sb1REVENIRE LA IUBIRE

Roua sufletului ce din trecuturi se hrănește
Șterge-o !
Și lasă zâmbetul să-ți lumineze dorința de-a iubi
Un fapt !
O ființă !
Un gest !
Răspunsul doar la tine ai să-l găsești.

Iar manta prăfuită de o dorință ne-mplinită
Arunc-o !


Și vei simți vibrația lumii și aerul iubirii
Într-o atingere !
O privire !
Sau un mesaj !
Doar trebuie să crezi în acea idilă ca-n povești.

Și trebuie să fii convinsă că furtuna gândurilor
Poate fi învinsă
De farul singuratic ce dirijează a ta barcă
În derivă !
Prin lumină !
Și c-o dorință !
De a te-ndruma spre a ta iubire ne-mplinită.

ÎN DERIVĂ

Trist, debusolat în noaptea de o vară
Încerc s-aud răspunsuri sau o justificare
Iar eu mă simt trădat de o iubire moartă.

Un jurământ solemn se pierde-n realitate
Și parcă e meschin să spun că visul prinde viață
Când doar constat amarnic că timpul nu se-nșeală.

Aș face orișice să fiu a ta dorință
Dar tot ce vezi în mine nu pare să te-atingă
Iar noaptea ne găsește doar triști și-n suferință.

ASTĂZI

Astăzi m-am oprit pentru o clipă, ce părea un infinit
Să fi fost vreo 5 sau 10 minute, nu știu exact
Nu avem ceas și nu cred că m-a interesat

M-am așezat, pe pământ și am oftat
Simțeam vibrația unei lumi ce parcă ma-nșelat
Iar liniștea, din jur și-n suflet, mă captiva neîncetat

Priveam la cerul secerat de nori de-un alb imaculat
Părea un dar din rai, pentru un om plin de păcat
Sau să fi fost un semn, o șansă, un îndemn.

Par rătăcit în lumea aceasta greu de definit
În care ai vrea ca visele să pară mai reale
Iar bunătatea să devină leac, nu un cuvânt prea expirat.

De-ar fi să cer, aș vrea doar încă o paradă temporară
La răsărit de zi, când totul pare amorțit
Iar roua ierbii să mă trezească într-o lume-vis.