Poetul,un magician?

Poetul,e o baghetă magică
In lumea care nu mai crede in minuni
Doar vorbe goale și minciuni
Se spun pe scena vieții,pare tragică

Piesa jucată zilnic,de nevoi
Noi suntem plini,dar cu speranță
Se simte lipsă de eroi
Să readucă dragostea de viață

Dar așteptăm cuminți,precum ne au spus
Că viața n rai ne o vor schimba
Când au jurat acei de sus
Nici n am crezut că tot ce au promis,ei vor uita

In lumea care pune pretul pe cuvânt
Poetul,ar fi cel mai mare bogătaș
Și tuturor le ar darui,nu vorbe n vânt
Ci bogăția n suflete ar găsi locaș

Dintr un cuvânt minuni ar făptui
Cu a sa baghetă ca un menestrel
Și viața mai frumoasă ar fi
Pictată in culori de al său penel



        Pe unde ai umblat?

Pe unde umbli,
gândule pribeag
Căci mi te am rătăcit
Cum ai plecat din prag

Prin vânt prin ploi
Prin soare sau nori
Pe noapte cu stele
Sau visele mele

De mi te ai inturnat
Slab ,jigarit și nemâncat
Dar mi te oi ingriji
Și mi te oi obloji

Pân te i înzdrăveni
Că mi i mai trebui
Atât în lume cât oi fi
Și cât oi mai trăi

Că fără tine
Numa nu mi i bine
Și viața n are rost
Gândule nu fi prost!



         A fi,sau a nu fi

Poate încă nu i târziu
Cuiva semn de întrebare să i fiu
Dar nu știe cărarea
Sau cum să pună întrebarea

Printre rânduri citită
E o integramă pitită
Așteaptă să fie dezlegată
De cineva rezolvată

S ajungă tiptil, pân la ușă
Cu mâna într o mănușă
Ușor in geam să bată
Precum o rază de stea
Timpul străbată

Și poate dacă va ști
Se va întreba,a fi sau a nu fi?
Un viitor împreună croind
Noaptea Ursa Mare și Mică privind

Până Luceafărul de zi va apărea
Și noaptea totu n jur va lumina
Trezindu se ca dintr un vis
Oare s o fi întâmplat si ceva mi a promis?