Despre depresie am auzit cu totii.O parte am trait-o iar alta parte putem doar banui natura-i terifianta.Adesea-i socotita un capriciu, o evadare din fata greutatilor vietii, o toana a celor “slabi”. De esti bogat, sarac, batran sau tanar, de esti femeie sau barbat...copil, conteaza prea putin.Depresia n-alege.Suntem egali in fata ei si doar acela ce-a trait-o, o poate intelege pe deplin.
Depresia inseamna a zâmbi fara ca zâmbetul sa-ti cuprindă ochii, a fi fericit fara ca fericirea sa-ti atingă inima si a plânge fara a varsă vreo lacrima.
Statistica e infricosatoare! In lume sunt peste 350 de milioane de oameni ce sufera de depresie si numarul acestora creste alarmant.
Dintre cei aflati in suferinta, peste un milion isi pun anual capat zilelor!Specialistii in sanatate mentala anunta ca in anul 2020, depresia va fi una din bolile “fruntase”si va ocupa locul 2 ca incidenta, dupa bolile cardiovasculare!Mai mult, va fi a doua cauza a mortalitatii, lucru deloc de neglijat.
Dincolo de toate acestea insa, aspectul cel mai grav e generat de faptul ca, de cele mai multe ori, oamenii ce sufera de depresie nu recunosc si nu apeleaza la ajutor specializat.
Se spune ca “Nimeni nu te poate iubi inainte de a te iubi tu insuti”.Pentru cei depresivi, a se iubi e dincolo de puterea lor.Depresia se indreapta impotriva propriei persoane si face ca iubirea de sine sa devina al naibii de imposibila.Cand vine vorba de depresie,e nevoie de cineva care sa te sustina, sa te iubeasca inainte de a te iubi tu si a-ti iubi din nou viata!
Despre depresie s-a scris mult.Tehnic sau mai putin.Cu si fara argumente stiintifice.Ceea ce insa nu s-a discutat indeajuns e modul de-a iubi si necesitatea de a se simti iubiti a celor depresivi.De-a se iubi pe ei insisi si pe ceilalti.De-a fi iubiti de cei de langa ei.Oamenii ce sufera de depresie au un alt fel de-a iubi, ei au nevoie sa reinvete dragostea si fericirea.Si-n lupta acerba cu suferinta, a sti cum sa-i iubesti si a recunoaste semnele iubirii lor e crucial!
Cei depresivi iubesc si ei. Altfel. Dragostea lor pentru cei din jur devine o ancora, o motivatie de-a merge mai departe.A suna, a scrie mesaje, a-si exprima dorinta de a sta impreuna cu cei dragi -sunt dovezi de dragoste atunci cand vin din partea unui depresiv.Ei au mare nevoie de companie pentru a se defocusa de pe gandirea negativa.Atunci cand simt iubire, ei se deschid si afectiunea creste.Uneori ofera imbratisari si sarutari.Toate acestea sunt semne de mai bine.Persoanele cu depresie invata sa iubeasca din nou viata exprimandu-se prin arta, scris, muzica, depasind prin intermediul acestora partile intunecate din mintea lor.Depun eforturi sa gaseasca-un sens al muncii lor si-un sens al vietii-n general.Ideile suicidarec sunt extrem de familiare tuturor celor ce sufera de depresie deoarece depresia anuleaza adesea sensul existentei.Este usor pentru ei sa simta ca nu conteaza, ca sunt o povara pentru cei din jur.S-atunci se straduie din rasputeri sa gaseasca ceva de care sa se agate, sa gaseasca-un sens pentru-a trai.Devin extrem de sensibili la muzica si filme atunci cand invata sa iubeasca din nou.Si nu de putine ori au nevoie de un umar pe care sa planga pentru ca drumul lung al dragostei recladite adesea e istovitor.Gasesc sensuri profunde in lucruri marunte...incerca sa se faca utili cu toate fortele ce le-au ramas.Unul dintre lucrurile cele mai neplacute vizavi de depresie e acela ca persoana depresiva se afla-n stare de imobilizare.Trec zile-n sir fara sa aiba puterea de a se ridica din pat, de a iesi afara.S-atunci au nevoie de aprecierea celor din jur pentru orice se straduie sa faca, indiferent ca e vorba de lucruri gospodaresti sau mici servicii facute celorlalti.E modul lor de a-si arata dragostea si efortul facut e adesea titanic.
Depresia nu e o alegere! E una dintre cele mai frustrante experiente pe care o persoana o poate traversa.Cei depresivi se simt uneori tristi, alteori goi pe dinauntru dar cele mai multe ori nu simt nimic.Adesea se intampla ca depresia sa il lase pe cel afectat paralizat, prins in capcana propriei minti si a propriului corp, incapabil sa faca lucruri care altadata ii faceau placere sau lucruri pe care stie ca ar trebui sa le faca.Depresia nu inseamna doar o zi rea sau o stare de indispozitie trecatoare si nu e ceva de care sa te poti desprinde pur si simplu.E important sa stim ca nimeni nu alege sa fie depresiv!
A spune celui depresiv :”Vei fi bine”, “Ai nevoie doar sa iesi din casa” sau “Lucrurile se vor indrepta” e pur si simplu lipsit de sens.E usor sa spui aceste lucruri deoarece crezi ca ii dai o solutie, sau o cale de a fi mai bine, de a nu mai simti durere insa aceste fraze sunt pentru ei lipsite de continut, de orice sens si adesea receptate ca o insulta.A spune cele de mai sus genereaza doar mai multa tensiune, ii face sa se simta neadaptati si neintelesi.Simt ca ceilalti doresc sa ii ajute insa astfel de afirmatii ii fac doar sa se simta si mai rau.O imbratisare sincera face mult mai mult pentru aceste persoane. Si, daca tot vrem sa ii asiguram de sprijinul nostru, e mult mai bine a le spune :”Sunt aici pentru tine.Cred in tine.Cred ca esti mai puternic decat boala si am incredere ca vei trece cu bine prin asta.Ce pot sa fac pentru a te ajuta? Ce crezi ca te-ar face sa te simti mai bine?”
Ei nu au nevoie de sfaturi ci doar de asigurari ca ceilalti le sunt aproape.
Uneori, cei depresivi ii dau la o parte pe cei dragi inainte de a se apropia din nou de ei. Se simt adesea ca o povara pentru ceilalti si asta-i face sa se izoleze si sa respinga oamenii de care au nevoie, fiind epuizati psihic de ingrijorarea ca ii trag dupa ei pe cei pe care ii iubesc.Si, de devin distanti e bine sa ne reamintim ca suntem acolo pentru ei, fara a-i forta sa ne vorbeasca daca ei nu isi doresc acest lucru.
Pe de alta parte, doar pentru ca cineva drag sufera de depresie nu inseamna ca ii trebuiesc indeplinite nevoile cu pretul afectarii sanatatii celor din jur.Persoanele depresive au nevoie sa se stie iubite si sustinute insa daca acest lucru are un impact negativ asupra vietii noastre, e bine sa constientizam si sa incercam sa aratam dragoste si bunavointa fara a ne sacrifica intrega existenta.
Este important sa se fixeze limite.Sa dam un pas inapoi si sa ne gandim cum il putem ajuta pe cel depresiv mentinandu-ne sensul fericirii si implinirii proprii.E necesar sa avem rabdare.E bine sa vorbim despre asta cu cel in cauza si sa stabilim impreuna granitele relatiei dintre noi, sa gasim solutii ce functioneaza pentru ambele parti.
Oboseala cronica este un efect secundar comun in lupta cu depresia.Uneori a traversa pur si simplu o noua zi poate deveni foarte obositor si coplesitor pentru cel depresiv.El poate parea a fi extrem de stabil intr-un moment pentru ca in urmatorul sa se simta lipsit total de energie.Consecinta a acestei stari de fapt, persoana poate anula brusc orice plan facut, poate pleca pe neasteptate de la un eveniment sau poate spune “nu” la lucruri deja stabilite.E bine sa stim ca nimic din toate acestea nu are legatura cu ceva ce noi am facut ci e doar un alt efect secundar al luptei cu boala.
Daca cel drag aflat in suferinta doreste sa pastreze spatiu in relatia cu noi, e bine sa constientizam ca tristetea si raceala sa nu are nici o legatura cu persoana noastra.Sa intelegem ca depresia sa nu se refera la noi.
A spune cuiva care sufera de depresie ca urmeaza sa il parasim, sa nu mai vorbim cu el daca nu vrea sa iasa din stare, daca nu vrea “sa se faca bine” , nicidecum nu va aduce o solutie miraculoasa si o vindecare a suferintei.Nu va deveni brusc persoana pe care o vrem noi deoarece am obosit sa facem fata problemelor ei.E o decizie personala daca dorim sa ne indepartam de cineva ale carui probleme au devenit prea mult pentru noi insa a proceda astfel si a astepta sa fie mai bine e nerealist si manipulativ.
Adesea, persoanele care sufera de depresie doresc sa fie lasate singure.In ciuda acestui fapt, uneori totusi nu vor sa faca fata problemelor in solitudine.Este bine sa ne oferim serviciile :sa le ducem cu masina daca au nevoie, sa le intrebam daca vor sa manance sau sa bea o cafea.Situatiile in care reusim sa le scoatem din rutina pastrand totusi contactul pot insemna foarte mult pentru cineva depresiv.
Atunci cand cineva trece printr-o experienta neplacuta, suntem tentati sa impartasim propriile noastre vremuri tulburi.Atunci cand spunem “Stiu cum e, am trecut si eu prin depresie...” nu facem altceva decat sa le creem impresia ca minimalizam suferinta lor.E bine sa aratam empatie insa fara a le rani sentimentele.Cea mai importanta sustinere a unei persoane depresive este data de calitatea de ascultator.De altfel, e tot ceea ce are nevoie o astfel de persoana.
Ideatia suicidara este obisnuita in cazul unui depresiv astfel incat e in regula sa il intrebam despre acest lucru.Contrar ideii conform careia astfel de subiecte ar trebui ocolite, o discutie pe aceasta tema e binevenita si uneori chiar vitala.
In concluzie:
Doar pentru ca cineva este depresiv nu inseamna ca este slab!
E greu sa fii depresiv si la fel de greu sa-l intelegi pe cel ce e.E greu sa crezi ca tie ti se poate intampla cum la fel de neînțeles e omul puternic de altădată transformat in tot ceea ce nu era. E greu sa recunoști ca ai nevoie de ajutor, cum la fel de complicat e sa ajuti cand te izbesti de ziduri invizibile...Depresia e mult mai mult decat ceea ce lasa la vedere. A fi depresiv a devenit o realitate a zilelor noastre.A recunoaste si a cere ajutor e primul pas.Restul vine de la sine...
PSIHOLOG CLINICIAN,
MIHAELA BALAJ
SPITALUL JUDETEAN DE URGENTA
“DR.CONSTANTIN OPRIS”
BAIA MARE