Anotimpurile din vechea clepsidră...
Ieri, clepsidra am spart,
Un mic orificiu...
"Nu-i nimic!"
am gândit,
Dar,
am răsturnat-o,
Din greșeală,
Pe seară...
Nisipul fin, cristalin,
S-a-mprăștiat!
"Ce mă fac?"
M-a fulgerat, imediat,
O jumătate de gând...
Nu mă vedeam plângând
După un pumn de cristale
Mărunte, aparent neînsemnate,
Până când,
Am luat între degete,
La întâmplare,
Un bob cu ape verzui...
L-am întors pe fețele toate
Și-au început
Să-mi ciripesca prin crengile
perilor,
Bucuria verilor,
Apuselor veri,
Vrăbiuțele...
Înfrigurată,
Am pus în podul palmei
Firișorul albastru-turcoaz,
Prima uniformă,
Apretată,
Și-o pereche de pampoane,
Pe masă,
Acasă...
Am simțit pe păr
Mâna atât de cunoscută,
Iubită,
"Mama!"
m-a străfulgerat alt gând...
Plângând,
Liniștit,
Fără suspine,
Am pus, pe rând,
În vechea clepsidră,
Anotimpurile toate,
Apuse,
Curate,
Plecate dincolo de zare,
Iar,
Deasupra,
Clare cristale,
Viitoare imagini,
Viitoare...
Vara de la geam...
Ne-a strigat vara pe la geam,
Ascunsă după trei mușcate,
În fugă am ieșit pe ușă!
Cum știa vara să ne poarte!
Ne însoțea pe potecuțe,
Pe sub coroane de stejari,
Obrajii negri-n ochi lumină,
De-am crește iute, iute, mari!
De grijă ne purta întruna,
Din zori de zi, desculți prin curte,
Și până-n seară când, și luna,
Ne înșira povești! S-asculte,
Pe scăunel cu trei picioare,
Motanul negru, mâncăcios,
Când, noi, pe preșul de sub măr,
Vreo piatră adunam de jos...
Cu piatra albă, norocoasă,
Și-a doua zi mergeam în crâng,
Din părul pădureț, cu pere
Ne desfătam, dădeau în pârg!
Și-acuma vara ne îndeamnă
Să batem reavăne poteci...
Privim prin geamul cu mușcate,
Am fost fetițe, am fost băieți...
Bunici suntem acum, prin curte,
lar pietricica norocoasă
Ne-a colorat în alb tot părul!
E-n loc de cinste, într-un bol,
Cu alte pietre colilii!
Suntem bunici, am fost copii!
Vara
Vine vara, vine-acum,
Iar o lasă trenu'-n gară!
N-a uitat să-și ia, la drum,
Și bagheta subsuoară!
S-a-mbrăcat în raze vii,
Părul, spicul de grâu plin,
Pantofiori roșii ca macii,
Ochi albaștri, cer senin...
Cum ajunge, mâna-ntinde
Spre coroană de cireș
Mi le coace, le descântă,
Niciodată nu dă greș!
Stau căpșunele timide,
Își așteaptă rândul, iară,
Se așază printre rânduri,
Rumenindu-le, cea vară!
Umple coșul de legume,
Cu bagheta le atinge,
Și-mi întinde repejor
Păstăi coapte, roșii-sânge...
Se-odihnește, la nimiez,
Lângă vesel busuioc,
Despletește părul galben
La umbrița unui soc...
Bea puțină apă rece
Din ulciorul cu tortiță,
Se ridică, multă treabă...
Și-o pornește pe uliță!
Lacul
Grăbit își soarbe lacul însetat azurul,
Paharul plin de limpede lumină,
Își potolește setea de cu zori,
Când, generos, înaltul îi dă carafa plină...
Oglinda-i neclintită o-ntinde cât cuprinsul,
Să-și împletească părul rachitele din mal,
Cât, față străvezie de nor ușor ca visul,
Alene se prefira, crâmpei, din val în val...
Invită la plimbare o floare de salcâm,
Ce-și poartă, delicată, rochița, fulg de nea,
Plutesc în zvon de frunze, parfum de primăvară,
Ținându-se de mână, în barca peruzea...
Râu înșelător, timpul...
Curge perpetuu timpul, râu înșelător,
Prin venele câmpiei răbdătoare,
Topește-n focul trecerii, secundele,
Adună cu nesaț povești ferice-amare...
Le spală, răsucindu-le, sub rădăcini bătrâne,
Și la uscat le-ntinde pe pietriș,
Mai cade de pe maluri câte-o floare,
De le înviorează, pe furiș...
Le poartă timpu-apoi pe luciu, lin,
Și, acompaniat de-armonioase unde,
Șoptește ne'ntrerupt poveștile uitate,
Pasaje vii, purtate spre niciunde...