PRINZĂTORI DE VISE

Captivi sau poate prea nocivi
Ne ancorăm în lirice povești din biblioteci
Și creionăm o rezonanță mult prea ancestrală
Ce pare scoasă dintr-o lume anormală.

Perfid destin al unui labirint fără sfârșit
Ne pistonează sentimentele la infinit
Și parcă vine dintr-o problematică dilemă
Ce ființa în întreg e pusă-n antiteză.

Sădim idei și chiar forjăm destine
Ne vrem eterni, un fel de zei sau dumnezei
Și zămislim în crezuri sau dorințe ascunse  
Ce rafturile prăfuite-n biblioteci vor umple.


VISARE

M-aș ancora de visul de a fii cu tine
Și aș zbura ca un Icar în brațe să te țin
Să simt cum îți găsești un loc de rai în mine
Iar timpului să-i cer răbdare, să nu fie un chin.

Tu crezi că ceea ce-am visat ar fi posibil
Nu înc-o amăgire pentru-n suflet omenesc
Iar zori dimineților să îmi redea speranța
A două inimi ce în sincron ajung la infinit.