DUS-ÎNTORS

Urme
Făcute de cuvinte
Pipăind cu degete subțiri
Metafore subtile
Să nu doară pe nimeni
Să nu atingă apoape deloc
Așa cum vântul împrăștie căldura
În zile caniculare de vară

Așa îți scriam…

Tu nu erai orb
Dar toate metaforele se pare
Nu duceau nicăieri
Aveau doar un dus- întors
Sau poate eram eu rămasă
Undeva pe afară
Jumătate tăcută
Jumătate uitată


DIMINEȚI ÎNCĂRCATE

Poate
neliniștea mea de acum
se datorează luminii lunecând prea încet
în dimineți încărcate ,

Sau, poate,
înserării plutind prin viață
înaintea celei din zi, verii îndepărtate…
umbrei arborelui mare din fața casei,

Celulelor mele roșii
fără zgomot rotindu-se în vene,
deschizându-și potirele-n poarta
sufletului  sugrumat ,

Poate , va mai urma încă o zi
cu arborii vieții despletiți pe jumătate,
sau poate,
o nouă vară va sosi!


UMBRE

Nu există…Nu există, nu
O liniște perfect singură,
Dacă nu trec umbre pe acolo
Trec amintiri.

Când mi-e dor
Eu doar mă joc cu liniștea asta
Făcând-o să fie senină
Plină de flori de mălin

Uneori…
Construiesc trepte
Ce te scot la iveală,
Alteori chem fluturi,

Cine-i mort în atingeri
Învie din amintiri…
Sau poate doar ceartă umbre,
Spune-mi :

Tu…când nu vrei să uiți,
Ce-ți amintești mai întâi ?


DE NEÎNDRĂZNIT

În ochi cercetaţi de renunţare
drumul prin durere nu mai are margini
nici punct cardinal,
te pierzi,
tot mai mult, tot mai adânc

Din ţipăt nu mai poţi alege
nici măcar o literă salvatoare,
nici măcar...
o singură notă muzicală
şi atunci, renunţi.

Din toate întrebările tale
cresc vise de neîndrăznit
cântece de nelocuit...
din alte tăceri curge tăcerea ta
fără sfârşit,
în ochi învinşi de oboseală.


ROD

Sufletul meu plângea zilnic
a teamă
pregătind în smerenie arcușul
acordând strunele...
Pe neașteptate, o voce mă cheamă.
Ochiul pregătit se predă pământului
să împrospăteze cântarea
să-i limpezească memoria,
înseninând zarea.
Apoi...dintr-o dată se aștern rostiri,
chemare lângă chemare,
trăiri lângă trăiri...
un ghiocel și-un mugure fraged,
Poeme cu rod de floare .