Cugetare de seară

Cand trupul obosit se duce să se culce
Iar spiritul veghea va somnul dulce
Doi îngerași păzi vor imprejurul
Pân dimineața, să nu atace furul

De vise sau speranțe înălțătoare
Ca mâine să l poți face un lucru mare
Tu să ii rogi in fiecare seară
Ca mâine să se întoarcă iară

Să nu te lase singur in nevoi
La orișice necaz,te ajute amandoi

De i fi avut in cursul zilei vreo supărare
Noaptea să ți fie sfetnic bun ..
și mare
Fie ți surpriza când,in bucurie
S o transforma ... și toate bune or să fie


        Nicicând nu voi pleca

De satul meu cel drag,nu mă îndepărtez
De casa mi și grădina mea cu flori
Doar ele mă ajută să creez
Mii versuri,din sentimente care mi dau fiori

Nu mi părăsesc nici iarba verde ,de acasă
Nici pomii ce cu mâna mi,i am plantat
Ei să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă
Și nici din drumul drept să nu mă abat

Nu voi pleca nicicând de aici
Chiar dacă unii suflet negru au
De s puși pe harță, parcă s pe arsici
Și cu sau fără de motiv, în mine dau

Lupta voi cu ale mele arme,chiar de s mici
Bătută nicicând nu mă dau
Nu voi pleca nicicând,de aici
Nici satisfacție n o să le dau

De a mă alunga de pe pământul meu
Lupta voi până la final,chir dacă mi va fi greu
Și ii voi lua model pe ai mei înaintași
Pe Stefan ,pe Mihai sau  Vlad
Si mă voi ridica și atunci când o să cad
Dar n o să fug,precum fac lașii


       Timpul zboară,incotro?

Azi e luni, mâine i... sâmbătă,timpul a zburat
Iar mă zăpăcește cu al său iute umblat
Parcă globu repede se învârte,cu viteză mare
Oare ne grăbim...spre soare?

Apele nervoase,se revarsă pe afară
Din matca lor obișnuită ,normală
Soarele mai tare dogorește și arde iară
Ca n mijloc de caniculară vară

Focuri din senin se iscă și ard uscăciunea
Apele ce vin,nu l sting ci distrug bunăciunea
Ce natura ne o dă,iar omul nu știe
Că ăsta i un semn ca el mai bun să fie

Si nu se nedreaptă din răutăți,merge tot inainte
Domnul așteaptă să fim un pic mai cuminți
Să iubim toți,mai mult cele sfinte
In inimă să le purtăm oricând si oriunde
Mai buni cu semenii noștri,cu vecinii să fim
Bine făcând,dragostea n lume pătrunde

Fericit in lume nu ești
De o ai toată la picioare
Decât dacă din ce ai, dăruiești
Și celui ce ,mai puțin decât tine are

Iubirea de arginți să nu fie
Scopul intregii lumi , în viață
Ci dragostea de oameni și de glie
Poate atunci încă am avea o speranță

Timpul nevăzut zboară iute
Iar cand intr un tarziu ne trezim
Am vrea să facem tot mai multe
Cat încă putere avem să răzbim

Lumea de noi,aici va rămâne
Ca și timpul ,cel iute fugar
Iar noi toți vom trăi mult si bine
Intr un alt timp si alt cadran solar

Deci poate unul din leacuri,e iubirea
Itru spirit și suflet,nu cea  de trup
Poate asta ne e din născare menirea
Pe acest veșnic tânăr pământ