Am ieșit puțin la lumină

 

m-am scăldat în apa tulbure

 

a zilei de iunie

 

și-am sperat că la capătul drumului

 

(drum făcut in taina pentru păcat)

 

voi găsi doi ochi verzi visători

 

și plini de speranța iubirii

 

dar n-am găsit decât

 

zidul vechi năpădit de licheni

 

și pentru că n-am avut curajul să-l ating

 

din zid a început să mustească

 

apa tulbure a zilei de iunie

 

ți-am încrustat numele sub ploaie

 

l-am ascuns să nu-l găsească vântul

 

ploaia doar ea a plâns

 

pentru mine șiroaie

 

și-a mai spălat de păcate pământul

 

spre dimineață roua de pe flori

 

m-a îndemnat să caut alți zori

 

dar zorile visate de mine

 

se ascund în spatele privirii tale

 

și sub ale frunții boltite coline

 

caut pierdute flori printre petale

 

am ieșit puțin la lumină

 

Lumina m-a orbit mă vrea cineva

 

dacă nu mă voi ascunde

 

în cochilia strâmtă a propriilor vise

 

voi fugi voi fugi

 

 să nu mă poată nimeni prinde

 

si voi sfârși neștiută de nimeni

 

o anonimă

spânzurată cu frânghia timpului

 

de ABISE

 

Să fii simplu

 

Iar cântă mierla prin crânguri

Hai nu mai sta mult pe gânduri

Mută-te omule bun în alt loc!

Libertatea nu e ca s-o pui sub obroc.

 

Aruncă geamantanul că este greu,

Se îngrijește de toate Dumnezeu.

Credința, nădejdea, iubirea

Si-un zâmbet pe buze-i de-ajuns.

 

Fă-ți jucării din soare nori și vânt,

Bucură-te de fiecare cuvânt.

Umple-ți acum inima de lumină

Si zbori ca o pasăre spre zarea senină.

 

Lasă-te îmbrăcat la răsărit de soare

În straie de curcubeu, în culoare.

Hrănăște-ți trupul cu fragi și mure,

Dormi pe pat de mușchi în pădure.

 

Ascultă triluri de păsări cântătoare

Si bea apă vie din limpezi izvoare.

Dimineața ascultă iarba cum crește

Fii simplu, cântă râzi și iubește!

 

 

 

Într-o gară

 

Un tren deraiat de cu seară

a rămas într-o gară.

În bodega mizeră,

niște oameni cenușii

îngropați de vii

în fum dens de țigară,

Asteaptă.

Timpul s-a înecat

într-o mare de vorbe.

Nimeni nu mai poate pleacă.

S-au furat într-o noapte

toate șinele de tren.

 

Orașul acesta începe

cu un cimitir,

răutatea are multe afaceri

și totuși...

Totuși

gara aceasta ca orișice gară

e un alt început.

 

Campanie electorală

 

Viața asta

miroase a hoit,

stau mai mult

prin cimitire.

 

Sub pleoape

se ard lumânări,

cafeaua amară deja

este rece.

 

Pe stradă,

din țevile de eșapament,

gazele ofilesc iarba.

 

Nu mai suna

telefonul mobil,

astă noapte

l-am pus pe vibrații.

 

Schilodiți alungați

îngeri orfani

s-au ghemuit

lângă zidul crăpat.

 

Un câine bolnav

caută umbra.

A vomitat.

Își păzește osul

deja sfărâmat.

 

Ce zi lungă,

toridă de vară!

Niște femei ofilite

se pierd în biserici.

 

Aici sunt mulți orbi,

șchiopi și doi posedați

cântărețul și preotul doar,

sunt bărbați.

 

Un copil ales

dintre cei cuminți

împarte niște foi

pe care e scris

"Încredeți-vă de acum numai în sfinți!"