"Mergi acolo unde nu se poate merge, privește acolo unde nu se poate privi, ascultă acolo unde nu se aude nimic… acolo îți vorbește Dumnezeu.”
Angelus Silenius
Cartea ,,Fire de iubire” închide în ea povestiri de suflet, aflate la granița dintre spovedanie și emoția unui alt început de drum.
Ai fi zis că Mihaela Tibil a plecat în această călătorie către o destinație bine aleasă, dorită de mult timp, încă din copilărie, aceea de a deveni meșter popular, (misiune îndeplinită), menită să vindece ,,umbra” dorului netrăit în cuvinte.
Suprema stare de libertate, cea a gândului, fixează reperele unei existențe în perpetuă devenire.
Oamenii au mare nevoie de conștientizarea potențialului din ei, pentru a depăși blocajul întrebărilor fără răspuns.
Și răspunsul se găsește în noi înșine, de fiecare dată.
Și doar acolo putem găsi ,,miracolul” mult căutat.
,,Am crescut în satul Berchezoaia, cu o inimă plină de dor și cu ochii deschiși către trecut. Simţeam că strămoșii noștri ne așteptau, șoptindu-ne că a venit timpul ca noi, tinerii, să împletim un fir care să lege trecutul, prezentul și viitorul. Să intrăm în case pustii, să rupem zăvoare, să deschidem lăzi, și să ne lăsam fascinați de farmecul și culorile trecutului. Să scoatem din lăzile de zestre obiceiurile, porturile bătrânilor, să le curățăm de colbul uitării și să le dăm viață.”
Să ai o astfel de perspectivă uriașă, să aduni în străfundurile ființei tale, atâtea lumi, împletind,, fire care să lege trecut, prezent și viitor”, apoi să le dăruiești cu măiestria bunătății... este un uriaș cadou al destinului.
Făuritoare de miracole, zi de zi, Mihaela Tibil ne este descoperită în acest volum în toată splendoarea și bogătia sufletului ei, în hărnicia și neobosita trudă de a da oamenilor ceva frumos, ceva durabil din zestrea trecutului. Iar, cea care girează superb și autentic adevărul că tradiția, în toate formele ei, se face simțită, se lasă descoperită în munca Mihaielei și că acest miracol merită trăit în fiecare zi este nimeni alta decât scriitoarea Dr. Psih. Adriana Crăciun.
Aceasta ne spune: ,,Cartea de față, „Fire de iubire”, este o oglindă în care se reflectă produsele mâinilor și sufletului Mihaelei Tibil, prin filtrul percepţiei mele. Relatările din această carte ne transpun în anii 80 și chiar mai devreme, pe dealurile maramureșene și în casele oamenilor de aici... de asemenea. Mihaela creionează un portret viu al vieții la țară, cu toate bucuriile, tristețile, provocările și triumfurile sale. O imagine care face cititorul să simtă că este prezent acolo, în acele vremuri și în acele locuri.”
Adriana Crăciun surprinde cu o fericită pricepere (pentru noi și pentru Mihaela) esența muncii și dăruirii, a frumuseții sufletești a Mihaelei, a hărniciei zilnice și devotamentului ei pentru tot ce înseamnă tradiție, curățând de ,,colbul uitării” obiceiurile, porturile strămoșilor.
Apoi, cu o mână sigură de bijutier le așează în frumoase salbe de cuvinte, acolo unde senzația, fiorul, trecerea și petrecera clipelor pot respira în voie.
Îmi permit să fac o mică paranteză și să afirm, meseria de bijutier i s-ar potrivi de minune Adrianei Crăciun.
Scrisă într-un limbaj abordabil, dacă tratezi textul prea sumar, poți pierde mesajul cărții, această carte aduce o bogăție de informații pentru oricine este interesat de satul maramureșean, (lucru important, pentru fiecare), dar este și o confesiune a Mihaelei, despre iubirile ei , începând de la bunică( care se pare a fost izvorul de inspiratie), apoi tata, mama, iubitul din tinerețe( tatăl fiicei ei Denisa) și mai ales copiii, pe care singură i-a crescut.
,,Îmi cresc copiii, Denisa şi Mihai, singură, dar sunt recunoscătoare pentru ei în fiecare zi. Fata mea a terminat liceul de teologie și băiatul meu este în clasa a noua.”
Ea recunoaste: ,,Amândoi sunt darurile cele mai prețioase pe care viața mi le-a oferit.” (Povestea mea de iubire).
Deosebit de emoționantă mi s-a părut povestirea ,,cu ochi în lacrimi și zâmbet pe buze”, despre ,,prima iubire și ultima”… iubirea din trecut, întâlnirea după 16 ani, ani de separare și suferință.
,,Din toate iubirile ce i-au însuflețit viața, cea mai profundă a fost povestea de dragoste unică pe care a trăit-o alături de prima ei iubire…” concluzionează Adriana Crăciun.
,,A fost o dragoste ce i-a adus nu doar bucurii și împliniri, ci și provocări și obstacole, toate acestea contribuind conturarea unei experiențe de viață deosebit de valoroase.”
Mai departe, Mihaela Tibil ne vorbește cu iubire și mândrie despre realizările ei… ,,După două săptămâni de muncă intensă, am realizat o ştergură pe coşarcă. Ştergura pe coşarcă este un fel de față de masă, cusută cu model traditional maramureșean cu care se acoperă o coşarcă; este o bucată de pânză, țesătură folosită în gospodăriile tradiționale românești. Acest tip de ștergură este folosit în principal pentru a acoperi diverse obiecte.”
Despre meșterul popular din ea: ,,Alarma a sunat, anunțând începutul unei noi zile și venirea timpului să trezesc copiii pentru școală. În lumina palidă a dimineții, am privit opera mea - un tribut adus străbunilor, un semn de respect pentru trecut, un gest de iubire pentru cei care vor veni.” (Meșterul popular din mine)
Rămân mută de admirație citind povestea Mihaelei.
În mărturiile ei am descoperit atâta umanitate, hărnicie, dar si luptă, suferință, curaj, dârzenia de a merge mai departe, înfruntând orice obstacol pe care viața îl poate scoate în cale.
Fiind un exemplu real pentru mulți dintre noi.
După atâtea gânduri frumoase, turnate cu măiestrie în cuvinte, mă îndoiesc că aș mai putea spune ceva ce nu s-a spus.
Dar nici să tac nu pot!...
Lecturând cu atenție această carte vreau să mă alătur lângă aceste două inimi și să răspund chemării lor spre frumos, autenticitate, tradiții, într-un netimp al întânirilor care schimbă ceva în tine, care îți amintesc încă o dată cât de ,,ignorant” ești, că nu știi totul despre cine ești, cine sau cum au fost strămoșii tăi, ce ești, ce poți deveni, dacă vrei ,,să fii” cu adevărat. Dar și al chemării spre luptă, curajul de a trece peste încercările vieții.
,,O luptă-i viața, deci te luptă, cu dragoste de ea și dor!”… este îndemnul pe care Mihaela ni-l face în această carte mărturisire.
Viața fiecărui om este un miracol, dacă își dă voie să se gândească așa la ea și dacă face eforturile necesare.
Este un miracol tot ceea ce trăim în fiecare zi, dacă știm a privi în jurul nostru și stim a aprecia miracolele ce se produc clipă de clipă.
Doar să ne luăm timpul necesar.
Pentru câteva ore, sufletul meu și-a lăsat uimirile să pătrundă în seceta ignoranței și deșertice încremeniri s-au transformat în înfloriri de margarete, maci aprinși și din când în când albăstrele, din acest ,,covor multicolor” de sentimente, urmărind viața plină de obstacole dar și de adevărate minuni a meșterului popular Mihaela Tibil.
Citiți această carte și veți înțelege mai bine ce vă spun acum!
Povestirile sunt semnate de un condei strălucit, puternic, Dr. Psih. Adriana Crăciun, care face din munca Mihaelei (din viața Mihaelei vegheată cu grație de îngeri) ceva demn de luat în seamă, de apreciat și poate chiar de iubit.
,,Privind în urmă, Mihaela își vede viața ca pe un covor multicolor, în care fiecare fir, fiecare nod, reprezintă o amintire, un moment, un sentiment. Și, desi nu toate momentele au fost ușoare, ea știe că fiecare s-a desfăşurat vegheat de graţia cu care îngerii au călăuzit-o în viață.”
Recunoscătoare pentru că a avut ocazia de a așterne pe hârtie cuvintele unele după altele, astfel încât să poată spune povestea unui miracol trăit în această carte… autoarea ne mărturisește spre final: ,,Prin Mihaela, eu, Adriana Crăciun, am avut privilegiul să descopăr arta populară din Maramureş, o comoară de neprețuit, oglinda unui ţinut cu rădăcini adânci. Acest demers, de scriere a acestei cărţi, m-a condus spre miezul autentic al sufletului neamului meu...”
,,Mulțumesc, Mihaela, pentru că mi-ai îmbogățit sufletul!”
Vă doresc și vouă, dragi cititori, să înțelegeți cu sufletul că, miracolele se produc pretutindeni și că nouă ne rămâne uimirea de a le recunoaște, de ,,a ne trezi ” și recunoștința de a le fi trăit.
Lectură plăcută!