PERSONAJELE :

Lola

Greta

Roli

Lulu

Tinoleti

Vocea de la difuzor

 

Scena 1

 

Locuinţă spaţioasă, o aripă a casei elegantă, cealaltă lăsată în paragină. O parte din acţiune se va desfăşura în beciul casei, amenajat ca ospiciu. Locatarii, oameni comuni, de profesii diferite, dar cu idealuri asemănătoare: să trăiască bine, să moară frumos. Toţi în beciul casei, spaţiul de terapie al ospiciului local, urmăresc la televizor ştirile politice.

 

 

Lulu: Ai mei sunt cei mai buni.

Tinoleti: Toţi ai tăi sunt proşti. Nişte proşti. Ai mei sunt frumoşi şi deştepţi.

Greta: Ba ai mei (cântă). Vine foamea / Bine-mi pare / Ai mei o au cea mai tare.

Roli: Ai mei sunt înalţi ca brazii. Piticilor! Pitici ca şi piticii voştri.

Lola: Graşi şi puternici, cu muşchi, nu glumă. Ai mei au pectorali, ai voştri platfus.

Lulu: Deştepţii mei au trei perechi de chiloţi.

Tinoleti: Proşti. Ai tăi sunt proşti. (Cântă) Pantofii lucioşi/ Îi fac pe ai mei/ inconfundabili de frumoşi.

Lola: Graşii sunt primii. Ascultaţi-mă, au greutate, nu se încovoaie.

Roli: Înalţii sunt în faţă mereu, chiar dacă piticii voştri se agită. Recunosc, au detentă, dar nu le ajută la nimic.

Lulu: Ai mei vor schimbare.

Tinoleti: Schimbăm schimbarea voastră.

Lola: Noi radem toate schimbările. Instaurăm instabilitatea constructivă.

Greta: Coloraţii şi târfele sunt prioritatea noastră.

Roli: Curăţenie la locul de muncă. Ne-o dorim cu drag, o facem cu plăcere.

 

La televizor rubrica sportivă.

 

Lulu: Am câştigat.

Tinoleti: Aţi pierdut. Noi am câştigat. Pasăm ca la carte.

Greta: Câştigătorii sunt ai mei. Ţin cu arbitrii. Arbitri duc tot greul.

Lola: Noi suntem câştigători. Nici nu e de mirare, la cât investim.

Roli: Citeşte, în pizda mă-tii, corect. Cifrele spun altceva. Ăsta-i clasamentul.

 

Rubrica meteo.

 

Lulu: Soarele a răsărit la 7, 40 pentru mine şi ai mei. De dimineaţă o avem tare. Ne-am folosit-o toată noaptea şi e tot beton.

Lola: Sexoşilor gerul le îngheaţă biluţele. Graşilor le prieşte zăpada.

 

Replicile următoare vor fi cântate.

 

Tinoleti: Zăpada e bună pentru obrajii frumoşi. Îi face şi mai arătoşi.

Roli: Troieneşte, viscoleşte, pe înalţi nu-i depăşeşte.

Lulu: Ei sunt primii care mor/ Fac cangrenă la picior.

Lola: Voi cu ai voştri să muriţi.

Greta (ţipăt): Muriţi voi!

Tinoleti: Vă doresc moarte uşoară/ Înecaţi cu unt deseară.

Roli: Sponsor principal frigiderul de sub geam.

 

Începe o bătaie generală.

 

Scena 2

 

Toţi în cămaşă de forţă ,ora terapiei de grup.

 

Vocea de la difuzor: Aceleaşi dispute banale. De azi începem o serie de terapie pe teme serioase. Prima temă: cum ai vrea să arate înmormântarea ta? Greta, începem cu tine.

Greta: Eu la înmormântarea mea aş vrea să fiu însoţită de Tinoleti, fostul meu coleg care în liceu mi-a tras două palme zdravene în buda băieţilor de la etajul trei.

Lulu: Ţi-a mai făcut el şi altceva.

Vocea de la difuzor: Linişte. Continuaţi, doamna Greta.

Greta (cântă): Mi-ar plăcea să port ceva/ Uşor bineînţeles/ Dacă ar fi vară/ Un decolteu/ Brodat/ Care să-mi pună în valoare/ Sânii revărsaţi/ Plus o pălărie de paie cu maci/ Iar în apropiere să se audă mugind/ Cel puţin două vaci.

Vocea de la difuzor: Interesant.

Greta (cântă): Pe peluză lângă sicriu/ Tinoleti îmbrăcat în vizitiu/ Bineînţeles, nici el viu.

Tinoleti: Coincidenţă de nume.

Vocea de la difuzor: Mulţumesc. Domnule Roli, vă rog.

Roli (cântă): Ca la nunta unui fost preşedinte/ Aş vrea să fiu plâns fierbinte./ Aş prefera un costum de catifea/ Iar pe piept o tinichea/ Pe ambele părţi cu faţa mea./ Să se bea şampanie/ Până la companie./ Şapte fete deocheate/ Să mă scarpine pe spate./ Eu să beau Dom Perignon/ În cavoul de beton/ Cu colegii de pluton/ Îmbrăcaţi doar în veston.

Tinoleti (cântă): Mărg cătanele pă ştrec/ Îmbrăcate-n pielea goală/ Şi cu mânurile-n jeb.

Roli: Eşti tu deştept. Deşteptule.

Vocea de la difuzor: Continuaţi, domnul Roli, nu vă lăsaţi întrerupt.

Roli (cântă): Muzica ambientală/ Un trombon şi o chitară/ Voci de albi/ Versuri subtile/ Ce-am fost eu/ Doar despre mine.

Vocea de la difuzor: Suficient. Domnule Lulu, continuaţi dumneavoastră.

 

Lulu (cântă): Să fiu bocit o lună de Madonna/ Să-mi ţină lumânarea Maradona/ iar groapa să mi-o astupe-un marinar/ Nu prea înalt/ Chelbos/ Cu-n ochi de chihlimbar.

Vocea de la microfon: E prea extravagant. Dorinţele acestea depăşesc orice buget.

Lulu (cântă): Când mi-ar trece cortegiul funerar/ Cu şuturi în fund din fiecare bar/ Să scoateţi beţivii pe trotuar.

Lola: Uau!

Lulu (cântă): Zborul avioanelor deviat departe/ Sufletului meu lăsându-i-se culoar liber/ Să se înalţe, să coboare/ Pe la fete pe sub poale.

Lola (cântă): Pe sub... degeaba.

Vocea de la difuzor: Linişte. Continuaţi, vă rog.

Lulu: Mi-ar mai plăcea să nu bată vântul, iar peştii să alunece discret printre bulele mici ieşite din gurile lor. Între ape, dragilor mei, le-aş ţine un discurs lung şi dens, minţindu-i bineînţeles că lumea a mers mai bine cu mine, că lumea se va opri fără mine. (cântă) Şi aş mai vrea ceva, să-i iau locul lui Lenin în piaţa aceea din Moscova.

 

Scena 3

 

În partea elegantă a casei, Lulu o curtează pe Lola, care este îmbrăcată elegant şi mănâncă unt dintr-un bol argintiu elegant.

 

Lulu: Tu zici că eşti aşa!

Lola: Păi nu sunt?

Lulu: Poate eşti şi pentru că mănânci zilnic unt. Dar e în regulă.

Lola: Şi tu mănânci.

Lulu: Mănânc, dar alerg.

Lola: Ştii foarte bine. Înainte nu eram aşa.

Lulu: Ne cunoaştem de la trei ani. Într-adevăr, nu erai aşa.

Lola: Aşa cum? Nu-i frumos ce faci.

Lulu: Ce dracu’ fac? Vreau să spun...Pentru mine eşti... Eu prefer...Înainte, ca să fiu sincer, mă deranjau...Nu erau genul meu cele ca...

Lola: Ajunge. După o anumită vârstă, bărbaţii adevăraţi apreciază volumele.

Lulu: Şi eu ce fac?

Lola: Tu nu mai ai...

Lulu: Ce?

Lola: A, nu, nimic.

Lulu: Fii curajoasă şi spune-mi. Vorbim serios?

Lola: Crezi că suntem toţi schizofreni?

Lulu: La întâlniri, vocea de la difuzor aşa susţine. Ce ziceai că nu mai am?

Lola: Vocea aceea e a cuiva, nu eşti curios a cui?

Lulu: Stăteai în colţ ca o bleagă. Te-am invitat să vorbim ceva serios. Uite unde am ajuns. Am tot ce-mi trebuie.

Lola: Aminteşte-ţi. Nu am fost întotdeauna aşa. Au început să se pună după ce m-am lăsat de fumat. Şi tu nu mai puteai să...

Lulu: Asta am stabilit-o. Înainte nu erai aşa. Zi odată ce ai de zis.

Lola: De atunci se adună gram după gram. Nu am nimic de zis. M-ai vrut grasă, uite-mă, sunt o balenă.

Lulu: Eşti OK.

Lola: Nu pot să zic acelaşi lucru despre tine.

Lulu: Vorbim serios?

Lola: Eşti greu de cap?

Lulu: Cum am ajuns în grupul ăsta de retardaţi?

Lola: Ce întrebare e asta? Suntem în grup dintotdeauna.

Lulu: Nu mi-aduc aminte când au apărut atâţia nenorociţi.

Lola: La şaisprezece ani aveam foarte multe în comun.

Lulu: Avem şi acuma destule.

Lola: Avem pe dracu’. Acum eşti la fel ca toţi cei de-aici.

Lulu: Cu şcolile mele?

Lola: Ale noastre, ale mele, ale tale, la ce ne ajută? Zilnic participăm la terapii cu toată lumea asta pestriţă care pute.

Lulu: Refuză.

Lola: O fac din inerţie.

Lulu: Înseamnă că mergi de bună voie, nu te tot plânge.

Lola: În starea în care sunt îmi face bine.

Lulu: Ce ştii tu?

Lola: Încetează, ce urmăreşti?

Lulu: Nimic.

Lola: Sunt un pic mai echilibrată. Chiar, sunt mai echilibrată?

Lulu: Naiba ştie. Dacă aş vrea cu adevărat să ţi-o trag, ţi-aş zice că eşti foarte echilibrată.

Lola: Nu-ţi mai ies şmecheriile astea.

Lulu: Am o idee cu căcănarii ăştia, cu vecinii.

Lola: Nu-ţi mai iese nimic.

Lulu: Păstrează-ţi pentru tine remarcile.

Lola: Pentru că eşti un...

Lulu: Abţine-te, o să spui o prostie ireparabilă.

Lola: Un...fragil emoţional. Dar nu e o ruşine, e plin de bărbaţi fragili... Mai moi...Moluţi...Molişori...

Lulu: Eşti tu puternică.

Lola: Nu am spus asta.

Lulu: Ţi-ai ales un moment prost să devii independentă. Vin vremuri grele.

Lola: Încerci să mă sperii. Cu asta vrei să te reabilitezi în faţa mea?

Lulu: Cineva face un abuz cu noi.

Lola: Tu nu cu mine?

Lulu: În partea cealaltă a casei e o mizerie...

Lola: Când trăia bietul tata nu ţi-ai fi permis.

Lulu: O ţii intenţionat aşa. Iar nouă ne lipsesc zilnic lucruri. Suntem pe cont propriu.

Lola: Ce taţi aveam, şi eu ce talie!

Lulu: Ăştia sigur vor să pună mâna şi pe partea noastră de casă.

Lola: Partea mea. Pe a ta au luat-o de mult.

Lulu: Încetează.

Lola: Au început să se pună zi după zi, gram după gram. Fă-le o vizită.

Lulu: În locul ăla împuţit?

Lola: Du-te şi trage-i-o. Aşa vorbiţi voi, bărbaţii? Cu o femeie ieftină, poate o să reuşeşti şi tu...

Lulu: Ce dracu’ să reuşesc?

Lola: Te protejezi? Spune-mi că te protejezi. Nu te protejezi?

Lulu: Şi acolo, şi aici. Nu-mi plac copiii. Ce dracu’ sa protejez?

Lola: Nu contează. Ideea e că te poţi procopsi cu lucruri mult mai rele. Îţi poţi pierde vederea.

Lulu: Tu nu?

Lola: Eu nu sunt obsedată.

Lulu: Echilibrato!

Lola: Nu pierd vremea cu aşa ceva.

Lulu: Foarte bine. Eşti frigidă.

Lola: Probez cu mai multă plăcere o rochie sau mănânc o bucată de unt lucios.

Lulu: Să-ţi fie de bine, mereu la fel.

Lola: Asta-i situaţia.

Lulu: Eu te invitasem să vorbim.

Lola: Ceva serios.

Lulu: Zilnic e la fel.

Lola: Îmi dai chiloţeii jos, pentru câteva minute, după care, brusc, te răzgândeşti.

Lulu: Mă baţi tu la cap.

Lola: Eu la cap, tu nicăieri. Despre ce-o fi vorba?

Lulu: Lucrez mult, sunt mereu pe fugă, stresat. Cineva trebuie să muncească în casa asta.

Lola: Duci gunoiul, strângi frunzele, asta ţi-e toată munca.

Lulu: Tu veşnic în colţul tău, iar când simt nevoia să vorbim ceva serios...(încearcă să o sărute). Au trecut doişpe ani. Ne mai căsătorim?

 

Scena 4

 

Greta, Roli, Tinoleti în cealaltă parte a casei.

Greta lui Roli: Cum v-a mers azi?

Roli: La fel (lui Tinoleti) Spune-i tu.

Tinoleti: Bine...Foarte bine.

Greta: V-a văzut careva? (Tăcere lungă). Să înţeleg că v-aţi strecurat şi de data asta.

Roli: Ai putea să taci? Sunt obosit.

Greta: Cu ce te-ai obosit aşa tare?

Roli: Eşti proastă? Am furat toată ziua căcaturi.

Greta: M-aţi înnebunit. Vreţi să ne sufocăm cu ziarele astea vechi?

Roli (lui Tinoleti): Proasta zice „Luaţi tot ce prindeţi. (cei doi râd). Ziare vechi au, ziare vechi luăm.

Greta: Proasta zice, dar mai diversificaţi şi voi rahatul.

Tinoleti: Ţi-am burduşit frigiderul cu unt...

Roli: De calitate.

Greta: Încetaţi. Mâine e zi de terapie. Purtaţi-vă normal.

Roli: Eu mă întind.

Greta: Normal. Ce altceva ştii tu să faci?

Roli: Ai înnebunit? Ce să fac la ora asta? Priveşte şi tu pe geam. Se agită careva? Toţi dorm.

Greta: Dormiţi şi voi.

Tinoleti: Mulţumim.

Greta: Înainte v-aţi putea căuta prin ziarele acelea un loc de muncă.

Tinoleti: Sunt vechi.

Greta: Vechi, noi, încercaţi-vă norocul.

Roli: Ce-i graba asta? Toţi aşteaptă locuri de muncă mai bune. Aşteptăm şi noi.

Tinoleti: Nu ne agităm, pierdem energie.

Greta: Tu eşti varză, descărcat ca o baterie.

Tinoleti: Iar începe.

Greta: Azi am fost la ai mei. Le-am mai dus nişte flori.

Tinoleti: Cineva se gândeşte şi la viitor în casa asta.

Roli: Tot alergici, tot acolo, tot tăcuţi?

Greta (lui Tinoleti): Nesimţit ca tine.

Tinoleti: Normal. Maică-sa a fost o sfântă. Mi l-a lăsat pe cap la cinci ani şi a fugit cu un rabagiu.

Roli: Labagiu?

Tinoleti: Rabagiu, surdule.

Greta (lui Tinoleti): Ar trebui să vii într-o zi să vezi cu ochii tăi ce loc frumos o să avem. În faţă e o statuie, cineva cu aripi. E tare simpatic. Îşi ţine capul uşor într-o parte.

Roli: Ţie toţi îţi par simpatici.

Greta: Mai sunt doar două locuri. Eu nu am chef să ne înghesuim şi acolo.

Roli: Luaţi-le voi. Par a fi locuri foarte bune. (Râde) Pierzi vremea în cimitir, în loc să faci ceva util. O supă, un gulaş...

Greta: Cu ce, nesimţitule? Într-o zi o să-ți arunc boarfele în stradă. (Lui Tinoleti) L-am primit aici doar de dragul tău.

Tinoleti: Nu-l ţii aici doar de dragul meu.

Greta: Ce vorbeşti?

Roli: Cimitirul te influenţează negativ.

Greta: Stau unde vreau. (Lui Tinoleti) Vrei să spui că eu cu ăsta...?

Tinoleti: Nu vreau să spun nimic. Uite, nu mai spun nimic.

Roli (către Greta): Ştii tu foarte bine ce vrea să zică.

Greta: Uite că fac un efort uriaş şi tot nu-mi dau seama ce insinuează.

Tinoleti (către Greta): Haide, zi ceva, scoate una tare.

Greta: Ce să mai scot? Aţi înnebunit. Trăim ca nişte şobolani.

 

                                                            Scena 5

 

Toţi în beciul casei urmăresc la televizor National Geographic.

 

Roli (cântă): Munţii sunt cei mai grei/ te pui cu ei, ţi-o iei.

Lola: Munţii stau lipiţi de dealuri/ Ca nişte perverşi.

Greta: Lacurile sunt liniştite. Munţii şi dealurile voastre put a caca de capră. Lacurile sunt curate, au fost primele aici dezgheţate.

Tinoleti: Primele au fost oceanele mele. Sunt peste tot.

Greta (cântă): Oceanele sunt sărate/ Nu sunt bune de nimic/ Şi nu sunt curate/ Miros a peşti şi a alge moarte.

Lola: Dealurile... sunt verzi.

Roli: Munţii sunt înalţi şi adânci.

Lulu (cântă): Deşertul meu este evident/ Cel mai deştept/ Nu se oboseşte să fie concurent/ de la începuturi a fost primul prezent/ Învăluind tot ce a fost inexistent/ În peisaj evident/ A reuşit să fie perseverent/ Până la urmă va ocupa tot ce este...

Toţi: Uau!

Roli: Căcănarilor! Munţii mei au personalitate/ Nu stau ca nişte boarfe întinse pe spate/Cum fac lacurile, dealurile... /Şi mai ales deşertul tău, un papă-lapte format din fire de nisip, deci pietre sparte.

Lola (cântă): Pietrele sunt pietre/ Lacurile-s pete/ Munţii sunt o umbră/ Deşertul o turmă. Dealurile-n noapte/ Dau un sens la moarte.

Roli (cântă): Pietrele sunt pietre./ În deşert sunt sterpe/ Sub ocean vâscoase/ Pe dealuri poroase./În lacuri mâloase/ Doar în munţi sunt groase/ Se numesc stâncoase.

Greta: Lacuri-lăcurele/ Sunt oglinzi la stele./În deşert sunt oaze/ Pe dealuri turcoaze/ În munţi de cleştar/ Voi vorbiţi mai rar.

Bătaie generală. Toţi în cămaşa de forţă.

 

                                                Scena 6

 

Vocea de la difuzor: Aşa cum v-am obişnuit, din nou o temă serioasă: Cum aţi vrea să fie după moartea voastră? Domnule Tinoleti, vă ascultăm.

Tinoleti (cântă): Să am maşini multe/ Şi femei cuminţi/ Ce vorbesc puţin/ Deloc despre sfinţi./De sus pe-o conductă/ Să-mi vină alcool/ S-o pornesc manual/ Apăsând un buton/ Lângă mine-n pat un pitic/ Să-mi desfacă un bumblic/ Care oricum nu închide nimic./De băut m-am lăsat/ Odată plecat/ Aş vrea ca să stau/ Cât mai mult în pat./Vreau femei doar goale/ Şi deloc nasoale./ Să moară de ciudă/ Chiar la ei pe budă/ Prietenii ce azi/ mi-au zis: ai murit, arzi./Să mor de necaz/ Că am murit azi.

Vocea de la difuzor: Doamna Lola, vă ascultăm.

Lola (cântă): Să stau la cafea în centru într-o vitrină/ O slăbănoagă să mă mângâie tandru pe mână/ Apoi pe-o mochetă/ Să ne tăvălim o săptămână./Cocaină, cocaină, cocaină/ Nu vreau să simt nici o vină./ Alcool, alcool, alcool/ S-o facem la mama pe covor/ Mereu s-o ţinem tot aşa/ Că veşnicia-i lungă, fata mea./Cu bărbaţii nu am avut prea multe/ Unul mă tot toacă că mă scoate la munte./Sinceră să fiu, mi-ar plăcea/ Dincolo să-mi prepare zilnic o narghilea./Spălatul pe jos, căratul din piaţă/ Să-l văd cu ochii mei trezindu-se la viaţă./ Mereu la cafea în centru să stau/ Şi slăbănoaga mea să zică: Au!

Vocea de la difuzor: Te rog, Greta.

Greta (cântă): Pe lângă masaj/ Un pic de tangaj/ Iahtul să-nconjoare/ Mare după mare/ Pe câte-un ocean/ Să-mi petrec un an./ Marinari vânjoşi/ Să mă culce jos/ Aşa ca o boare/ Doar care o are./ Ne-om strivi a moarte/ Iar şi iar la noapte/ Niciodată tristă/ Viaţă de artistă/ Plină de iubire/ Şi de unduire./ Când sunt în sevraj/ Intru în tangaj./ Veşnic să am soare/ În apă cu sare/ Multă libertate/ Câte-un pic din toate/ Cu masaj pe spate/ Pe un iaht departe/ Mare după mare/ Doar cu cine-o are.

 

                                                          Scena 7

 

Greta, Roli şi Tinoleti în camera lor.

 

Greta: Ne trebuie holul.

Tinoleti: N-ar fi rău să-l avem.

Greta: Îl ocupăm.

Roli: Sunt singurul soldat cu acte.

Greta: Ocupăm pentru început partea din faţa uşii noastre.

Tinoleti: E curajoasă. Ştiam eu că e aşa. Deşteaptă.

Greta: Problemele au început din cauza lor şi a părinţilor lor.

Tinoleti: Şi va fi din ce în ce mai rău. Ce noroc!

Roli: Ce noroc? Că sunt singurul soldat cu acte?

Tinoleti: O minte atât de strălucită este de partea noastră!

Greta: Când avem holul, putem spune că avem ceva. Controlăm situaţia.

Tinoleti: Ăsta e un început de strategie.

Roli: Ce căcat de strategie e asta? Am eu nevoie de un stat-major?

Tinoleti: Fără hol...

Greta: Avem holul, avem ceva.

Roli: Nu mă las condus de o...

Greta: O ce? Hai, spune-o, frustrat misogin, şi o să vezi cum o să primeşti în scăfârlie ceva.

Roli: Ce?

Greta: Orice.

Roli: Dă-mi un exemplu.

Greta: O... tigaie?

Râd toţi.

Tinoleti: Ne-au adus într-o situaţie ăştia...

Greta: Gata cu văicăreala. Îi învăluim. Jos cu îmbuibaţii.

Tinoleti (lui Roli): Ţi-am spus că e deşteaptă. Ştie multe. Citeşte.

Roli: Ştie pe dracu’. Ziarele astea sunt vechi.

Tinoleti (lui Roli): Fii şi tu pozitiv.

Greta: Odată ocupat holul, Roli, te postezi în faţa uşii lor. Dacă încearcă vreunul să iasă, îl razi.

Roli: Hm. Devine interesant.

Tinoleti: Are cap.

Greta (lui Tinoleti): Tu iei cuţitul de bucătărie, intri peste ei şi le tai beregatele.

Tinoleti: Pur şi simplu? Ideea asta când ţi-a venit?

Greta: Acum.

Roli: Simplu şi eficient.

Tinoleti: Poate ar fi mai bine să stau eu în faţa uşii.

Greta: Ştergem urmele, în beci e un mic crematoriu. Ne descurcăm dacă-i tranşaţi corect.

Tinoleti (lui Roli): Ţi-am spus eu, ţi-am spus că-i deşteaptă. S-a gândit la toate. Deşi... eu sunt mai potrivit să stau la uşă.

Greta: Înşfăcăm tot. Cu ce au ei acolo, o scoatem la capăt.

Roli: Care capăt, proasto? Vreau un război mare, nu o păruială amărâtă de cartier.

Tinoleti: Şi Vocii ce-i spunem?

Greta: Nimic. Dăm din umeri. Vecinii noştri au plecat.

Roli: Celor de felul lor le plac călătoriile.

Greta: Petele de sânge trebuie spălate cu grijă. Întotdeauna ăstea, petele, te dau de gol.

Toţi cântă.

Tinoleti: Apa caldă e contraindicată. Le fixează.

Greta: Apa rece e bună.

Roli: Îndepărtează...

Greta: Spălaţi, frecaţi.

Tinoleti: Stând aplecaţi?

Greta: Opriţi-vă, nebunilor! Dacă facem asta, în viitor, de la cine mai furaţi?

 

                                                       Scena 8

 

Lulu şi Lola în camera lor elegantă.

 

Lulu: Ăştia nu plătesc nimic. O să ne lase fără apă.

Lola: Li se rupe.

Lulu: Nu pentru mult timp.

Lola: Ai făcut rost?

Lulu: Făcut.

Lola: Scoate-o s-o văd.

Lulu: E prima oară când vezi una pe viu?

Lola: Mă-nnebuneşti, omule! Cum arată? E mare?

Lulu: Automată. Mi-a vândut-o un chinez.

Lola: Normal.

Lulu: De ce normal?

Lola: Chinezii au de toate. Dar dacă nu face poc?

Lulu: Las’ că face.

Lola: Sper că tragi bine. Aşa te lăudai.

Lulu: Trag....suficient de bine.

Lola: Arată-mi.

Lulu: Taică-meu trăgea FB. Dacă el putea, eu de ce n-aş putea?

Lola: Pentru că nu toată lumea poate la fel.

Lulu: E ca mersul pe bicicletă. Te uiţi înainte şi apeşi.

Lola: Nu ne permitem nici o greşeală.

Lulu: Linişteşte-te. Sunt îndemânatic.

Lola: Exersează puţin de pe geam în grădină, am văzut un motan.

Lulu: Nici vorbă. Zgomotul ne poate da de gol. Am văzut eu în filme, elementul surpriză e totul. Ştiu exact cum se foloseşte.

Lola: De aia te uiţi la porcăriile alea cu super-eroi? M-am liniştit. Dar cum arunci sacii?

Lulu: Pe rând.

Lola: Bineînţeles, noaptea.

Lulu: Ne fură zilnic.

Lola: Fabricile tatălui meu au dat faliment de mult.

Lula: Sondele tatălui meu pompează aer.

Lola: Băncile tatălui meu sunt goale.

Lulu: Tatălui meu nu-i merge prea bine. S-a aruncat de pe clădirea noastră de birouri şi şi-a cam turtit căpăţâna.

Lola: Nici capul tatălui meu nu e prea oval, după ce s-a izbit cu Rolls-ul de un parapet.

Lulu: S-au liniştit. La morgă par împăcaţi. Când se vor linişti toate astea, îi luăm acasă.

Lola: Acţionăm acum.Deși sunt mulţi îi vom învinge.

Lola: Mulţi, da’ proşti. Vital e să ştergem urmele.

Lulu: Eu le şterg, dar va trebui să mă ajuţi.

Lola: În beci e un mic crematoriu. Grijă mare cu petele de sânge.

Lulu: Apa caldă e contraindicată.

Lola: Am eu grijă, îţi umplu două găleţi cu rece.

Lulu şi Lola cântă:

Lulu: Poţi să mă ajuţi.

Lola: Să curăţ şi eu?

Lulu: Nu e complicat.

Lola: Nu am stat niciodată în poziţie aplecat.

Lulu: Nici eu.

Lola: Lasă unul în viaţă.

Lulu: O să facă faţă?

Lola: Vai ce complicat!

Lulu: Crezi că am clacat?

Lola: Lasă să trăiască.

Lulu: Casa e a noastră.

Lola: Vreau un bebe. Îmi pasă.

 

                                                Scena 9

 

Beciul casei. Ora terapiei de grup. La televizor ştirile locale.

 

Vocea crainicului de la ştirile locale: Noaptea trecută, în holul unei case centrale, s-au auzit ţipete şi împuşcături. Nu ştim dacă s-au înregistrat victime, nici dacă cineva deţine acum controlul holului. Surse neautorizate ne-au declarat că se dau încă lupte grele în interior şi în faţa uşii de la intrare.

Vocea crainicului de la ştirile naţionale: Conflictul de pe holul unei case mărginaşe a luat o turnură nefericită. Ţipetele şi împuşcăturile s-au auzit de la distanţă apreciabilă. Se crede că în urma conflictului mai multe cadavre au blocat uşa de la intrare, forţele speciale nereuşind să pătrundă pentru a restabili ordinea. Locuitorii caselor învecinate au ripostat crezând că e vorba de o invazie. Mai multe holuri de case au fost ocupate şi pierdute pe toată durata zilei. Vom reveni.

Vocea crainicului de la ştirile internaţionale: Un conflict de pe holul unei case extrem de îndepărtate riscă să arunce comunitatea internaţională în aer. Sunt voci care susţin că ar trebui să se intervină cu o armă de distrugere în masă pentru a se împiedica extinderea conflictului. Lupte grele se dau pe holuri şi în lifturile din minunaţii noştri zgârie nori. Zeci de mii de uşi sunt ferecate, în timp ce în interior se dau bătălii nimicitoare. Nimeni nu ştie de la ce a început nebunia pe acel hol îndepărtat şi îngust.

Lulu: Ştiu casa asta.

Roli: Şi eu.

Lola: Eu cel mai bine. De balcoanele ei mă leagă cele mai frumoase amintiri.

Tinoleti: Casă, dulce casă, pentru mine nu eşti doar o construcţie rece.

Lola: Un strămoş de-al meu te-a construit fără nici un ajutor. Apoi ne-au fost aduşi ăştia.

Lulu: Strămoşul acela al tău era partenerul strămoşilor mei. Când s-au separat ai mei l-au plătit corect pentru munca lui.

Greta: Minciuni. Casa aceasta îmi aparţine. Tata a lichidat bandiţi în munţi pentru ea. Arăta deplorabil, dar cu mama am refăcut spoiala şi hornul.

Tinoleti: Strămoşii mei au construit-o.

Roli: Toţi ai mei, indiferent de vârstă, au pus mâna.

Lola: Vi s-a plătit.

Tinoleti: Până azi nu am văzut nici un bănuţ.

Lulu: O consider a mea fără nici o discuţie.

Roli: Eram mititel şi căram în spate bucăţi de cărămidă. Erau de calitate. Atunci s-a făcut hornul. Toată copilăria am suferit de febră musculară. Vreau partea mea.

Toţi cântă.

Lulu: Casa e a mea.

Lola: N-o poţi lua.

Roli: Eu cred că aş putea.

Greta: S-o tăiem în şapte.

Lola: Numai după moarte.

Lulu: Casa se împarte.

Roli: O dau la vânzare./ Nu vreau un preţ mare.

Greta: O vând pe bucăţi/Vouă vă dau cărți.

Roli: Masa de călcat/ Şi-o parte din pat.

Lola: Mai bine-i dau foc/ Vă zic, nu mă joc.

Lulu: Arde-o cu mânie/ Cum îţi place ţie.

 

                                                            Scena 10

 

Bătaie generală. Toţi în cămaşă de forţă. Ora terapiei de grup.

 

Vocea de la difuzor: Aşa cum v-am obişnuit, din nou o temă serioasă: cum aţi vrea să fie dacă nu aţi muri niciodată? Domnule Roli, azi începem cu dumneavoastră.

Roli: Complicat.

Lola: Începe o dată, ard de nerăbdare să-mi fac şi eu terapia.

Roli: Cu ce să încep?

Tinoleti: Când erai mic, îţi plăceau caramelele.

Lulu: Zi-o pe asta cu caramelele.

Lola: Grăbeşte-te. Ne iei nouă din timp. Unii chiar vin cu probleme aici.

Roli: Când eram mic îmi plăceau…

Lola: Îţi plăceau?

Roli: Ca…ra… să înceapă altcineva. Povestea mea e prea personală. (lui Tinoleti) E despre familie. (Tuturor) Mă înţelegeţi?

Tinoleti: Vrei să trăieşti restul vieţii fără maşinuţe?

Lola: Spune odată, grăbeşte-te, o să-mi treacă ora de terapie.

Greta: Lasă să vorbească. Nici eu nu mă pot desfăşura sub presiune.

Tinoleti: A fost cuminte băieţelul?

Roli (speriat): Foarte cuminte.

Tinoleti: Maică-ta spune altceva.

Roli: Minte. Mama minte. Am fost cuminte. Mama nu a fost.

Tinoleti: Vrei din nou să-mi scot cureaua? Spune adevărul. Tremuri?

Roli: Am fost cuminte. Motociclistul care trece o dată pe săptămână prin faţa casei noastre mi-a dat caramelele. Caramelele m-au făcut şi mai cuminte.

Lulu: Eu îl cred.

Greta: Adevărul e că e mai bine să nu ştii adevărul.

Roli: Jucăm adevăr sau provocare?

Lola (lui Roli): Fă-ţi odată terapia, lua-te-ar dracu’, că rămân pe dinafară.

Tinoleti: Îi vorbeşti foarte urât. (lui Roli) Erau multe caramele în pungă?

Lola: Vorbesc cum vreau.

Greta: Eşti plicticoasă.

Lulu: E cum vrea.

Lola: Mă apăr singură.

Tinoleti: Cât timp ţi-a trebuit să le înfuleci pe toate, jigodie?

Roli: Pachetul întreg? Cred că două ore. Erau multe-multe, o pungă uriaşă. Adevăr. Apoi m-a luat durerea de burtă.

Greta: Ce are cazul de faţă cu tema de azi?

Tinoleti (către Greta): Are, are. (lui Roli) Spune ce-ai văzut. Vorbeşte.

Lulu: Adevărul. Vreau adevărul. Și sper să reiasă că toate sunt la fel.

Roli (cântă): Burta mă durea foarte tare/ Sub mărul din spatele casei/ Iarba era bătătorită la vale/ Încă de pe cărare/ Mama se zbătea parcă să scape/ De motociclistul călare.

Lola: Provocare. Asta e partea în care noi ieşim mereu prost.

Greta: Provocare pe dracu’. Sunt femei şi femei. Subţiri, independente, paraşute, adică săritoare.

Tinoleti: Spune Roli tot, ai curaj.

Roli(cînta): Caramelele erau bune,pline de savoare/ Eu eram obosit şi am adormit la soare/Mama i-a şoptit că o doare/ motociclistul era un bărbat de culoare.

Lola: Ce culoare?

Greta: N-auzi bine? Una tare.

Tinoleti: Spune, Roli, să te audă toţi. Ce culoare?

Vocea de la difuzor: Ajunge. Nu folosim informaţiile din terapie în scop personal. Vă rog, domnul Lulu.

Lulu: Dacă nu aş muri niciodată/ Mi-aş dori-o mereu ridicată./ Zi şi noapte să îmi fie/ Doar a mea şi numai mie./ Voi întinşi pe năsălie/ În costume de hârtie./ Capre moarte, pomi uscaţi/ Crime multe, fraţi cu fraţi.

Lola: Faliment, inflaţie/ Nici o alocaţie./ Diaree şi pojar/ Viruşi, afte, la mulţi ani!

Vocea de la difuzor: Vă repetaţi. Greta, vă rog.

Greta: La toţi să vă meargă prost/ Mie bine fără rost/ Toate relele din lume/ Noapte-n somn să vi se-adune./ Eu în casa din pădure/ Îndopată cu alune/ Şi cu baclavale bune.

 

                                                            Scena 11

 

În partea elegantă a casei, Lulu şi Lola, după câteva zile.

 

Lulu: Divorţez.

Lola: Deja? Du-te dracului.

Lulu: Vacă grasă…Chiar azi, acum. Imediat.

Lola: Impotentule.

Lulu: Eu, impotent?

Lola: Tu.

Lulu: Nu deschide subiectul acesta că te fac zob.

Lola: Fă-mă, fă-mă. Abia aştept.

Lulu: Pe vremuri ţi-aş fi tras una peste bot.

Lola: Atunci eram slăbănoagă.

Lulu: Iar începi?

Lola: Acum sunt cum m-ai fi vrut tu atunci. Lua-ţi-ar dracu’ untul.

Lulu: Dracu’, toată ziua dracu’… Nu este doar untul de vină.

Lola: Dacă învăţai să foloseşti pistolul, măcar o problemă se rezolva.

Lulu: Nu cu unt ţi-ai distrus tu talia. Volumele astea nu se fac doar cu unt.

Lola: Cum poate cineva să tragă atât de prost?

Lulu: Proasto, trag FB, dar nu am în cine.

Lola: Tragi pe dracu’. Nu faci nimic bine.

Lulu: Fac, fac. Ne certăm zilnic pentru că tu mă iei cu aceleaşi căcaturi.

Lola: Ai vrut viaţă de familie, poftim viaţă în doi.

Lulu: Nu e târziu să ocupăm holul. Lupta asta va fi copilul nostru, veriga lipsă.

Lola: Dracu’ să-ţi ia veriga. Cum te-ai gândit să transformi o bătălie într-un copil?

Lulu: Holul duce la camera cealaltă. Mai mult spaţiu. Condiţii pentru un copil.

Lola: Tu ai fost vreodată bărbat?

Lulu: Tu ce zici?

Lola: Ce zic eu?

Lulu: Dar tu eşti femeie?

Lola: Eu am întrebat prima.

Lulu: Sunt un bărbat timid, dar cu două perechi de…

Lola: Chiloţi. Tu şi cu frigul lupţi necinstit.

Lulu: Camera cealaltă e cel puţin la fel de spaţioasă.

Lola: Ieşi în ger cu o singură pereche. Bărbaţii adevăraţi aşa fac.

Lulu: Dacă vrei spaţiu mai mult, învaţă şi tu să tragi.

Lola: Nu de spaţiul locativ îţi e ţie, de vecina aia subţirică, de supla aia…

Lulu: Am clarificat povestea asta. Nu-mi plac uscatele, nici acum, nici mai de mult.

Lola: Îţi ştiu preferinţele. Încă din tinereţe, le doreai pe cele un pic mai…

Cei doi cântă.

Lola: Mai degresate.

Lulu: Nici vorbă.

Lola: Dar cum atunci?

Lulu: Cu sâni şi şunci.

Lola: Mănânci rahat.

Lulu: Şi orice ar fi…

Lola: Nu vrei copii.

Lulu: Deloc, deloc.

Lola: Tragi foarte prost şi nu faci poc!

 

                                                          Scena 12

 

Greta: Îţi spun eu c-o să crape.

Roli: Într-o zi toţi o să trecem prin asta. Cuminţi, pe rând.

Greta: Lasă-l atunci să care singur.

Roli: Sărăcuţul. Îşi pune în pericol virilitatea cu câteva teancuri de ziare vechi.

Greta: Oricum nu faci nimic toată ziua.

Roli: Fac, fac.

Greta: Mă alergi pe mine ca de obicei şi dormi.

Roli: Eu pe tine sau tu pe mine?

Greta: M-am săturat de viaţa asta scurtă şi banală.

Roli: Mare noroc că nu ţi-a trecut prin cap să faci filosofia.

Greta: Puteam. Dar tu, tu ce ai în căpşorul ăla drăgălaş în afară de prostii?

Roli: Facem ce ne place, nu?

Greta: Normal, facem doar ce ne place.

Roli: Şi la terapie recunoaştem de fiecare dată…

Greta: Cum adică?

Roli: Su am recunoscut măcar o dată că am vrea să facem la infinit şi după, ştii tu ce, doar ce ne place.

Greta: E normal.

Roli: Asta zic şi eu, că e normal.

Greta: Dacă mă gândesc bine, ai fi fost un coleg bun.

Roli: Unde?

Greta: La filozofie.

Roli: Eşti nebună? Murim de foame şi fără atâta bătaie de cap.

Greta: Normal.

Roli: Asta zic şi eu că e normal să vrem la infinit doar ce ne place.

Greta: Normal ar fi să-i radem pe îmbuibaţii ăştia de peste hol.

Roli: Între noi fie vorba, trăim bine şi aşa cu ei.

Greta (izbucneşte în plâns): Vreau un bebe. Să fiu şi eu mămică.

Roli: Nu ştiu dacă se mai poate… vârsta…

Greta: Ce are vârsta cu ce vreau eu? Ziceai că e normal.

Roli: Azi nu mă cert cu tine şi tata ştie.

Greta: Despre noi?

Roli: Ideea asta cu bebele nu mă stimulează deloc. Nu am fost copilul cel mai iubit de părinţii lui.

Greta: Normal.

Roli: Normal ce?

Greta: Nu e chiar aşa de prost.

Roli: A fost un tată execrabil şi un soţ cu coarne de… ce să zic… metri mulţi.

Greta: De aceea ar fi culmea să-şi dorească un fiu care ar fi al fiului lui.

Roli: N e înţelegem de minune. E minunat.

Greta: Minunat, dar banal.

Roli: Atât putem noi acum.

Greta: Puţin sânge mi-ar schimba starea de spirit.

Roli: Trage-mi una peste bot. Daca te face fericită acţiunea, hai să pornim un atac împotriva vecinilor în câteva zile.

Greta: Mereu amâni lucrurile.

Roli: Încă lucrez la arma mea secretă.

Greta: Eficientă?

Roli: Fatală.

Greta şi Roli se îmbrăţişează.

Greta: Geniu viteaz, dacă cazi, eu cui rămân?

Roli: Adevăraţii luptători nu cad niciodată, se transformă în eroi.

Greta: Dacă te faci erou s-a zis cu bebe.

Cei doi cântă.

Roli: M-ai aştepta la uşă-n pijama.

Greta: Te-aş aştepta.

Roli: Ca o prinţesă-n şlapi pufoşi/ Te-ai cufunda.

Greta: Pe viaţa mea.

Roli: Când m-aş întoarce falnic/ Pe piept c-o tinichea

Greta: În braţe ţi-aş cădea.

Roli: Dar tu eşti mama mea.

Greta: Nu, nu este aşa.

Roli: O, lupta-i foarte grea.

Greta: Deasupra ai o stea/ Eu nu sunt mama ta.

Roli: În hol pentru a intra/ Mă lupt c-o yală rea.

Greta: Pe hol mă vei avea.

Roli: Nu cred că aş putea.

Greta: Te rog nu te juca/ Copiii-s viaţa mea.

Roli: Tot untul ţi-l voi da/ Pe hol nu cred c-aş vrea/ Coloana m-ar durea.

Greta: Eu nu sunt mama ta/ Holul e-al altcuiva.

Intră Tinoleti cântând.

Tinoleti: Nicicând/ Prin gând/ De când?

Greta: M-a abuzat râzând.

Tinoleti: Voi mă trădaţi făcând?

Greta: L-am refuzat plângând.

Tinoleti: Din cordul meu plăpând

Greta: Nu-l forţa cântând.

Tinoleti: Vă izgonesc pe rând.

Roli: Întâi să iasă ea.

Greta: Ba după dumneata.

Tinoleti: Lăsaţi totul aşa.

Roli: Ne ierţi din nou, papa?

 

                                                          Scena 13

 

Lulu: Diseară după terapie acţionăm.

Lola: Nu mă recucereşti doar cu atât. Eu vreau virilitate, voce groasă, muşchi de oţel, acţiuuuune…

Lulu: N-am nici o şansă?

Lola: Niciuna.

Lulu: Dacă eu hotărăsc să mă implic e de rău. Bunicul şi-a tocat vecinii de plăcere.

Lola: Bla-bla-bla. Al meu a fost cu ideea. Aşa s-a făcut cu prima fabrică.

Lulu: Când îmi încordez eu muşchii şi-mi strâng pumnii, când şuier ca un şarpe…

Lola: Să nu faci un pârţ mic. Ţi-ai putea păta boxerii tăi favoriţi. Ăştia albi, de firmă.

Lulu: Sunt bărbatul în casă, stâlpul, şeful.

Lola: Eşti pe dracu’.

Lulu: Vai maică-măiculiţă, am trăit cu o feministă negativistă un sfert de secol.

Lola: Feministă luptătoare, ies în stradă. Îmi ajunge. M-ai îndopat destul cu unt.

Lulu: Nu eu.

Lola: Ies în faţa poporului să mă aleagă. La nevoie apăs şi pe trăgaci.

Lulu: Foarte bine. Fă tu treaba murdară.

Lola: Cu plăcere. Eu când o s-o fac, treaba asta murdară, o să mă gândesc la ei ca la nişte străini.

Lulu: Bunicii noştri au fost norocoşi.

Lola: Străinii erau pretutindeni. Te sufocau.

Lulu: Ce bunici vrednici şi norocoşi! Ieşeau la o plimbare de seară şi-şi dezmorţeau picioarele în coastele vreunuia.

Lola: O încasau totdeauna doar vinovaţii.

Lulu: Ştiai după îmbrăcăminte cui să-i tragi cu poftă un şut în fund.

Lola: Sau un pumn zdravăn în ficat.

Lulu: Un par gros în cap.

Lola: Degetele zdrobite.

Lulu: Şuturi repetate între picioare. Făcut omletă ştii tu ce.

Lola: Aprinşi cu benzină în somn.

Lulu: Adunaţi într-o grămadă mare şi împuşcaţi toţi odată. Economisit timp şi resurse.

Lola: Apoi tocaţi cu o tocătoare uriaşă.

Cei doi cântă.

Lola: Şters urmele.

Lulu: Rezolvat problema.

Lola: Făcut curat.

Lulu: Aşa ceva nu a existat.

Lola: Din găleţi uriaşe cu apă şi multe cârpe/ Frecat, negat, uitat. Cum s-a numit activitatea?

Lulu: Aşa ceva nu a existat. Ne-am cam înfierbântat şi vorbim prostii.

Lola: Are farmec. Poate fi plăcut.

Lulu: Nu am de unde să ştiu. Eu nu am făcut…

 

                                                          Scena 14  

 

Greta: Noi merităm o viaţă mai bună.

Tinoleti: Ascult-o. Are stofă. Frumos. Bravo.

Greta: Moartea lor să sporească prosperitatea fiecăruia dintre noi.

Roli: Care noi?

Greta: Noi, noi. Ne vom câştiga acest drept.

Tinoleti: Ţine-o tot aşa.

Roli: Aşa cum?

Greta: Încetaţi. Vorbiţi ca la ospiciu.

Tinoleti: Ospiciu? Interesant, adânc. Aici toţi vorbim ca la ospiciu.

Roli: Aşa crezi tu că vorbim ca la ospiciu.

Tinoleti: Aşa crede ea şi nu crede rău. Mesajul este din ce în ce mai adânc.

Greta: Cereţi cu forţă şi vi se va da. Luaţi-vă şi vă daţi. Oferiţi-vă, meritaţi tot ce e mai bun.

Tinoleti: Mulţumesc, Doamne, lângă ce femeie luptătoare trăiesc eu. şi n-a venit nimeni să-mi spună: Tinoleti, dormi în pat cu Doamna de Fier a lumii, sub acelaşi acoperiş prin care se văd stelele.

Roli: V-aţi cam înfierbântat puţin. (Lui Tinoleti) Şi tu ai devenit siropos.

Tinoleti: Deloc… deloc…Amazoano.

Greta: Galantule. Şmecher galant.

Tinoleti: Porumbiţo.

Greta: Porumboiule. Amtutucu.

Tinoleti: Amtutuca.

Roli: V-aţi pierdut minţile. Fără să se tragă un foc.

Greta (lui Tinoleti): Uneori eşti aşa romantic.

Tinoleti: Lasă că şi tu…

Greta: Şi eu, bineînţeles, altfel cum am fi ajuns să împărţim acelaşi imobil?

Tinoleti: Acelaşi pat.

Greta: Aceeaşi cămăruţă.

Tinoleti: Acelaşi hol.

Roli: Acelaşi hol, nici vorbă.

Greta (plângând, lui Tinoleti): Aşa e, n-ai făcut nimic ca holişorul să fie doar al nostru.

Roli: Arată-i că poţi.

Greta: Ia-ţi armele şi du-te. Eroule.

Roli: Eşti deşteaptă. Du-te, învinge, eroule.

Greta: Victorie, vrem victorie.

Tinoleti: M-am pornit la atac. La atac. (Adoarme pe scaun).

Roli şi Greta se retrag pe un pat după o perdea. Prin somn, vocea lui Tinoleti se aude slab: Atac, atac, victorie).

 

                                                Scena 15

 

Ora terapiei de grup.

 

Vocea de la difuzor: Tema de azi: Cum ai vrea să-ţi arate viaţa dacă nu ai muri niciodată? Doamna Greta, vă ascultăm.

Greta: Plină. Îmi doresc o viaţă plină.

Roli: Frigider plin. Debara plină. Casă plină. Viaţă plină.

Greta: Te rog taci.

Lola: Ba să vorbească. Vorbeşte.

Lulu: Spune tot, javră mică.

Tinoleti: Soţia mea e un vorbitor profesionist. Nu poate fi intimidată.

Greta: Plină cu multe întâmplări plăcute.

Lola: Plăcute, spune?

Lulu: Aşa zice.

Tinoleti: Poate afirma orice, inteligenţa i-o permite.

Greta: Linişte şi pace. Cât mai mult din toate.

Lola: Din toate, zice.

Lulu: Astea sunt cuvintele ei.

Lola: De unde, de toate?

Roli: De unde este.

Tinoleti: Eşti prost?

Greta: Uneori, rar de tot.

Lola: Rar?

Lulu: Rar a spus.

Greta: Mai rad cu plăcere câte un guzgan.

Tinoleti: Nu-i prea înţelept. Nu suntem pregătiţi.

Roli: S-a hotărât să le-o zică în faţă.

Lola: Vorbeşti despre guzgan, animalul mititel şi nevinovat?

Lulu: Ce trăieşte în linişte sub pământ.

Lola: Ronţăindu-şi proviziile adunate cu trudă.

Greta: Și tare îmi place/ În cursă să-i prind.

Roli: Scufundaţi într-o găleată cu apă.

Tinoleti (către Greta): Crezi că suntem pregătiţi pentru astfel de evenimente?

Toţi cântă.

Lola: Guzganul are dinţi.

Lulu: Şi gheare.

Lola: Mintea lui e ascuţită.

Lulu: Deşi nu e prea mare.

Greta: Închişi într-un sac/ Izbiţi de pereţi.

Tinoleti: Asta da răzbunare.

Roli: E suficient să-l scoateţi la soare.

Vocea de la difuzor: Încetaţi. Încetaţi. Lola, tu urmezi.

La televizor, concert extraordinar, Sonata Lunii.

Lola: Să vă iau gâtul la toţi.

Vocea de la difuzor: Încetaţi. Încetează. Nu vă mai suport. Ascultaţi muzica. Terapia a luat sfârşit. Îmi pierd timpul cu voi.

Lulu (urlă): Ai mei cântă mai bine.

Greta: Moarte guzganilor!

Roli: Moarte generală!

Tinoleti: Nu suntem pregătiţi.

Lola: Pe ei şi pe mama lor.

Greta (Vocii de la difuzor): Futu-ţi muzica mă-tii de rafinată! Sensibilo! îţi dau eu Beethoven!

Lulu: Hoţi de unt! Furăcioşi de ziare! Moarte!

Lola: Moarte, moarte, moarte! Futuţilor! Perverşi nespălaţi!

Se ucid între ei. Tinoleti grav rănit sparge uşa din spatele căreia venea Vocea.

Tinoleti: Opreşte-i! Te rog fă ceva! Pentru ce se ucid?

Tăcere prelungă. Tinoleti se prăbuşeşte în mijlocul unei camere goale.

 

                                                            SFÂRŞIT