Resemnare

Cu moartea nu e de glumit
Nici sa te-mpotrivesti nu poti
Asa ca nu ne mai ramane
Decat umili si resemnati
S-o asteptam cum se cuvine
Pentru divin a fi iertati
Hulpava sta la opanda clipa
Neprihanita remuscarea
Veninul negru-i agonia
Paharul tremura pe buze
E crunta  chiar si spovedirea
Cand delirnd mia speri ceva
Cu moarte dujman nu e bine
Sa fii in clipa cea  mai grea

Tiptil ea vine pe furis
Uitand nobletea pe la usa
Intredeschisa ploapa grea
Nu vrea nui stie  sa deschida
Uitam si iute ne amintim
Parca ne zboara prin privire
Grabiti sa-ntorcem  inapoi
Suava dulce amintire
Pe langa trup  timide brate
Cuzvac usor si albe parca
Un trup candva maret
Nu vrea de viata sa se agate
Suspina bland si resemnat
E timpul !Ar mai fi fost cate ceva
Icoana parca plange ..glasul ,il mai aude cineva
Un abur rece peste  tample
Ne invaluie timid si clar .
Tacerea-si face mai simtita
Durerea arde -n lampa grea
Un vant usor  in noptea rece
Mai trece cu fiori de gheata
Prin ultimele renuntari
La tot ce-a fost si -a semnat
Putere,tinerete ,viata
Cum zorii -i punem impreuna
Pe fruntte lor cununi si lauri
Noi ,preamrim intruchiparea
Si bem din cupa ei din plin
Trecut-au  toate ..ce divin !


Laconic dor

Mi-e sufletul  oglinda-a deznadesdii
A dorului stranit de-o-mbtratisare
Cersind iubire sufletul meu moare
In neputinta m-afund mai tare

As vrea sa zbor ma obosit si gandul
Tcerea ma imbraca in abis
Univresul merg la brat
Teluric fug catre alt vis

Din clipa-n clipa ma strecor
Gustand putin dintr-un amar
Neimpartasit de tristul dor
Absent mi-e ochiul sfidator

 peste-ale sufletului sopate
Las pasii sa ma -ndrume incet
Calatorind prin emisfere
Mi-e inima ca un desert

Ca tu sa -mi  gusti din tampla-mi alba
Las cheia timpului in vis
Mi-e sufletul tacut de bland
Cersind ,pacatuind ,e surd

Sa impartim iubirea-n doi
Delirul sa-l punem la patrat
Tu sa-mi dai iubirea ta
Iar eu ,sa te socot nevinovat



Delir

Faclie in lampa ce sta-n uimire
De veghe un inger,sub ploapa cea grea
Un clopot se-aude  ,zvacneste in geam
Apoi se tot pierde ,se-aseaza p-un ram
In fata ferestrei ,ochii stinsi tot mai cata
Nori limpezi din care s-adape
Icoane la care sarutul invie
Pe aripi de ingeri sa poarte doar clipe
Obrajii-ti  sunt calzi culacrimi prelinse
Tu,vrei sa  treci valul ,hotarul si timpul
Amagirea ti-e suflul ,si-n glas stins trecutul!
Imi pari in delir cu suflet cu tot
Eu,mana ti-o-ntind ,tu vrei eu sa pot
Sa-ti dezleg amotirea in care cu freamat
Duios si candid ,ti-ai pus o povara
 pe umeri firavi ...ai dus grea iubire
Acum ,este timpul !sa dai spre simitire
Viselor tale  un plus intamplarii
Si lasa-ti placerea da-i vietii traire
Cu sopate sa -ti mangai,si pasii si dorul
Deasupra sta dorul ,in noi sta doar zborul.....


Lacrimi

Lacrimi de iubire ,
Dor nestins cu foc
Inima-mi te cheama
Te-a cuprins in joc
Jocul despre viata
Despre inamplari
Suntem doar nebunii
Unei dulci chemari
Peste timp,ca vraja
Alergam sa fim
Intr-o-mbratisare
Surzi sa ne iubim
Nu mai poate dorul
De atata chin !
Astepatrea doare
Apa e venin
Vino dar si iarta
Nepasari trecute
Viata e frumoasa !
N-o lasa sa uite
Sarutari gingase
Peste a ta frunte ...


Stare

Tacerea ta-mi cuprinde dorul
Ce nu mai conteneste sa te cheme
In suflet cald pe nesimtite
Mi-ai asternut oftaturi grele

De ce esti nemilos cu mine?
Si-a ta prezenta ti-o imbraci
In nepasare si distanta
Dorinta mea nu vrei s-o-mpaci ?

Pe buze pusa-mi rugaminti ...
Cersesc necontenit iubirea !
Tu numai vrei.nu mai iubit?
In lacrima ai pus dezamagirea

Visam la clipa desfatarii
Ca-ntr-o mirifica splendoare
Si ma gandesc ca poate dorul
Niccand ...prezentul nu o sa doara

Atat a fost ,trecute-s toate
Ma multumesc imi e de-ajuns
Am cunoscut o clipa vraja ..
 de a iubii caci te-am iubit!


Egoism

Ce ciudati suntem cu totii?
Spunem un ,a gandim alta .
Mintea noastra o ia razna
Cand cu gandul cand cu fapta

Irosind atatea clipe ,
Timpul nu-l mai pretuim
Nestatornici suntem parca
Mai avizi,mai goi si sluti

Ne tot roade   inlauntru
Sufletul ne plange surd
E invidia ce zace
Intr-un colt si rade had

A -ncoltit  in tampla totul
Amortita e suflarea !
A tot ce-nconjoara gandul
Cand e vraja cand uitare

Batem pasul tot pe loc
Mai zalud e firul vietii
Peste care doar pasim
Tot cu ochiul care trece.

Peste surdele dorinti
Reci,zvarlite intr-un colt
Ale sufletului lacrimi
Tu nu vrei sa le cunosti


Nepasarea

Sa nu strivesti tacerea fremantand
De atata dor cuprins in tampla
Eu,te ademenesc cu vorbe dulci
Tu,num-asculti.sunt  pasii umbla

Asculti cuminte cu pareri de rau
Iar peste umbre arunci tacuta
Nedumerirea ce-n priviri
Zalog ti-ai pus-o-n  a ta minte   

Mai cred si azi in nemurire !
Sunt ca bastardul care plange :
Iluzii peste ganduri puse
Tu nu stii!am simtit ce esti!

In noaptea grea nascut-a umbre:
Tu poti sa vii pe urme planse
A ochilor mirare dulce
Sa nu strivesti cu vorbe care
Iubirea mea sta sa triumfe

Cumintre stau si te cuprind
De dup-a ta  faptura pura
Cum nepasarea ta voita
Cuvintele le to t aduna

De-atata  amar cersesc un gand
Ca inima-mi sa mi te puna
Peste-al meu suflet intristat
Dar el ,nu vrea:nici tu ...sa vina



Lasa-te

Las haina sa-mi curga-n valuri
Molatec,peste sold,matasuri fine
Sa isi incante itrebarea
Iar tu ,sa te indrepti spre mine ...

Cu ochii sufletului calzi
Sa ma dezbraci ,iar eu timida
Sa te cuprind tacand,de brat
Scaldata-n lacrimi de iubire

Nu-mi spune ca nu vrei de fel
Sau poate prea timidesti azi
Hai,lasati inima usor,
Ca frunza toamnei intr-un zbor

Se-aude linistea din dor
Cum canta-a jale un fior
Se sparg oglinzile-n privirea
Miresmelor...e amagirea



Sa te iubesc

Sa te iubesc,cu nebunie
Salbatic sa-ti cuprind fiorul
Intr-un cuvant sa-mi pun sarutul
Si-n doi sa deslusim misterul

Intortocheate cai sub luna
Sa ne deschida usi grabite
Iar noi adulmecand iubirea
Sa nu ni se mai para cruda

Ca-ntr-o  oglinda sparta-n zece
Bucati de vise ,sa ne certe
Lasandu-mi mana pe-al tau piept
 usor sa-l simt sa nu regret

 nu vreau decat sa te iubesc
Intr-o frenetica mirare
Sa-mi pun iubirea peste timp
Si sa ma pierd ca-ntr-o uitare


Timpul

Zbuciumate ganduri calde
Dupa ploaie-mbraca dorul
In ilustre intelesuri
Tu te-amesteci precum norul
Si te -ascunzi nevinovat
Intr-un ciob de vis curat
Iarta norul care ploua ...
Iarta iarba  fara roua...
Tu,timp rece si hain
Imi tot macini cu  placere
Sufletul in mii de cioburi
Ma ranesti mereu cu vrere
Cine poate sa  iubeasca
Ploaia care adanceste
Cu  uimire ,dulci emotii
Intr-o clip de povesti
E magica ,e oglinda
Unde oamenii-si vad ochii
Umeziti ca dupa dorul
Ce-n tacere tot urzeste
Noi idile-nchipuiri
Curiozitatea-i mare!
Noi tacuti pasim spre vis
Ca o trista  alinare !