s  Cireșaru-i luna-n care mensualul ”ARGEȘ” își răsplătește semnatarii unor texte din a` sale pagini. Anul ăsta fură vreo șase: Daniel Corbu, de la Iași, Dumitru Ungureanu, de la Găești, Dumitru Augustin Doman, de la Curtea de Argeș, Cristian Cocea, Iudita Dodu Ieremia, din Pitești amândoi, Florin Golban, din București. Oameni cu rubrici constante-n publicație, rostitori (mai puțin poetu`) de mulțumiri, pe scenă, la primirea diplomelor. Nu comentez alegerea, că nu e rostu` tabletei. Cititorii decizând dacă e corectă, nimerită, îndreptățită. Eu am să semnalez altceva îngrijorător: lipsa unui public asistent pe măsură. Măcar numeric.

În afară de cei invitați, doar câțiva ca mine. Curioși dintr-un motiv sau altu`. Jurnalistic, în cazu-mi. Eu socotind că e vorba, totuși, de un eveniment cultural de nivel. Dar, n-a fost să fie nici acum. Ceea ce mă face, întrucâtva, să dau dreptate și organizatorilor. Care pot fi (sunt?) și ei decepționați de sporirea dezinteresului pentru acțiunile de acest fel, nu? Având mare dreptate cineva când a scris, în esență, că trăim ”într-o subcultură a instinctelor”. Voit, prăpăstios, nevrednic, neîndoios...
  Ce-ar fi discutabil anul acesta în organizare este alegerea pentru colecția cărților publicate de revistă. Simona Fusaru, realizatoarea, este secretar de redacție și-a optat pentru redactorul șef. Strângându-i textele într-un op (”Filosofia pentru adolescenți”). Cum așa? Să nu mai fi fost nimeni altcineva care să merite, pe bune, banu` piteștenilor? Oare nu-i suficient că șefu-i plătit pentru funcție? E deontologic deplin ca el să nu refuze oferta în mod categoric? Adică, să culeagă dublu beneficiu?
  Nu te onorează, Leonide (apelativ strict colocvial, fără conotații)! N-ai procedat corect. Poți însă a-ndrepta eroarea renunțând la leafa de căpetenie până compensezi costurile de apariție a cărții. Și, dacă tot s-a tipărit aceasta pe cheltuială publică, doneaz-o îndată școlilor interesate...
  Bănuiesc ce epitete îmi vei, veți atribui pentru atenționare, da` să nu uite nimeni că dreptul la opinie e garantat juridic pe mapamond. Un jurnalist având voie și la păreri critice. Mai cu seamă cel deloc străin de cultură. Nu poți contesta că am apreciat public întâlnirile de nivel, oaspeții lor, când s-a meritat. Așa că, deocamdată, închei tableta cu-ndemnu` știut: adu-i câtă frunză și iarbă, nevoie enorm de cultură p-aicea fiind realmente. Da` nu chiar pe oricine, desigur. Ca să nu ne plictisim. Sugestii am dat, numeroase, n-o mai fac și-acum. Loc de mai bine este oricum și oricând, convins o afirm...