Resemnare
Cu moartea nu e de glumit
Nici sa te-mpotrivesti nu poti
Asa ca nu ne mai ramane
Decat umili si resemnati
S-o asteptam cum se cuvine
Pentru divin a fi iertati
Hulpava sta la opanda clipa
Neprihanita remuscarea
Veninul negru-i agonia
Paharul tremura pe buze
E crunta chiar si spovedirea
Cand delirnd mia speri ceva
Cu moarte dujman nu e bine
Sa fii in clipa cea mai grea
Tiptil ea vine pe furis
Uitand nobletea pe la usa
Intredeschisa ploapa grea
Nu vrea nui stie sa deschida
Uitam si iute ne amintim
Parca ne zboara prin privire
Grabiti sa-ntorcem inapoi
Suava dulce amintire
Pe langa trup timide brate
Cuzvac usor si albe parca
Un trup candva maret
Nu vrea de viata sa se agate
Suspina bland si resemnat
E timpul !Ar mai fi fost cate ceva
Icoana parca plange ..glasul ,il mai aude cineva
Un abur rece peste tample
Ne invaluie timid si clar .
Tacerea-si face mai simtita
Durerea arde -n lampa grea
Un vant usor in noptea rece
Mai trece cu fiori de gheata
Prin ultimele renuntari
La tot ce-a fost si -a semnat
Putere,tinerete ,viata
Cum zorii -i punem impreuna
Pe fruntte lor cununi si lauri
Noi ,preamrim intruchiparea
Si bem din cupa ei din plin
Trecut-au toate ..ce divin !
Laconic dor
Mi-e sufletul oglinda-a deznadesdii
A dorului stranit de-o-mbtratisare
Cersind iubire sufletul meu moare
In neputinta m-afund mai tare
As vrea sa zbor ma obosit si gandul
Tcerea ma imbraca in abis
Univresul merg la brat
Teluric fug catre alt vis
Din clipa-n clipa ma strecor
Gustand putin dintr-un amar
Neimpartasit de tristul dor
Absent mi-e ochiul sfidator
peste-ale sufletului sopate
Las pasii sa ma -ndrume incet
Calatorind prin emisfere
Mi-e inima ca un desert
Ca tu sa -mi gusti din tampla-mi alba
Las cheia timpului in vis
Mi-e sufletul tacut de bland
Cersind ,pacatuind ,e surd
Sa impartim iubirea-n doi
Delirul sa-l punem la patrat
Tu sa-mi dai iubirea ta
Iar eu ,sa te socot nevinovat
Delir
Faclie in lampa ce sta-n uimire
De veghe un inger,sub ploapa cea grea
Un clopot se-aude ,zvacneste in geam
Apoi se tot pierde ,se-aseaza p-un ram
In fata ferestrei ,ochii stinsi tot mai cata
Nori limpezi din care s-adape
Icoane la care sarutul invie
Pe aripi de ingeri sa poarte doar clipe
Obrajii-ti sunt calzi culacrimi prelinse
Tu,vrei sa treci valul ,hotarul si timpul
Amagirea ti-e suflul ,si-n glas stins trecutul!
Imi pari in delir cu suflet cu tot
Eu,mana ti-o-ntind ,tu vrei eu sa pot
Sa-ti dezleg amotirea in care cu freamat
Duios si candid ,ti-ai pus o povara
pe umeri firavi ...ai dus grea iubire
Acum ,este timpul !sa dai spre simitire
Viselor tale un plus intamplarii
Si lasa-ti placerea da-i vietii traire
Cu sopate sa -ti mangai,si pasii si dorul
Deasupra sta dorul ,in noi sta doar zborul.....
Lacrimi
Lacrimi de iubire ,
Dor nestins cu foc
Inima-mi te cheama
Te-a cuprins in joc
Jocul despre viata
Despre inamplari
Suntem doar nebunii
Unei dulci chemari
Peste timp,ca vraja
Alergam sa fim
Intr-o-mbratisare
Surzi sa ne iubim
Nu mai poate dorul
De atata chin !
Astepatrea doare
Apa e venin
Vino dar si iarta
Nepasari trecute
Viata e frumoasa !
N-o lasa sa uite
Sarutari gingase
Peste a ta frunte ...
Stare
Tacerea ta-mi cuprinde dorul
Ce nu mai conteneste sa te cheme
In suflet cald pe nesimtite
Mi-ai asternut oftaturi grele
De ce esti nemilos cu mine?
Si-a ta prezenta ti-o imbraci
In nepasare si distanta
Dorinta mea nu vrei s-o-mpaci ?
Pe buze pusa-mi rugaminti ...
Cersesc necontenit iubirea !
Tu numai vrei.nu mai iubit?
In lacrima ai pus dezamagirea
Visam la clipa desfatarii
Ca-ntr-o mirifica splendoare
Si ma gandesc ca poate dorul
Niccand ...prezentul nu o sa doara
Atat a fost ,trecute-s toate
Ma multumesc imi e de-ajuns
Am cunoscut o clipa vraja ..
de a iubii caci te-am iubit!
Egoism
Ce ciudati suntem cu totii?
Spunem un ,a gandim alta .
Mintea noastra o ia razna
Cand cu gandul cand cu fapta
Irosind atatea clipe ,
Timpul nu-l mai pretuim
Nestatornici suntem parca
Mai avizi,mai goi si sluti
Ne tot roade inlauntru
Sufletul ne plange surd
E invidia ce zace
Intr-un colt si rade had
A -ncoltit in tampla totul
Amortita e suflarea !
A tot ce-nconjoara gandul
Cand e vraja cand uitare
Batem pasul tot pe loc
Mai zalud e firul vietii
Peste care doar pasim
Tot cu ochiul care trece.
Peste surdele dorinti
Reci,zvarlite intr-un colt
Ale sufletului lacrimi
Tu nu vrei sa le cunosti
Nepasarea
Sa nu strivesti tacerea fremantand
De atata dor cuprins in tampla
Eu,te ademenesc cu vorbe dulci
Tu,num-asculti.sunt pasii umbla
Asculti cuminte cu pareri de rau
Iar peste umbre arunci tacuta
Nedumerirea ce-n priviri
Zalog ti-ai pus-o-n a ta minte
Mai cred si azi in nemurire !
Sunt ca bastardul care plange :
Iluzii peste ganduri puse
Tu nu stii!am simtit ce esti!
In noaptea grea nascut-a umbre:
Tu poti sa vii pe urme planse
A ochilor mirare dulce
Sa nu strivesti cu vorbe care
Iubirea mea sta sa triumfe
Cumintre stau si te cuprind
De dup-a ta faptura pura
Cum nepasarea ta voita
Cuvintele le to t aduna
De-atata amar cersesc un gand
Ca inima-mi sa mi te puna
Peste-al meu suflet intristat
Dar el ,nu vrea:nici tu ...sa vina
Lasa-te
Las haina sa-mi curga-n valuri
Molatec,peste sold,matasuri fine
Sa isi incante itrebarea
Iar tu ,sa te indrepti spre mine ...
Cu ochii sufletului calzi
Sa ma dezbraci ,iar eu timida
Sa te cuprind tacand,de brat
Scaldata-n lacrimi de iubire
Nu-mi spune ca nu vrei de fel
Sau poate prea timidesti azi
Hai,lasati inima usor,
Ca frunza toamnei intr-un zbor
Se-aude linistea din dor
Cum canta-a jale un fior
Se sparg oglinzile-n privirea
Miresmelor...e amagirea
Sa te iubesc
Sa te iubesc,cu nebunie
Salbatic sa-ti cuprind fiorul
Intr-un cuvant sa-mi pun sarutul
Si-n doi sa deslusim misterul
Intortocheate cai sub luna
Sa ne deschida usi grabite
Iar noi adulmecand iubirea
Sa nu ni se mai para cruda
Ca-ntr-o oglinda sparta-n zece
Bucati de vise ,sa ne certe
Lasandu-mi mana pe-al tau piept
usor sa-l simt sa nu regret
nu vreau decat sa te iubesc
Intr-o frenetica mirare
Sa-mi pun iubirea peste timp
Si sa ma pierd ca-ntr-o uitare
Timpul
Zbuciumate ganduri calde
Dupa ploaie-mbraca dorul
In ilustre intelesuri
Tu te-amesteci precum norul
Si te -ascunzi nevinovat
Intr-un ciob de vis curat
Iarta norul care ploua ...
Iarta iarba fara roua...
Tu,timp rece si hain
Imi tot macini cu placere
Sufletul in mii de cioburi
Ma ranesti mereu cu vrere
Cine poate sa iubeasca
Ploaia care adanceste
Cu uimire ,dulci emotii
Intr-o clip de povesti
E magica ,e oglinda
Unde oamenii-si vad ochii
Umeziti ca dupa dorul
Ce-n tacere tot urzeste
Noi idile-nchipuiri
Curiozitatea-i mare!
Noi tacuti pasim spre vis
Ca o trista alinare !