-am cumva urme de explozibil, ceva substante interzise etc  (in gandul meu : Acum cand sunt atatea arme de distrugere in masa, ce as putea avea eu ? ma gandeam sa zic ca am praf de pusca, dar nu era cazul de glume)
Ma conform ordinelor si incep sa ma simt ca la TV la acele emisiuni unde se arata cum sunt descoperiti in marile aeroporturi internationale traficantii de droguri, narcotice ascunse pe fundul geamantanelor sau in stomac, tot felul de situatii din Africa, America de Sud sau Mexic.
Eu, care nici macar nu stiu cum arata substantele interzise doar din filme, eram… totusi…. « en gard » … si cam… speriata. In prima instanta, banuiam ca ceva substante din medicamentele pe care le transportam ar avea vreo legatura, in gandul meu, nu era nimic, puteau sa mi le retina, aveam altele in Franta.
Fiica mea ma astepta afara, iar eu nu stiam cat timp voi sta la « interviu », am  aflat ulterior ca am zabovit vreo douazeci de minute.
Si acum interviul, am pus obiectul delict pe masa si dna. a deschis fermuarul de la geanta !
Ce sa vezi, chiar deasupra se ratacise o punguta cu ardei iuti ; erau niste ardei iuti, de aceia bulgaresti lungi, da si mici, mici foarte iuti crescuti in ghiveci pe care voiam sa-i pun in borcan pe iarna abia la sosire ca sa avem la condimentarea unor ciorbe sau sosuri ; adevarul e ca se ratacisera pe acolo !
Ii spun ce am de gand sa fac cu ele !
Aud : Cum le puneti ?
Taiate rondele si jumatate otet de mere, jumatate apa !
Asa le pune si bunica !
 S-a mai muiat intre noi « convorbirea »
Ati mai fost oprita la granita ?
Ma grabesc sa raspund aducerilor aminte :
Da, pe la granita ungara, imediat dupa asa zisa revolutie, mi-au oprit palinca, le-am dat-o bucuroasa si mi-au dat voie sa plec !
In gandul meu : in momentul acela si mereu stiam ce am voie si ce nu am voie sa duc cu mine in bagaj : n-am luat nici macar  tacamuri de plastic, foarfece, deodorante etc… dar ma gandeam ca… totusi se strecurase ceva cu substantele din medicamente…
Dar aici ce aveti ?
Ceva mancare, dau s-o scot, oua fierte, sanviciuri, un mare gogosar ; se uita si nu comenteaza !
Ce substante ati folosit in ultimul timp pentru corp, maini…. Urmeaza o enumerare din care nu inteleg mare lucru… cred ca sunt intrebarile standard… Nu prea stiam substantele care se gasesc in detergent si am recunoscut doar servetelele umede de desinfectare.
Cat stati in Franta? Cand va intoarceti?
Doua, trei saptamani, mai putin de o luna, tot aici la voi voi veni !
Vazand ca nu ma mai intreaba nimic , intreb eu :
Cunoasteti o fosta eleva de-a mea frumoasa Madalina S. lucreaza pe aici pe la birouri ?
Nu !
 Se scrie in continuu procesul verbal !
Mi-a rasarit in minte ca o scanteie de lumina  filmul romanesc « Nea Marin, miliardar » care se plimba dintr-o camera de hotel in alta cu prazul dupa el, praz la care n-ar fi renuntat pentru nimic in lume ! La fel si eu cu ardeii iuti !
In gandul meu :
Ardeleanul e cu slana, ceapa, ouale si… prazul ! sau ardeiul iute…
Am cam rarit-o cu intrebarile, vad ca nu zice nimic de medicamente (aveam si de la doctor reteta)
Zic : Acum, la pensie, mai sunt si jurnalista, pot sa va arat si legitimatia ?
Nu e nevoie !
Cred ca i-am dat putin de gandit cu acest aspect!
N-am semnat nimic si am iesit la…. Libertate!
Totusi am invatat ceva din aceasta experienta : se poate transporta “ceva” cu avionul avand forma unor ardei iuti sau forma de oua si ca :
« Romanii este destepti ! », cum zice poetul…..  si « vigilenti ! »