Acrostih

Prin lupte grele ,zi de zi
Omagiem viața
Ești un naiv ,dacă nu ști
Zorile- și au povața
Încă o șansă ea îți dă
Erată ți - e menirea

Să îndrepți, dacă greșit - ai ieri

Iertare de ai greșit să - ți ceri
Naturii intregi ,nu omului
Căci ea pe toți ne ține
Arată - i zilnic dragostea

Cum poți și ști mai bine
Ești responsabil să o lași
Vremurilor și lumii care vine
Așa cum tu gasitu - o- ai,de nu ,cu mult mai bine


        Micile bucurii

In ciuda supararilor
Mai am mici bucurii
Le fie desfătărilor
Motivul de a trăi

In orice dimineață
Când ochii mii deschid
Cântec de păsărele
La geamul meu aud

Florile mă salută
Când merg să le îngrijesc
Și toate înflorite
Îmi spun că mă iubesc

La fel și pomișorii
Sunt mândrii și imi zic
Uite stăpâna noastră
Am mai crescut un pic

Viuța se întinde
Spre mine, dă noroc
Cu struguri plini ciorchine
Așteaptă să mă coc

Și o să - ți dau bunătatea
Din bobul meu dulceag
Te întremezi pe dată
Chiar de ai fi fost beteag

Natura imi transmite
Că aici e ,pentru mine
Să mi deie energie
Cât Domnul Sfant m-o ține

Iar razele de soare
Mă mângâie duios
Și mi zic dați -voi ardoare
Cănd cerul nu i noros

Iubește deci natura
Căci ea pe toți ne ține
Și e mult mai valoroasă
Decât să ai bani, mașini sau vile


         Sunt o luptătoare

Sunt sora cavalerului de Mancha
Cu morile de vânt și eu mă bat
Cu orice arme am,nu fac rabat
De i arcul cu săgeți,de i sabia sau lancea

Dar în cuvinte le transform
A mele arme, în cupe torn
Precum un vin bun,de cel vechi
Să mi bat dușmanii, să i îmbăt

Și poate a lor efect,mai mult succes o avea
Decât orișice arme ale lor,din lumea rea
Ce vrea război cu orice preț
Și nu i interesează pierderea atâtor vieți

Doar cucerirea de pământuri si averi
Nu inteleg de ce, căci toate - s efemere
In loc să prețuiască omul, viața
Și de la cel sărman, să nu - și întoarcă fața

Deci , bea  din cupa versului celest
Chiar dacă de avere îi  fi mai modest
Si banului ce ți fură ochiul ,nu ceda
Mai câștigat vei fi și nu vei regreta

C- ai pierdut anii fugind după el
Și să te bucuri nu ai timp defel
Iar pe cei dragi,tu prin străini îi lași
N- ai grijă cum ar trebui,ce faci?
Când doar prin telefon vorbiți,tu inima le frângi
In loc alături să le fi și n brațe să ii strângi